În satul tribunului George Pop de Băseşti de Centenar. Mirişenii simt româneşte!

A trecut noian de vreme,
De când Cuza reunea
Principatele române,
Şi astăzi e ţara mea!


Unii dintre cei care simt românește…prezenți la Băsești. Eveniment:”Uniți pentru Marea Unire” eveniment în care ne-am regăsit unitatea de credinţă şi de neam.

Așa cum în urmă cu 100 de ani, la Alba Iulia peste 200.000 de români prezenți la proclamarea Marii Uniri au participat la oficierea Sfintei Liturghii, unindu-se în primul rând, în plan spiritual, toți cei “1.228 de delegați oficiali, ” tineri însoțiți de dascăli, de primari și de preoți, au ascultat întâi un Te Deum apoi concertul de cântece patriotice. 

Ne-am încălzit și bucurat sufletele și ochii de atâta frumusețe. Sute de copii și tineri îmbrăcați în straie de sărbătoare, cu steaguri tricolore, cu tăblițe indicatoare a comunelor maramureșene au “trăit românește”. Felicitări!

                                                                                       prof.  Emilia POP

Fotografia zilei - 1 Decembrie 2015 la George Pop de Băseşti

Foto: VeDeM

EDITORIAL - GEORGE POP DE BĂSEŞTI – EFEMER, DAR ETERN

                                      de Col.(r) Mihai Cozma

Unul dintre cei mai iluştrii barbaţi ai neamului românesc, badea George Pop din Băseşti s-a născut la 1 august 1835 în mica Romă de la poalele Codrului, dovedind de mic o ascuţită inteligenţă şi dornic de carte a fost trimis de părinţii săi la Gimnaziul din Baia Mare şi după absolvirea liceului din Oradea, a absolvit cu Magna Cum Laudae Academia de Drept din acelaşi oraş. Personalitate puternică, a reuşit ca la numai 37 de ani să fie ales deputat în parlamentul de la Pesta, din partea Cercului electoral Cehu Silvaniei. S-a impus repede dovedindu-se a fi unul dintre cei mai mari şi mai aprigi luptători pentru ca neamul românesc să dăinuească peste vremuri. Apoi în cadrul unor perigrinări prin localităţile importante ale Ardealului a militat pentru unirea tuturor curentelor politice româneşti sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria, partid care va reprezenta şi va conduce Ardealul spre Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A ajuns în străvechea cetate românescă după un lung drum obositor cu căruţa şi cu trenul şi după o noapte petrecută într-o camera de hotel neîncălzită, văzând căldura cu care a fost întâmpinat de către cei 1228 de lectori, inegalabilul lui suflet s-a încălzit de emoţie şi a spus: ”După ziua asta aştept de 80 de ani. Am venit chiar dacă această cale m-ar costa viaţa, căci acum pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic şi eu ca şi dreptul Simion din Scriptură: "Acum slobozeşte Doamne pe robul Tău în pace.”

Lider a mişcării Memorandiste, mişcare care cerea drepturi egale pentru toţi cetăţenii imperiului Austro-Ungar a fost condamnat la închisoare în celebrul proces de la Cluj Napoca, pe care a executat-o în dura închisoare de la Vatz. În timpul procesului a dat dovadă de bărbăţie şi patriotism, afirmând:”Ceea ce se discută aici domnilor este însăşi existent poporului român……existenţa unui popor nu se discută, se afirmă…….de aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori.”Până la 1 decembrie nu a avut în minte decât marea idee care i-a călăuzit toată viaţa: “Să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis a lui Mihai Viteazu- unirea tuturor românilor celor de-o limbă şi de-o lege într-un singur şi nedespărţit Stat Românesc.”

La mai puţin de trei luni de la Victoria de la Alba Iulia pe 23 februarie 1919, badea George trece în nefiinţă, nefiind lăsat în pace de hoardele ungureşti nici măcar pe ultimul său drum, când oamenii lui Bela Kuhn (de loc din Cehu Sivaniei) au tras cu armele asupra cortegiului funerar!

Duminică, la comemorarea de 95 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui om, domnul primar Ioan Călăuz a onorat boema băimăreană cu invitaţia de a participa la manifestările organizate în acest sens în Băseşti. Delegaţia "Academiei OJT" a fost condusă de sculptorul dr. Ioan Marchiş, omul care a contribuit prin realizarea busturilor lui George Pop de Băseşti la cunoaşterea acestuia în toată România. Şeful culturii maramureşene însoţit de Alexandru Cosma şi subsemnatul au depus o jerbă de flori la statuia din faţa Primărie comunei Băseşti, alături de intelectuali din Maramureş şi Sălaj şi diverşi oameni politici. Activităţile au continuat cu o slujbă religioasă oficiată la Mănăstirea Băseşti. După aceea, în excelenta organizare a primărieI a avut loc în căminul cultural din localitate ceremonialul acordării de titlu de cetăţean de onoare a Comunei Băseşti, printre alţii şi domnilor dr. Teodor Ardelean, col. Pop Ion - Rapidul profesoarei Aurora Puşcaş şi dr. Ioan Marchiş. A urmat un frumos spectacol susţinut de elevii din Băseşti şi Şişeşti, finalizat de dansatorii – celebrii căluşari din Băseşti.

După aceea boema ojt-istă in corpore a profitat de bunătăţile oferite de organizatori, finalul având loc la Ranchul lui Sandu Cosma de la Pescărie, unde bravii luptători ai Academiei au constatat calităţile deosebite ale vinului de Sălăţig.Prin grija URBIS-ului târziu în noapte am ajuns la Baia Mare.

