Înălțarea Domnului este sărbătorită, în calendarul creștin-ortodox, la 40 de zile de la Paşte. Sărbătoarea este numită în popor și Ispas. În 2022, această sărbătoare cade pe 2 iunie.
Înălţarea
Domnului, tradiţii şi obiceiuri. Ce este strict interzis să facem astăzi!
Tot în această zi este sărbătorită şi Ziua Eroilor.
Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul „Înălţării Domnului” a fost
hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această
decizie a fost consfinţită ulterior prin alte două hotărâri sinodale din anii
1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată sărbătoare naţională
bisericească, arată Patriarhia Română.
Înălţarea
Domnului, semnificaţie
La fiecare
Sfântă Liturghie săvârşită în bisericile ortodoxe sunt pomeniţi eroii, ostaşii
şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au
jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea
patriei şi a credinţei creştine, pentru întregirea neamului, libertatea şi
demnitatea poporului român.
Din relatările creştine reiese că Mântuitorul Iisus
Hristos S-a înălţat la Cer cu acelaşi trup cu care S-a născut, a trăit, a fost
răstignit, îngropat şi, apoi, a înviat.
Actul
Înălţării s-a petrecut în văzul oamenilor!
Mântuitorul
Iisus Hristos a ieşit pe străzile Ierusalimului pe care le-a străbătut împreună
cu Sfinţii Săi Apostoli şi cu celelalte persoane adunate, conducându-i în
Betania, la casa lui Lazăr, a Martei şi a Mariei, acolo unde Fecioara Maria,
Maica Sa, împreună cu multe persoane credincioase aşteptau venirea Lui. După ce
i-a mângâiat, spunându-le că s-a apropiat clipa despărţirii de ei şi a
Înălţării Sale la Tatăl, au pornit împreună spre muntele Măslinilor, în grădina
Ghetsimani. În faţa a peste 500 de persoane, în timp ce le binecuvânta, Iisus
Hristos a început să se înalţe spre Cer. Deasupra pământului a apărut un nor
luminos care Îl înconjura şi bolta cerească răsuna de cântări îngereşti.
Sărbătoarea Înălţării introduce o altă mare
sărbătoare cinstită de creştini şi anume Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt.
De Rusalii, Sfinţii Apostoli au primit putere (har) şi s-au transformat din
oameni timizi şi simpli, în propovăduitori ai învăţăturii creştine.
Înălţarea
Domnului, tradiţii şi obiceiuri
În această zi creştinii se salută cu „Hristos s-a
înălţat!” şi „Adevărat s-a înălţat!”. În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului
se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării.
Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit
evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Ispasul este o sărbătoare populară, necreştină, care
se suprapune sărbătorii creştine a Înălţării Domnului. Ea este dedicată
personajului mitic cu acelaşi nume. Ispasul, ca personaj, este perceput ca un
om vesel şi din această cauză oamenii care ţin această tradiţie încearcă să fie
cât mai veseli în această zi. De asemenea, de Ispas se presupune că sufletele
morţilor se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ şi
provocând rele oamenilor şi animalelor.
De Ispas,
oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut
când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de
boli. În această zi este strict interzis să se împrumute sare şi foc pentru că
aduce ghinion.
La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se
îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se
taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu
urarea: "Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în
acest furnicar!".
Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac -
leuşteanul, paltinul, alunul. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai. Se
fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine
caldă şi rachiu. Este ultima zi când se mai pot mânca ouă roşii. Bătrânii spun
că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălţare.
GDL
