Acte de caritate realizate de "patriarhul" cauzei românești, George Pop de Băsești...

 "Badea George" s-a contopit afectiv cu năzuințele românilor, activitatea lui fiind sinonimă cu felul de a fi, de a gândi și a simți a poporului român.

Câteva dintre actele de caritate înfăptuite de George Pop de Băsești:

- fiind din 1869 membru fondator al ASTREI, a fost cel mai însemnat donator al acesteia;

- ajutorarea familiilor țăranilor răsculați în 1907- 1000 coroane;

- organizarea orfelinatului românilor uniți de la Blaj- 10.000 coroane;

- zidirea și împodobirea bisericilor aflate pe moșia sa;

- donează pentru întreținerea liceului de la Blaj 40.000 coroane;

- în fiecare an, de Crăciun, dăruia elevilor săraci din Băsești: 24 sumane, 24 pălării, 10 perechi încălțăminte, 40 năframi și fructe pentru toți consătenii;

- anual a acordat premii învățătorilor harnici;

- a dăruit 2000 coroane "Uniunii femeilor române" din Brașov;

- pentru susținerea internatului din Șimleu a dat 50.000 coroane;

- pentru fondul ziariștilor a donat 10.000 coroane;

- a sprijinit societatea "Iulia";

- a contribuit la strângerea de fonduri necesare "Societății pentru crearea unui fond de teatru român în Ardeal";

- a plătit învățătorul satului cu 50 coroane pentru a nu rămâne copiii fără dascăl;

- a abonat zece școli din părțile chiorene la ziarul "Gutinul";

- a participat cu 10 acțiuni la Institutul de credit "Aurora";

- a subscris o sumă importantă pentru tinerii ce umblă la gimnaziul din Baia Mare;

În 1906, înființează în comuna natală banca cu numele "Codreana";

În anul 1914 întemeiază prin testament "Fundația George Pop de Băsești și fiica sa Elena", cu scopul de a realiza școli agricole pentru copiii de la sate. Cei mai sârguincioși primeau animale și unelte de muncă agricolă. Elevii mai dotați erau sprijiniți să își completeze studiile în țară și străinătate pentru a ridica astfel nivelul cultural al românilor asupriți și opriți de a ieși la "lumină".

George Pop de Băsești a donat toată averea sa Bisericii Unite cu Roma, “Capitlului Mitropolitan Greco-Catolic de la Alba Iulia și Făgăraș”, cu sediul în Blaj.

De asemenea, din veniturile “Fundației George Pop de Băsești și fiica sa Elena" urmau a se înființa și susține o “școală poporală agricolă”, cu o fermă model la Băsești, institute culturale românești, susținerea materială a internatelor din universități și academii, acordarea unor stipendii tinerilor de naționalitate română cu purtare morală excepțională.

                                                                                  Ioan CĂLĂUZ

CASA MEMORIALĂ GEORGE POP DE BĂSEŞTI

        de IOAN CĂLĂUZ

 

Construită între anii 1885-1890, casa de la Băseşti a fost pentru multe decenii un punct de referinţă şi de întâlnire a multor personalităţi politice şi culturale transilvănene:dr.Vasile Lucaciu,Vasile Goldiş.Ioan Raţiu,Teodor Mihali,Dimitrie Comsa,Petre Dulfu(poetul de curte a familiei Pop de Băseşti),Iosif Vulcan-fondatorul *Familiei* de la Oradea dar şi din Regat,I.C Brătianu-prim ministru,consilierii regali:Titulescu,etc.Nu întâmplător Nicolae Iorga,când vizitează Băseştiul în 1906 afirma că “În casa de la Băseşti era nu de puţine ori Guvernul Provizoriu al Ardealului asuprit” iar pe George Pop de Băseşti îl numeşte Bătrânul naţiei”

Locuind la Băseşti şi fiind preşedintele Partidului Naţional Român din Ardeal,întreaga diplomaţie se purta la Băseşti.Băseştiul devenind astfel,după Blaj,a doua localitate ca valoare spirituală ca simbol în Ardeal.Dar şi economic în perimetrul Baia Mare –Satu Mare-Şimleul Silvaniei(Zalăul a fost o creaţie comunistă).Băseştiul devine cea mai prosperă localitate:avea şapte mori la un moment dat(pentru acele vremuri era foarte mult)La Băseşti era Târgul de animale,mutat apoi la Ariniş,avea clădiri cu etaj,era un mic târguşor unde în anumite zile veneau la „Bolduri în Băseşti” din satele învecinate şi chiar de peste Codru.