Bade George, îti mulţumim şi în veci să-ţi fie pomenit numele si spirit!!!

95 de ani de la moartea lui George Pop, comemoraţi la Băseşti

Oameni de cultură, reprezentanţi ai administraţiei şi politicieni au comemorat, duminică, la Băseşti, 95 de ani de la trecerea în eternitate a lui George Pop de Băseşti, cel care a fost memorandist, preşedintele Adunării Naţionale de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) şi preşedinte al Partidului Naţional Român din Transilvania (1902 - 1918). Manifestările au inclus: depuneri de coroane de flori la bustul lui George Pop din faţa Primăriei Băseşti, vizitarea casei memoriale, liturghie şi parastas la mănăstirea greco-catolică din localitate, alocuţiuni ale oficialităţilor, un simpozion dedicat personalităţii lui George Pop, lansarea a două cărţi, un program artistic, precum şi o pomană.

Locuri pline de semnificaţii

Programul a început după ora 9, când oficialităţile, oamenii de cultură şi alte entităţi au depus coroane de flori la bustul din centrul localităţii. Întregul alai a purces, apoi, spre casa memorială George Pop de Băseşti, căreia recent i-a fost înlocuit acoperişul, dar care, în interior, arată la fel de jalnic, cu pereţii crăpaţi şi pătaţi din cauza ploilor. A urmat popasul la mănăstirea greco-catolică din localitate, construită, simbolic, pe locul unde trupele lui Bela Kun au deschis focul asupra cortegiului funerar al lui George Pop de Băseşti, în urmă cu 95 de ani. Aici, invitaţii au trecut pe la Teiul Unirii, arbore ocrotit în vârstă de aproximativ 200 de ani, monument al naturii. Sub acest copac, fruntaşii români, conduşi de George Pop de Băseşti, au pus la cale tactica şi strategia luptei de emancipare naţională şi de unire a Transilvaniei cu România. Slujba şi parastasul au fost oficiate de un sobor de preoţi, în frunte cu PS Vasile Bizău, episcop Eparhia de Maramureş a Bisericii Române unite cu Roma, Greco-catolică. De aici, întreaga adunare s-a strămutat la Căminul Cultural din centrul comunei, renovat de curând.

Oaspeţi numeroşi la Băseşti

Moderatorul activităţii şi organizatorul manifestărilor comemorative a fost primarul Ioan Călăuz. Pentru început, soborul de preoţi a sfinţit Căminul Cultural, după care Ioan Călăuz a făcut o trecere în revistă a personalităţilor prezente. Printre acestea s-au numărat: subprefectul Alexandru Bondrea; Emil Marinescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean; secretarul judeţului, Dumitru Dumuţa; senatorul Sorin Bota; deputatul Călin Matei; primarii de Bicaz, Oarţa, Ulmeni, Băiţa de sub Codru, Ardusat; dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu"; dr. Ioan Marchiş, directorul Direcţiei pentru Cultură Maramureş; muzeograful Lucia Pop, reprezentantă a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş; col. (r.) Ion Pop "Rapidu", director general URBIS; col. Ioan Mureşan, comandantul ISU Maramureş; Alexandru Cosma, fost subprefect şi preşedinte de Consiliu Judeţean; col. (r.) Mihai Cozma, preşedintele Academiei OJT (care a venit însoţit de o seamă de scriitori); editorul Alexandru Peterliceanu; prof. Traian Rus; scriitorul Milian Oros; Iuliana Dăncuş, directorul Ansamblului Folcloric Naţional "Transilvania"; prof. dc. Ioan Lazar, preşedintele Fundaţiei "Dr. Ilie Lazar" Cehu Silvaniei; reprezentanţi ai partidelor politice; delegaţi de la Ulmeni, Şişeşti, Zalău şi Cehu Silvaniei ş.a.m.d.

Noi cetăţeni de onoare ai comunei Băseşti

Despre discursurile politicienilor, cei care ştiu istorie au comentat că George Pop de Băseşti nu a fost nici maramureşean, şi nici om de stat, aşa cum declaraseră câţiva pe scenă. Senatorul Sorin Bota a spus, printre altele: "Recent am identificat o soluţie să putem renova casa lui George Pop de Băseşti"; ceva mai târziu, Emil Marinescu a afirmat: "Vom sprijini acest demers". Ar fi şi cazul, având în vedere starea deplorabilă a casei memoriale, care trenează de ani buni. Prof. Marieta Dragoş a prezentat, pe scurt, câteva faţete ale personalităţii celui comemorat, în timp ce muzeograful Lucia Pop a arătat câteva aspecte interesante ale ultimelor 4 luni ale lui George Pop de Băseşti, aşa cum sunt ele povestite în memoriile locotenentului Alexandru Kiş, cel care, în această perioadă, i-a fost apropiat ca un fiu. Despre această pagină de istorie aţi putut citi într-un material semnat de prof. Traian Rus şi publicat în ziarul nostru de sâmbătă. În continuare, Ioan Călăuz a acordat titlul de cetăţean de onoare la doi foşti primari ai Băseştiului: Ambroziu Mărieş Vaida, care nu mai este în viaţă şi a cărui diplomă a fost primită de nepoata sa, respectiv Mihai Pop. Au primit, de asemenea, titlul de cetăţean de onoare: prof. Aurora Puşcaş, "pentru promovarea memoriei lui George Pop de Băseşti prin înfiinţarea liceului din Ulmeni"; dr. Ioan Marchiş, pentru realizarea sculpturilor reprezentându-l pe George Pop de Băseşti (artistul a mărturisit: "Am acasă un metru cub de diplome, dar cred că niciuna nu e atât de importantă ca aceasta!"); dr. Teodor Ardelean, pentru atribuirea numelui lui George Pop de Băseşti sălii de lectură a Bibliotecii judeţene (şi care s-a angrenat într-un schimb de replici delicios cu primarul Călăuz, declarând, printre altele, că "astăzi nu mai există niciunul (niciun om politic, n.r.) ca el (ca George Pop de Băseşti, n.r.)); col. (r.) Ion Pop, pentru promovarea memoriei lui George Pop de Băseşti prin atribuirea numelui său Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Maramureş ("Nimeni, de la Revoluţie încoace, nu a făcut atât de mult pentru George Pop de Băseşti (precum Ion Pop, n.r.)" - a declarat primarul).

