de Simona Mihuțiu
Maria-și plânge cu jale Pruncul cel Sfânt
Prin ochii oricărei mame de pe Pământ.
Speranța-nvierii în Noaptea de Paște,
Căci iarba de pe mormânturi o vor uda
Și viață primind, din trupuri viață vor da.
În inimi Maria le deschide o poartă,
Lumina să intre, iubirea s-o-mpartă.
Puterea de jertfă pe frunți le-o pogoară,
Sufletu-și dau pentru ca viața s-apară!
Cu tălpile oricărei mame pășește blând
Maria, cu moartea ei „pe moarte călcând”.
Grafica: IRIS RÎPĂ
(din vol. de poezii în curs de apariție)