După moartea lui George Pop în 1919,fiica sa Elena Pop Hossu Longin împreună cu soţul ei Francisc Hossu Longin(şi ei luptători de frunte pentru cauza naţională)se mută de la Deva unde Francisc era avocat,la Băseşti şi administrează moşia tatălui ei până în anul 1940 când moare cu puţin timp înainte de Dictatul de la Viena,când o parte din Ardeal,inclusiv Băseştiul este cedată Ungariei.

Din acele momente începe urgia asupra Băseştiului.Timp de patru ani 1940-1944,până la revenirea la “Patria Mamă”,Băseştiul era ţinta atacurilor hortiste.Casa este devastată.Monumentul eroilor din primul război mondial din centrul comunei,ridicat de Elena Pop Hossu Longin este profanat.Pentru a salva stema de pe frontispiciul monumentului,câţiva oameni din Băseşti au pus stema într-o fântână din apropiere.După 1944, stema a fost scoasă şi pusă la loc.În 1948,odată cu venirea comuniştilor la putere(deoarece stema era completă având şi coroana regală)de teama noii puteri instalată,stema a fost zidită într-un zid iar după revoluţia din 1989 a fost repusă la loc,tronând şi azi în centrul comunei.Dar ca un blestem abătut asupra Băseştiului după instalarea comuniştilor la putere,urgia asupra acestei localităţi devine şi mai cumplită.Deşi George Pop de Băseşti moare în 1919,comuniştii încearcă să-i şteargă complet numele din trei

motive:1.George Pop a avut o avere considerabilă iar comuniştii l-au făcut chiabur.Se ştie că în zona Codrului,de la cinci hectare de teren în sus erai considerat duşman al poporului.2.A fost preşedintele Partidului Naţional Român.După moartea lui George Pop ,preşedinţia partidului a fost luată de către Iuliu Maniu.După unirea din 1918,Partidul Naţional Român a lui Iuliu Maniu,fuzionează în 1926 cu Partidul Ţărănesc nou înfiinţat a lui Ion Mihalache,formând astfel Partidul Naţional Ţărănesc,partid urât de comunişti.3.A fost greco-catolic şi a lăsat acel celebru citat:”Dacă prin absurd în lume ar exista un singur greco-catolic,acela aş fi eu” ,prevestind parcă teroarea care s-a abătut asupra acestei biserici.

Pentru aceste trei capete de acuzare,numele lui George Pop dar şi a Băseştiului trebuia să dispară.Astfel prima mişcare care au făcut-o pentru a depopula Băseştiul au trecut o parte din zona Codru de la Sălaj la Maramureş,ca să nu mai existe posibilităţi de navetă pentru cele două oraşe din apropiere:Cehu Silvaniei la 10 km.,Zalău la 30 km.Au vrut să schimbe denumirea din Băseşti în Livada pentru a şterge numele lui George Pop.S-au distrus toate morile dar şi alte clădiri.Casa în care s-a născut George Pop, a fost primul sediu al C.A.P-ului,apoi a avut diferite întrebuinţări:Fierărie,depozit de îngrăşăminte chimice(a căror urme se mai văd şi azi) iar apoi a fost propusă demolării.Prin intervenţia profesorului universitar Pop Dumitru(unul dintre cei mai mari folclorişti ai României)care s-a născut în Băseşti,s-a reuşit salvarea ei,făcând din ea Muzeu Etnografic a Zonei Codru.