Două cărţi despre George Pop şi Elena Pop, lansate la eveniment

Următorul punct pe ordinea de zi a fost lansarea a două cărţi. Cea dintâi este intitulată "George Pop de Băseşti. 60 de ani din luptele naţionale ale românilor transilvăneni", de preot prof. dr. Ioan Georgescu, Ediţia a II-a, apărută la Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş "Dragoş Vodă", Cluj-Napoca, şi a fost prezentată foarte pe scurt de Vasile Iuga de Sălişte, preşedintele acestei societăţi. Al doilea volum este "Elena Pop Hossu-Longin (1862-1940). Personalitate marcantă a Ţării Silvaniei. Viaţa şi opera", autor Marin Pop, Zalău, 2012, Editura Caiete Silvane, Colecţia Memoria. Cartea a fost prezentată de Marin Pop, dar la eveniment a fost prezent şi Daniel Săuca, directorul Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj. Cartea a apărut în 2012, la împlinirea a 150 de ani de la naşterea Elenei Pop, fiica lui George Pop de Băseşti, şi a pornit de la câteva studii scrise de regretatul băimărean prof. dr. Valeriu Achim în anii '70. Din păcate, cercetările prof. dr. Achim se opreau la anul 1918, din motive care ţineau de ideologia vremurilor; Marin Pop le-a continuat, rezultând o primă monografie dedicată Elenei Pop. Acesta a declarat volumul "o carte de ucenicie în aspra şi dârza muncă de cercetare".

Evenimentul s-a încheiat cu un program artistic susţinut de elevi ai şcolilor din Şişeşti şi Băseşti, precum şi cu un moment al Căluşarilor din Băseşti. Aceştia sunt singurii căluşari din această parte de ţară, dansul fiind adus în Băseşti chiar de George Pop, care i-a luat pe dansatori cu el la toate manifestările culturale ale Astrei din acele vremuri.

                                                                                           Anca GOJA

                                                                (Articol publicat în Graiul Maramureşului)

RĂDĂCINI. PROF. AURORA PUŞCAŞ

 

În anul  1998, când  mai funcţionam în învăţământ, având calitatea de director de şcoală, urmăream  cu  atenţie cam tot ceea ce se întâmpla  în învăţământul maramureşean. Atunci am aflat că la Ulmeni, prof. Aurora Puşcaş a înfiinţat primul liceu particular din judeţ,  sub patronajul spiritual al marelui tribun al neamului românesc : George Pop de Băseşti. În anii următori, aceeaşi Aurora Puşcaş, a înfiinţat asemenea licee la Baia Mare, Vişeu de Sus, Sighetul Marmaţiei, Satu Mare, Târgu Lăpuş. Mi-am dat seama că acest demers depăşea puterile unui om obişnuit. Eu, de bună seama, nu aş fi fost capabil de el. M-am tot gândit cine poate fi această profesoară şi de unde atâta putere, atâta har ? Trebuia să aflu, apoi, şi ce o fi determinat-o să-l aleagă patron spiritual tocmai pe George Pop de Băseşti. Dumnezeu m-a ajutat şi  am reuşit să aflu o „poveste”  dintre cele mai captivante.

            Între anii 1858 – 1860, pe când George Pop îşi satisfăcea stagiul militar la Cluj, a participat la un bal la Răstoci. Fiind  un bărbat fermecător, o tânără văduvă unguroaică, frumoasă şi bogată, pe nume Maria Loşonţi Sebeni, nu i-a putut rezista şi şi-a dat jos voalul văduviei. O idilă şi, în 1959,  o fetiţă, Ana Sebesi. Cum Maria Loşonţi îşi dăduse prea repede jos voalul, iar George Pop, fiind  la debutul carierei politice, avea nevoie de un „dosar” imaculat, naşterea acestei fetiţe a devenit o taină absolută.  Un secret pe care întreaga familie l-a păstrat cu sfinţenie până acum câţiva ani, când  mi-a permis să-l scot la lumină.

            În 1860, cei doi s-au căsătorit şi s-au stabilit la Băseşti. Au mai avut două fete, Maria-Carolina, decedată timpuriu şi Elena, viitoarea doamnă Elena Pop Hossu-Longin, titulara şi moştenitoarea familiei. După o vreme, conştiinţa i-a determinat să o aducă şi pe Ana la Băseşti, ca „fată în casă”. Taina trebuia păstrată !

            Când a ajuns la vârsta măritişului, George Pop i-a găsit  un soţ pe măsură, învăţătorul Petru Rob din Oarţa de Jos. „Diacu’  bătrân”, cum a rămas în memoria satului,  dascăl de excepţie, cel mai bun din Ţara Codrului, îi fusese alături lui George  Pop în toate bătăliile politice, inclusiv în alegerile parlamentare din 1905, când a fost lovit crunt de călăii unguri. Petru Rob făcea parte din generaţia de aur a dascălilor luminători, desrobitori de neam şi întregitori  de ţară. Pe vremea lor satele codreneşti răsunau de celebrele noastre cântece patriotice, de  tropotele  echipelor  de „dănţăuşi”.  Învăţătorul din Oarţa de Jos s-a ales şi cu o dotă  consistentă. George Pop i-a mărturisit că Ana este fiica sa naturală, dar  că secretul trebuia respectat. N-am avut timp să caut în registrul stării civile pentru a afla data exactă a căsătoriei.

  Au avut împreună 8 copii. Primii patru, două perechi de gemeni, au murit de timpuriu. Ceilalţi, un băiat şi trei fete, au trăit, au crescut şi şi-au întemeiat familii. Valeria Rob, cea mai mare dintre fete, s-a măritat la Benesat cu Mercea Gheorghe, având cu acesta cinci copii. Dintre ei, Leontina, s-a căsătorit cu Covaciu Gheorghe din Ulmeni. Au avut o singură fată, Aurora, căsătorită Puşcaş, azi profesoară de Limba şi Literatura Română.

            Când am descoperit această „poveste” am putut înţelege de unde atâta putere, de unde atâta har, de  ce George Pop de Băseşti este patronul spiritual al reţelei de licee particulare ctitorite de prof. Aurora Puşcaş. Am aflat  rădăcinile  pline de sevă ale celor doi stejari din Ţara Codrului, care-i hrănesc Aurorei sufletul şi trupul. Genele celor doi persistă şi astăzi, continuându-şi lucrarea de propăşire a neamului prin cultură.

            În 9 septembrie 2013, onorat de invitaţia prof. Aurora Puşcaş, am participat la festivităţile prilejuite de inaugurarea noului sediu al Liceului Teoretic Particular „George Pop de Băseşti” din Ulmeni. Am fost puternic impresionat de ceea ce s-a întâmplat acolo : de aspectul monumentalei clădiri, de numărul şi calitatea participanţilor, de organizarea excepţională, de ţinuta discursurilor.  Familia Puşcaş a fost la cea mai mare înălţime.  În ton cu moderatorul activităţii,  dr. Teodor Ardelean, intelectual rasat, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, care i-a dat savoare prin expresiile latineşti pe  care le-a utilizat ca ingrediente academice în discurs, spun  şi eu : „Gaudeamus igitur” !  Să ne bucurăm, aşadar, alături de aceşti oameni de excepţie, ctitori de şcoli, luminători de neam şi de ţară.

                                                 

                                                          prof. Traian Rus

P.S.

            Nu pot încheia, fără să trec  peste un moment, încadrabil,  la prima vedere, în registrul monden. Prin protagoniştii implicaţi, momentul  respectiv   i-a înălţat pe oaspeţii veniţi, la Ulmeni,  pe un palier pendinte de resortul intelectual, dialogic. La „punctul  trei”, comilitonii d-nei Aurora Puşcaş,  au gustat, prin kairoticul clipei, deliciile unui symposion-festin, venerat cândva de greci la sosirea marilor serbări populare. Este vorba de un act ludic fermecător, consumat între două personalităţi de rară prestanţă, ajunse, după ani rodnici de muncă, ultratitrate, d-na Aurica Nemţu şi dl. Teodor Ardelean. D-na Aurica Neamţu : „D-le Director, m-aţi făcut fericită, ascultându-vă cuvântând”. Dl. Teodor Ardelean : „D-na Neamţu, de mult nu mi-a mai spus o femeie că am reuşit să o fac fericită”. Colocutorii sunt, într-adevăr, oameni şcoliţi, „nec plus ultra”. Teodor Ardelean a dobândit, în urmă cu câţiva ani, titlul  de doctor în ştiinţă. Despre d-na Aurica Neamţu, născută Horvat, am aflat menţiuni elogioase făcute de prof. univ. dr. Viorel Rogoz în lucrarea „Mentori şi discipoli”, volum dedicat  profesorului Dumitru Pop la 85 de ani de la naştere (Ed. Mega-EFES, Cluj-Napoca,2012).  „Aurica Horvat era, indiscutabil, fata cu cel mai tare  IQ feminin din grupă”, zice cunoscutul etnolog.

           

           

            

Gheorghe ori George Pop de Băseşti?!

Constat o nejustificată ezitare a semnatarilor (oratorilor) în ce priveşte grafierea (pronunţarea) prenumelui marelui tribun din Băseşti, aceasta apărînd cînd Gheorghe, cînd George, ba uneori sub ambele forme ale prenumelui, fie cu badea Gheorghe, fie cu badea George. Această situaţie ambiguă este intolerabilă. Spre corecta folosire a denumirii, se impune îndreptarea grabnică a acestei situaţii. Evoc lucrarea cu caracter biografic scrisă de preotul profesor Ioan Georgescu, intitulată “George Pop de Băseşti, 60 de ani de lupte naţionale ale românilor transilvăneni”, apărută la Oradea în Editura Culturală “Astra”, 1935, la care, pe lîngă denumirea corectă din titlu, se fac referiri şi la genealogia familiei. Fotografia de la începutul cărţii poartă semnătura olografă “George Pop de Băseşti”.