După retragerea trupelor de ocupaţie sovietică de la noi din ţară am început să ne mai amintim şi de Istoria noastră naţională.Astfel că după anii 1970,s-a început reabilitarea lui G.Pop(Nu se putea trece peste Istoria Românilor fără George Pop de Băseşti.În 1976 se finalizează prima restaurare a casei care era aproape o ruină.Nici după revoluţia din 1989 interesul pentru Istoria Românilor şi pentru George Pop nu a fost foarte mare.Cu toate acestea se fac eforturi disperate pentru punerea în aplicare a testamentului lui George Pop(adoptat bineînţeles la condiţiile de azi).S-a recuperat o parte importantă din averea sa,inclusiv grădina lui ,unde se află şi teiul unirii şi colina de unde trupele lui Bela Kun au deschis focul asupra cortegiului funerar al lui George Pop.Această grădină s-a obţinut în instanţă după două procese lungi şi grele şi s-a asfaltat drumul până la mănăstire şi la tei(drumul a fost de pământ impracticabil)punând în valoare teiul aproape la Muzeul Judeţean la Consiliul local Băseşti.De atunci s-a reuşit din bani locali realizarea unui proiect amplu de reabilitare a casei,depus la toate instituţiile statului S-a reuşit realizarea învelişului care înseamnă salvarea casei.Proiectul cuprinde şi cimitirul în care sunt înmormântaţi George Pop şi failia sa,dar şi alţi memorandişti.

necunoscut până mai ieri.S-a construit o biserică de lemn în centrul comunei(este în topul primelor cele mai bine proporţionate şi mai bine realizate artistic biserici construite după 1989)care va deveni un obiectiv de atracţie turistică.Se fac eforturi disperate pentru reabilitarea întregului ansablu George Pop de Băseşti.S-a reuşit după zece ani de lupte ,trecerea de
Cu aceste obiective: Casa memorială, Mănăstirea, Teiul Unirii, Biserica de lemn, Cimitirul familiei George Pop dar şi Monumentul Blidaru de la Odeşti, Băseştiul trebuie să intre în circuitul turistic naţional.

Evenimentul cultural al Ţării Codrului se va desfăşura de 1 Decembrie la Băseşti

Fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei de 1 Decembrie şi îşi are proiectele ei, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu, de „lumina” care o primesc de la faptele înaintaşilor, de la dascălii şi formatorii de opinie actuali.

Cu bucurie semnalăm faptul că manifestările culturale ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, care se vor desfăşura la Băseşti, la Casa memorială George Pop de Băseşti, la şcoală şi la Centrul cultural din localitate beneficiază de numerele 11 – 12 ale revistei de cultură, literatură, artă, etnologie, istorie şi cu substrat tradiţional „IZVOARE CODRENE”, fondator şi director general Vasile Dan MARCHIŞ, dedicat în proporţie covârşitoare titanului Marii Unirii de la 1918, George Pop de Băseşti, susţinut financiar de către Primăria şi Consiliul Local Băseşti, primar Ioan CĂLĂUZ.

Din sumarul celor 70 de pagini, spicuim: „Editorial” semnat de Ioan Dragoş, „Prima gardă naţională din Ardeal a fost constituită la Băseşti”, „Casa memorială George Pop de Băseşti”, „Biserica greco-catolică din Cehu Silvaniei cu hramul Sfântul Gheorghe” – materiale semnate Ioan Călăuz, „Biserica de lemn şi suflet, din Buzeşti” semnat Roxana Lavinia Pop, „Toamna Someşană 2015 de la Ulmeni a fost un succes” semnat Gelu Dragoş, „Manifestare folclorică de tradiţie a Ţării Codrului” semnat Vasile Dan Marchiş, „Despre suflet în timpul vieţii omului şi după moartea acestuia” semnat Ioan Romeo Roşiianu, „Problema libertăţii în mod creştin” semnat Nicolae Iuga, „Într-o după-amiază, cu Mihai Olos” interviu cu marele dispărut semnat Ştefan Jurcă, „Încă trăim în OLOS – POLIS” semnat Ion Bogdan, „Un poet cu suflet nins de iubire” semnat Ioan Vasiu, „Scriitorul şi edilul de Băseşti – Ioan Călăuz” semnat Vasile Dan Marchiş, „Eu” semnat Ioan Meteş Morar Chelinţanu, Schiţă de portret, prof. Traian Rus semnat Emil Domuţa, „Cronica unei zile de toamnă” semnat Ioan Ardusădan, „Din Ţara Codrului şi nu numai” semnat Vasile Dan Marchiş.