Personalităţile prezente la recenta adunare organizată în cadrul Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Maramureş puteau aduce o efectivă îndreptare a prenumelor diferit folosite pe monumente, în cele două locuri din municipiul Baia Mare: în parcul “Mara” scrie corect George Pop de Băseşti, iar la Biblioteca Judeţeană scrie Gheorghe Pop de Băseşti!

                                                                   PROF. DR. VALERIU ACHIM

DESPRE GEORGE POP DE BĂSEŞTI

Stimate domnule profesor Traian Rus,

Am fost emotionat sa vad mormantul lui badea George. N-am fost niciodata acolo, in acel spatiu mirific al Salajului de eroi. Ati atins o coarda extrem de sensibila a sufletului meu si va multumesc ca m-ati constientizat ca exista aceasta comoara a existentei noastre nationale, deci n-au murit de tot marii nostri barbati din Transilvania epocii noastre glorioase,  patriotice si iubitoare de neam. Ei doar se odihnesc undeva, pe pamant transilvan. Si trebuie sa ne reculegem din cand in cand la mormantul lor, pentru a comunica, in tacere, cu spiritul lor care ne-a dat existenta demna si ridicare din pulberea in care ne-au tinut asupritorii prin veacuri.

Pentru mine poate ca e bine ca acolo cresc spini si ciulini, pentru ca altfel nu aflam de acesta comoara. Dar daca asa sta situatia, in paragina, sa tineti departe aceasta comoara de florile nesincere ale politicianismului, mai bine lasati spinii Salajului cel vechi sa creasca acolo pana se vor ridica niste suflete pure de tineri patrioti romani din Salaj, din Tulcea, din Balti, din Varset, din SUA, de oriunde sunt astfel de romani care-si vor asuma ca pe o datorie de onoare sa mentina aceasta comoara intr-un respect sincer al intregii romanitati, oriunde s-ar afla. Lasati spinii sa creasca, pentru ca se vor ridica azi, maine, poimane astfel de romani pe care sufletul lor curat nu-i va lasa sa traiasca in astfel de nesimtire. Lasati spinii sa creasca pana societatea isi va reveni dupa ani de nesimtire in comunism din partea unei dictaturi rusinoase, pana societatile culturale si civice, inclusiv Societatea Cultul Eroilor vor fi cu adevarat societati responsabile si nu insailatoare de festivisme care nu sunt decat niste surogate de societati. Lasati spinii sa creasca pana cand guvernantii vor intelege ca aceste societati sunt si trebuie sa fie respiratia democratiei si atunci trebuie sa li se dea demnitate si sprijin financiar si logistic. Lasati spinii sa creasca pana cand romanul isi va da seama ca nu trebuie sa astepte cu mana intinsa de la stat,  sau de la straini ca sa indrepte raul pe care-l vede, ci el, romanul simplu, are puterea de a indrepta societatea si ca nu-i bine sa se lege el insusi in lanturi.

Macar stiu ca in Salajul de eroi nationali, in Salajul cel iubit de mine cresc deocamdata spinii nerecunostintei noastre. Macar stim de unde sa pornim, mai bine zis sa re-pornim.

Lasati spinii sa creasca, domnule profesor Traian Rus.

Va multumesc ca mi-ati dat prilejul sa ma reculeg in fata unui mormant spre care s-au indreptat in 1919 (la moartea lui badea George) toata durerea si dragostea unei generatii mari, fauritoare a Marii Uniri.

Cu deosebita stima,

Vasile Lechintan.

La ULMENI, O ZI ISTORICĂ

                                 Sfinţirea locului şi punerea pietrei de temelie a

                           Liceului ,,George Pop de Băseşti” Ulmeni

        

          Luna iulie a fost pentru învăţământul particular liceal din oraşul Ulmeni, nu numai o luna fierbinte, prin febra examenelor şi a rezultatelor obţinute, ci şi o lună trăită la cote maxime de emoţie, deoarece, aici, (miercuri, 4 iulie 2012) (FACULTATIV, DATA, DACĂ CONSIDERAŢI DV!)s-a pus piatra de temelie pentru construcţia unui edificiu nou LICEUL ,,GEORGE POP DE BĂSEŞTI” ULMENI.   

        În prezenţa unor distinşi invitaţi, cadre didactice, elevi şi părinţi, prin iniţiativa Comitetului director al Fundaţiei ,,Sf.Anton de Padua” Ulmeni s-a sfinţit locul şi s-a pus piatra de temelie a unei noi construcţii o ,,cetate de lumina”

        Slujba de sfinţire a fost oficiată de preoţii: Vasile BANCOŞ, preot pensionar de la Urmeniş, parohul Bisericii din Ulmeni, Dumitru GIURGIU şi prof. preot Teofil CAIŢA, care a fost, şi director al liceului.

         Cuvântul de deschidere a fost susţinut de prof. Aurora PUŞCAŞ, preşedinta Fundaţiei ,,Sf.Anton de Padua” Ulmeni, care a vorbit despre împlinirile din cei 14 ani de existenţă a liceului particular din Ulmeni, despre bucuria şi mulţumirea gândului împlinit de a ridica, prin educaţie locul său natal, apreciind că dorinţa şi efortul, de a construi acest liceu, reflectă veridicitatea dictonului ,,Împlinirea adevărată vine din felul în care te simţi tu cu tine însuţi şi mai ales din ceea ce le dăruieşti necontenit celor din jur”.

         Despre importanţa evenimentului, despre rolul şi însemnătatea înfiinţării învăţământului particular liceal la Ulmeni, ca o alternativă şi o completare a învăţământului de stat, despre şansa oferită atâtor generaţii de elevi şi tineri, au ţinut alocuţiuni: Lucian MORAR, primarul oraşului Ulmeni, prof. Mihaela POP, directorul liceului, prof. univ. dr. Nicolae FELECAN, prof. Georgeta CEDICĂ, prof. dr. Ionuţ COVACIU, prof. drd. Dana COVACI, eleva Mădălina COVACIU, prof. Sorina BOTIŞ - reprezentantul părinţilor, ec. Lucian PUŞCAŞ, directorul economic al Fundaţiei, architect Mara SOLOMONEAN.

          Prin cuvântul de învăţătura al preoţilor, cât şi prin conţinutul alocuţiunilor rostite de către toţi cei care au luat cuvântul, s-a evidenţiat dăruirea şi generozitatea pusă în slujba comunităţii, a semenilor de către fondatorii şi iniţiatorii învăţământului particular liceal maramureşan, oameni de mare suflet, distinşi cetăţeni ai oraşului Ulmeni, ai Ţării Codrului. Prin înfiinţarea a 6 licee particulare, dintre care 4 acreditate, licee, care poartă numele marelui patriot George POP de BĂSEŞTI, prin calitatea şi diversitatea acţiunilor ştiinţifice, culturale şi umanitare desfăşurate la nivel local şi naţional, prof. Aurora PUŞCAŞ face cinste locului natal şi calităţii de strănepoată, pe linie maternă, a ilustrului său înaintaş de la BĂSEŞTI. Multe comunităţi ar fi mândre şi şi-ar dori să aibă  un astfel de OM! a spus părintele Vasile.

           Liceul ,,George Pop de Băseşti” Ulmeni va fi o construcţie cu o arhitectură emblematică, cu dotări la standarde europene, ce va fi inaugurată în toamna acestui an, devenind un loc, unde se va pune accent pe calitatea actului educaţional, pe şcoala reuşitei în viaţă, pe cultivarea dragostei şi a respectului faţă de semeni. 

                                                               prof. Aurora PUŞCAŞ

URMAŞII LUI GEORGE POP DE BĂSEŞTI

Am ezitat mai mulţi ani în publicarea acestui articol pentru că informaţiile mele

se bazau doar pe memoria orală a sătenilor din satele codrene, dar şi în ideea păstrării unei imagini imaculate a marelui tribun de la Băseşti. M-am consultat atât cu urmaşi ai celebrei familii cât şi cu istorici contemporani de anvergură şi cu toţii mi-au dat girul pentru a scoate la lumină un aspect necunoscut din viaţa lui George Pop, chiar dacă el însuşi a cerut tuturor membrilor familiei să-l păstreze ca o taină de suflet.

              Da. George Pop de Băseşti are urmaşi direcţi !

              Studiind viaţa şi activitatea unei celebre „dinastii” de dascăli codreni, familia Robu, originară din comuna Oarţa de Jos, am aflat că întemeietorul acesteia, Petre Robu (1855 -1924), era printre cei mai apropiaţi colaboratori ai tribunului. Mai mult, i-a devenit ginere.Georgeta Robu (căsătorită Cedică), remarcabil profesor şi dirijor de coruri, în prezent pensionară, cu domiciliul în Ulmeni, nepoata lui Petre Robu, mi-a relatat următoarele :

              „În perioada stagiului militar efectuat la Cluj Napoca (1858-1860), participând la un bal la Răscruci, Geoerge Pop a cunoscut-o pe Maria Losonţi,văduva baronului maghiar Sebeşi, cu care va lega prietenie. În urma relaţiei cu această văduvă va rezulta în 1859 o fiică, pe nume Ana. Pentru a nu le afecta „imaginea” Maria Losonţi a hotărât să dea această fetiţă la orfelinat.

              În 20 octombrie1860 George Pop, ajuns plutonier al Companiei a XIII-a din Regimentul „Carol Ferdinand” din Cluj, s-a eliberat din armată, iar în toamna aceluiaşi an s-a căsătorit cu Maria Loşonţi Sebeşi. Amândoi au convenit să nu semnaleze că au o fiică în afara căsătoriei, astfel o lasă pe Ana în continuare în orfelinat.

              În 1862 se naşte prima fiică de după căsătorie, Maria – Carolina, care moare după câteva zile, în 16 ianuarie 1862.

              A doua fiică de după căsătorie este Elena – Georghina,viitoarea doamnă Elena Pop Hossu – Longin ,născută la 26 noiembrie 1862,decedată la 15 mai 1940.

              La câţiva ani de la căsătorie cei doi soţi se hotărăsc să o aducă pe Ana la Băseşti,ca „fată în casă”, pentru a nu umbri faima pe care o căpătase deja George Pop de Băseşti prin acţiunile sale sociale, patriotice, politice.Elena Pop Hossu Longin va afla abia într-un târziu că Ana, fata din casă, este sora ei bună şi din această cauză relaţia dintre ele va avea de suferit, dar în cele din urmă se va împăca cu sora ei.