 Felicitări celor care se ostenesc în a scoate în relief crâmpeie de viaţă românească din această „ţară” a Maramureşului!

                                                                                 Gelu Dragoş

EDITORIAL - GEORGE POP DE BĂSEŞTI – EFEMER, DAR ETERN

                                      de Col.(r) Mihai Cozma

Unul dintre cei mai iluştrii barbaţi ai neamului românesc, badea George Pop din Băseşti s-a născut la 1 august 1835 în mica Romă de la poalele Codrului, dovedind de mic o ascuţită inteligenţă şi dornic de carte a fost trimis de părinţii săi la Gimnaziul din Baia Mare şi după absolvirea liceului din Oradea, a absolvit cu Magna Cum Laudae Academia de Drept din acelaşi oraş. Personalitate puternică, a reuşit ca la numai 37 de ani să fie ales deputat în parlamentul de la Pesta, din partea Cercului electoral Cehu Silvaniei. S-a impus repede dovedindu-se a fi unul dintre cei mai mari şi mai aprigi luptători pentru ca neamul românesc să dăinuească peste vremuri. Apoi în cadrul unor perigrinări prin localităţile importante ale Ardealului a militat pentru unirea tuturor curentelor politice româneşti sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria, partid care va reprezenta şi va conduce Ardealul spre Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A ajuns în străvechea cetate românescă după un lung drum obositor cu căruţa şi cu trenul şi după o noapte petrecută într-o camera de hotel neîncălzită, văzând căldura cu care a fost întâmpinat de către cei 1228 de lectori, inegalabilul lui suflet s-a încălzit de emoţie şi a spus: ”După ziua asta aştept de 80 de ani. Am venit chiar dacă această cale m-ar costa viaţa, căci acum pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic şi eu ca şi dreptul Simion din Scriptură: "Acum slobozeşte Doamne pe robul Tău în pace.”

Lider a mişcării Memorandiste, mişcare care cerea drepturi egale pentru toţi cetăţenii imperiului Austro-Ungar a fost condamnat la închisoare în celebrul proces de la Cluj Napoca, pe care a executat-o în dura închisoare de la Vatz. În timpul procesului a dat dovadă de bărbăţie şi patriotism, afirmând:”Ceea ce se discută aici domnilor este însăşi existent poporului român……existenţa unui popor nu se discută, se afirmă…….de aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori.”Până la 1 decembrie nu a avut în minte decât marea idee care i-a călăuzit toată viaţa: “Să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis a lui Mihai Viteazu- unirea tuturor românilor celor de-o limbă şi de-o lege într-un singur şi nedespărţit Stat Românesc.”

La mai puţin de trei luni de la Victoria de la Alba Iulia pe 23 februarie 1919, badea George trece în nefiinţă, nefiind lăsat în pace de hoardele ungureşti nici măcar pe ultimul său drum, când oamenii lui Bela Kuhn (de loc din Cehu Sivaniei) au tras cu armele asupra cortegiului funerar!

Duminică, la comemorarea de 95 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui om, domnul primar Ioan Călăuz a onorat boema băimăreană cu invitaţia de a participa la manifestările organizate în acest sens în Băseşti. Delegaţia "Academiei OJT" a fost condusă de sculptorul dr. Ioan Marchiş, omul care a contribuit prin realizarea busturilor lui George Pop de Băseşti la cunoaşterea acestuia în toată România. Şeful culturii maramureşene însoţit de Alexandru Cosma şi subsemnatul au depus o jerbă de flori la statuia din faţa Primărie comunei Băseşti, alături de intelectuali din Maramureş şi Sălaj şi diverşi oameni politici. Activităţile au continuat cu o slujbă religioasă oficiată la Mănăstirea Băseşti. După aceea, în excelenta organizare a primărieI a avut loc în căminul cultural din localitate ceremonialul acordării de titlu de cetăţean de onoare a Comunei Băseşti, printre alţii şi domnilor dr. Teodor Ardelean, col. Pop Ion - Rapidul profesoarei Aurora Puşcaş şi dr. Ioan Marchiş. A urmat un frumos spectacol susţinut de elevii din Băseşti şi Şişeşti, finalizat de dansatorii – celebrii căluşari din Băseşti.