              Când Ana a ajuns la vârsta căsătoriei,George Pop de Băseşti, cunoscându-l şi apreciindu-l mult pe învăţătorul Petre Robu din Oarţa de Jos, a dorit să şi-l facă ginere şi i-a oferit-o, bineînţeles cu o avere bună, dar şi cu dezvăluirea secretului că nu este o simplă fată în casă ci însăşi fiica lui naturală, dar secretul trebuia păstrat. De altfel toată familia noastră a păstrat până astăzi acest secret, înţelegând că nu trebuia afectată cu nimic memoria marelui bărbat care a fost George Pop. Faptul că Ana a fost concepută în afara căsătoriei şi că a crescut o perioadă la orfelinat putea fi incomod şi negativ, mai ales că George Pop avea atâţia duşmani.

              Deci, Ana Sebeşi, prima fiică a lui George Pop de Băseşti a fost prima soţie a bunicului meu Petre Robu, învăţător şi cantor în Oarţa de Jos în perioada 1876 – 1910.

              Cu Ana, bunicul a avut 8 copii : două rânduri de gemeni care au murit imediat după naştere şi alţi 4 copii ( un băiat şi trei fete) care au crecut mari şi au întemeiat familii. Aceştia sunt urmaşii direcţi ai lui George Pop de Băseşti :                             

 1.Rob Valer, plugar,căsătorit cu Pop Clariţa din Oarţa de Jos.La rândul său a avut 4 copii:              
 a) Vioara,casnică.A fost căsătorită cu Popdan Emil din Oarţa de Jos. A avut un singur urmaş, Popdan Ioan, căsătorit cu Magdalena din Oarţa de Jos, fără copii.

b) Ioan,plugar,căsătorit cu Vlaica Maria,casnică din Oarţa de Jos.A avut 3 copii :

  -Florica, contabil, trăieşte şi în prezent la Oarţa de Jos şi are un copil,Valer,elev,

  -Emilia, trăieşte în Oarţa de Sus,căsătorită cu Mureşan Teodor şi are la rândul său

doi copii, Alina şi Doru care lucrează în Italia. Alina are 2 fete,Teodora,elevă în cls.I şi

Diana,2 ani.

 -Valer,decedat la 17 ani prin înnecare în Dunăre în timp ce încerca să emigreze în America.

c) Petre,inginer constructor,emigrat în S.U.A,decedat. A avut o fiică Cristina, care trăieşte

şi în prezent în America.

d) Emilia, funcţionară, fără copii, care trăieşte în Cluj-Napoca.

  2.Rob Valeria,casnică.A fost căsătorită în Benesat cu Mercea Gheorghe.A avut 5 copii :

a) Ioan,administrator la un seminar teologic din Geoagiu,mort în refugiu.

b) Reghina,casnică.A fost căsătorită în Benesat cu Petru Mercea, plugar. A avut 3 copii :

- Nicu,avocat în Satu Mare,căsătorit cu Nina,medic pediatru. Au emigrat în S.U.A.,dar după ce au decedat acolo au fost aduşi şi înmormântaţi la Benesat. Nu au avut urmaşi.

- Gheorghe,decedat,strungar în Benesat,căsătorit cu Eugenia,casnică în Benesat,în viaţă

Au avut un copil, Petru Mercea, în prezent inginer arhitect la Primăria din Ulmeni.

- Leontina,casnică. A fost căsătorită cu Raţ Valer, plugar din Benesat,decedaţi. Au avut doi copii : Nina, economistă la Finanţele din Dej,căsătorită cu Lazăr Sabin, subinginer,cu trei urmaşi : Ciprian,decedat, Corina,economistă, căsătorită la Cluj-Napoca şi Valerica,învăţătoare,căsătorită în judeţul Ialomiţa.

c) Valer, plugar la Benesat, căsătorit cu Maria din aceeaşi localitate. A avut trei copii :

- Gheorghe,mecanic agricol în Benesat,decedat.A fost căsătorit cu Maria,localnică, în

viaţă.Urmaşii lor, de asemenea în viaţă : Olimpia, asistentă medicală în Benesat, căsătorită cu Ionică Mercea, tehnician.având împreună o fetiţă, Maria, elevă,şi pe Ucu, asistent medical la Zalău,căsătorit şi cu un băiat.

- Valerica,casnică. A fost căsătorită în Aluniş cu Pintea Alexandru, plugar.Au avut doi copii, ambii în în viaţă : Traian,inginer la Satu Mare,căsătorit şi Maria,asistent medical la Zalău.

- Octavian,funcţionar la Satu Mare,căsătorit. Are o fetiţă,Corina,în prezent în Italia.

d) Leontina, casnică. A fost căsătorită cu Covaciu Gheorghe din Ulmeni. A avut o fată,Aurora,care este profesoară la Ulmeni, căsătorită cu Lucian Puşcaş,economist. Urmaşii Aurorei : Alexandru – George,economist la Cehu Silvaniei, căsătorit cu Melinda – Maria,inginer şi economist,Dana – Aurora, profesoară la Ulmeni, căsătorită cu Doru -

Vasile, profesor.

e) Anicuţa,casnică.A fost căsătorită în Ariniş cu Sabău Gheorghe, plugar. A avut doi copii : Ioan şi Emilia :

- Ioan,fost sudor la Baia Mare, a fost căsătorit cu Ludovica,educatoare tot la Baia Mare.

Ambii sunt decedaţi.Au avut trei copii : Ancuţa, profesoară de limba română la Baia Mare,

Adrian,absolvent de marketing,căsătorit cu Erika,domiciliaţi în Baia Mare şi Raluca,economistă la Cluj – Napoca, necăsătorită. Cu toţii sunt în viaţă.

- Emilia,contabilă la Alba Iulia, în prezent pensionară, căsătorită cu Martin Leister, tehnician,decedat.A avut o fată, Ingrid, inginer chimist,căsătorită în Elveţia.

 3.Rob Ana,casnică. A fost căsătorită la Bârsăul de Sus cu Drăgan Laurenţiu, plugar. În anul 1913 a emigrat în S.U.A.cu întreaga familie. A avut 3 copii : Victor,Valeria şi Mihai,cu toţii decedaţi.Victor a avut 2 copii,Valeria 3 copii,Mihai 3 copii. Se pare că trăiesc cu toţii.

 4.Rob Ilona (Ileana), casnică. Primul soţ i-a fost Marchiş Gheorghe din Oarţa de

 Jos, plugar,iar al doilea Ravas Vasile din Giurtelecul Hododului, ţăran mijlocaş. Cu primul ei soţ a avut o fată,Viorica Marchiş.

- Viorica,absolventă de liceu,casnică,s-a căsătorit cu preotul greco – catolic Ghiurco Izidor care, aruncat în temniţele comuniste pentru convingerile sale religioase şi-a găsit acolo obştescul sfârşit. Şi preoteasa Viorica a avut o parte de ani grei de închisoare, eliberarea găsind-o alienată mintal.Au avut trei copii,care în anii detenţiei părinţilor

au crescut singuri, prin grija sătenilor din Oarţa de Jos : Octavian, Flaviu şi Aurora, cu toţii stabiliţi în Cluj – Napoca,unde, de altfel, mama lor a avut domiciliu forţat după eliberarea din închisoare. Se pare că sunt încă cu toţii în viaţă.”

   Reconstituirea acestor ramuri din arborele genealogic al bătrânului stejar din Băseşti este în plină desfăşurare, prin grija inimoasei profesoare de la Ulmeni,Georgeta Cedică. Datele primare au fost confirmate de documentele fondului Mihai Robu pe care le-am putut studia la Arhivele Statului din Zalău (Vezi colecţia Mihai Robu, Dosarul Autobiografii ).

Sper că nu am săvârşit o impietate. Sper, de asemenea, că unii dintre urmaşii lui George Pop de Băseşti vor putea afla abia acum date despre originea lor nobilă, pentru că doar puţini dintre dânşii au putut trece peste zidul interdicţiei care le-a fost impus.

Personal, am înţeles abia acum activitatea prodigioasă pe care o desfăşoară la Ulmeni profesoara Aurora Puşcaş şi faptul că liceul particular pe care l-a fondat acolo poartă numele ilustrului său străbun.Genele lui persistă şi astăzi,unii urmaşi continuându-i monumentala lucrare în folosul poporului român.

  prof.Traian Rus,vicepreşedinte,Asociaţia culturală „Bodava”

FRATELE LUI GEORGE POP DE BĂSEŞTI, POP SIMION, A FOST ÎMPUŞCAT DE UNGURI ÎNTR-O PĂDURE DE LÂNGĂ BAIA MARE

Aşa cum rezultă din documentele vremii, stagiul militar în armata Austro- Ungară era pentru români de 12 ani, iar pe timp de război se putea prelungi. Deoarece mulţi încercau să scape de această povară ,erau prinşi cu arcanul şi duşi forţat în armată.
De cele mai multe ori plecau de acasă copii şi se întorceau oameni maturi sau chiar trecuţi de a doua tinereţe.
 Aşa s-a întâmplat şi cu Pop Simion, fratele lui George Pop de Băseşti. George Pop fiind mai mare, a urmat cursul şcolilor, iar Simion a rămas acasă pentru a administra gospodăria. Familia George Pop de Băseşti erau nemeşi şi obligaţi să facă stagiul militar. George Pop a dobândit cea mai mare parte a averii mai târziu, prin căsătoria cu Maria Losonti, slovacă, maghiarizată.
 Pentru a scăpa de armată,Simion a fugit de acasă şi a ajuns mai târziu la Baia Mare,unde s-a angajat mai târziu ca vizitiu
 În tot acest timp a fost urmărit de jandarmeria maghiară.La Baia Mare s-a căsătorit şi a avut trei copii: Ştefan,Toader şi Grigore.În cele din urmă,jandarmii maghiari i-au dat de urmă.Pentru a scăpa de urmăritori,Simion s-a refugiat în pădurile din jurul Băii Mari. A fost găsit şi aici, iar într-o ambuscadă a fost împuşcat. A fost aruncat într-o groapă peste care au tras  pământ. Soţia şi familia au aflat vestea destul de târziu. Rămasă fără nici un sprijin, soţia lui Simion s-a angajat ca servitoare în diferite locuri, iar copiii au fost încredinţaţi rudelor. Astfel Ştefan a ajuns în comuna Tăuţi Măgherăuş,Toader în comuna Cicârlău, iar Grigore în comuna Borleşti. Probabil şi această întâmplare a fost unul dintre motivele pentru care George Pop de Băseşti,şi-a dedicat întreaga sa viaţă luptei pentru cauza românilor din Ardeal, atât de greu încercaţi şi asupriţi secole la rând.
 Nu întâmplător Nicolae Iorga spunea: "La Băseşti era nu de puţine ori guvernul provizoriu a Ardealului asuprit", iar poetul Octavian Goga, la înmormântarea lui George Pop,a rostit aceste cuvinte: "E un capitol de istorie naţională în cripta de la Băseşti,Epigoni ai ţării mele veniţi la ea şi învăţaţi dragostea de neam.

                                                                                IOAN CĂLĂUZ