După aceea boema ojt-istă in corpore a profitat de bunătăţile oferite de organizatori, finalul având loc la Ranchul lui Sandu Cosma de la Pescărie, unde bravii luptători ai Academiei au constatat calităţile deosebite ale vinului de Sălăţig.Prin grija URBIS-ului târziu în noapte am ajuns la Baia Mare.

Bade George, îti mulţumim şi în veci să-ţi fie pomenit numele si spirit!!!

FRATELE LUI GEORGE POP DE BĂSEŞTI, POP SIMION, A FOST ÎMPUŞCAT DE UNGURI ÎNTR-O PĂDURE DE LÂNGĂ BAIA MARE

Aşa cum rezultă din documentele vremii, stagiul militar în armata Austro- Ungară era pentru români de 12 ani, iar pe timp de război se putea prelungi. Deoarece mulţi încercau să scape de această povară ,erau prinşi cu arcanul şi duşi forţat în armată.
De cele mai multe ori plecau de acasă copii şi se întorceau oameni maturi sau chiar trecuţi de a doua tinereţe.
 Aşa s-a întâmplat şi cu Pop Simion, fratele lui George Pop de Băseşti. George Pop fiind mai mare, a urmat cursul şcolilor, iar Simion a rămas acasă pentru a administra gospodăria. Familia George Pop de Băseşti erau nemeşi şi obligaţi să facă stagiul militar. George Pop a dobândit cea mai mare parte a averii mai târziu, prin căsătoria cu Maria Losonti, slovacă, maghiarizată.
 Pentru a scăpa de armată,Simion a fugit de acasă şi a ajuns mai târziu la Baia Mare,unde s-a angajat mai târziu ca vizitiu
 În tot acest timp a fost urmărit de jandarmeria maghiară.La Baia Mare s-a căsătorit şi a avut trei copii: Ştefan,Toader şi Grigore.În cele din urmă,jandarmii maghiari i-au dat de urmă.Pentru a scăpa de urmăritori,Simion s-a refugiat în pădurile din jurul Băii Mari. A fost găsit şi aici, iar într-o ambuscadă a fost împuşcat. A fost aruncat într-o groapă peste care au tras  pământ. Soţia şi familia au aflat vestea destul de târziu. Rămasă fără nici un sprijin, soţia lui Simion s-a angajat ca servitoare în diferite locuri, iar copiii au fost încredinţaţi rudelor. Astfel Ştefan a ajuns în comuna Tăuţi Măgherăuş,Toader în comuna Cicârlău, iar Grigore în comuna Borleşti. Probabil şi această întâmplare a fost unul dintre motivele pentru care George Pop de Băseşti,şi-a dedicat întreaga sa viaţă luptei pentru cauza românilor din Ardeal, atât de greu încercaţi şi asupriţi secole la rând.
 Nu întâmplător Nicolae Iorga spunea: "La Băseşti era nu de puţine ori guvernul provizoriu a Ardealului asuprit", iar poetul Octavian Goga, la înmormântarea lui George Pop,a rostit aceste cuvinte: "E un capitol de istorie naţională în cripta de la Băseşti,Epigoni ai ţării mele veniţi la ea şi învăţaţi dragostea de neam.

                                                                                IOAN CĂLĂUZ

POESIS - Ioan CĂLĂUZ

Se grăbeşte poetul

Se grăbeşte poetul
să-aştearnă
cât mai multă cerneală
pentru a şterge cumva
vopseaua sicriului

Doamne,
câtă singuratate
ai putut aşeza
în această imensă
mare de oameni!

Doamne!
Doamne
câtă rătăcire
pentru biata făptură
Şi iar, şi iar
zâmbetul acela de copil
în care moartea se zgâieşte
ca o prostituată.

Dangăt

E dangătul acela de clopot
parcă bate a oală spartă
a murit un POET.

nu e nevoie de întristare
oricum în urmă
nu a lăsat multă durere

doar câteva cuvinte
despre care Dumnezeu
vorbise foarte demult.