CASA MEMORIALĂ GEORGE POP DE BĂSEŞTI

        de IOAN CĂLĂUZ

 

Construită între anii 1885-1890, casa de la Băseşti a fost pentru multe decenii un punct de referinţă şi de întâlnire a multor personalităţi politice şi culturale transilvănene:dr.Vasile Lucaciu,Vasile Goldiş.Ioan Raţiu,Teodor Mihali,Dimitrie Comsa,Petre Dulfu(poetul de curte a familiei Pop de Băseşti),Iosif Vulcan-fondatorul *Familiei* de la Oradea dar şi din Regat,I.C Brătianu-prim ministru,consilierii regali:Titulescu,etc.Nu întâmplător Nicolae Iorga,când vizitează Băseştiul în 1906 afirma că “În casa de la Băseşti era nu de puţine ori Guvernul Provizoriu al Ardealului asuprit” iar pe George Pop de Băseşti îl numeşte Bătrânul naţiei”

Locuind la Băseşti şi fiind preşedintele Partidului Naţional Român din Ardeal,întreaga diplomaţie se purta la Băseşti.Băseştiul devenind astfel,după Blaj,a doua localitate ca valoare spirituală ca simbol în Ardeal.Dar şi economic în perimetrul Baia Mare –Satu Mare-Şimleul Silvaniei(Zalăul a fost o creaţie comunistă).Băseştiul devine cea mai prosperă localitate:avea şapte mori la un moment dat(pentru acele vremuri era foarte mult)La Băseşti era Târgul de animale,mutat apoi la Ariniş,avea clădiri cu etaj,era un mic târguşor unde în anumite zile veneau la „Bolduri în Băseşti” din satele învecinate şi chiar de peste Codru.

După moartea lui George Pop în 1919,fiica sa Elena Pop Hossu Longin împreună cu soţul ei Francisc Hossu Longin(şi ei luptători de frunte pentru cauza naţională)se mută de la Deva unde Francisc era avocat,la Băseşti şi administrează moşia tatălui ei până în anul 1940 când moare cu puţin timp înainte de Dictatul de la Viena,când o parte din Ardeal,inclusiv Băseştiul este cedată Ungariei.

Din acele momente începe urgia asupra Băseştiului.Timp de patru ani 1940-1944,până la revenirea la “Patria Mamă”,Băseştiul era ţinta atacurilor hortiste.Casa este devastată.Monumentul eroilor din primul război mondial din centrul comunei,ridicat de Elena Pop Hossu Longin este profanat.Pentru a salva stema de pe frontispiciul monumentului,câţiva oameni din Băseşti au pus stema într-o fântână din apropiere.După 1944, stema a fost scoasă şi pusă la loc.În 1948,odată cu venirea comuniştilor la putere(deoarece stema era completă având şi coroana regală)de teama noii puteri instalată,stema a fost zidită într-un zid iar după revoluţia din 1989 a fost repusă la loc,tronând şi azi în centrul comunei.Dar ca un blestem abătut asupra Băseştiului după instalarea comuniştilor la putere,urgia asupra acestei localităţi devine şi mai cumplită.Deşi George Pop de Băseşti moare în 1919,comuniştii încearcă să-i şteargă complet numele din trei

motive:1.George Pop a avut o avere considerabilă iar comuniştii l-au făcut chiabur.Se ştie că în zona Codrului,de la cinci hectare de teren în sus erai considerat duşman al poporului.2.A fost preşedintele Partidului Naţional Român.După moartea lui George Pop ,preşedinţia partidului a fost luată de către Iuliu Maniu.După unirea din 1918,Partidul Naţional Român a lui Iuliu Maniu,fuzionează în 1926 cu Partidul Ţărănesc nou înfiinţat a lui Ion Mihalache,formând astfel Partidul Naţional Ţărănesc,partid urât de comunişti.3.A fost greco-catolic şi a lăsat acel celebru citat:”Dacă prin absurd în lume ar exista un singur greco-catolic,acela aş fi eu” ,prevestind parcă teroarea care s-a abătut asupra acestei biserici.

Pentru aceste trei capete de acuzare,numele lui George Pop dar şi a Băseştiului trebuia să dispară.Astfel prima mişcare care au făcut-o pentru a depopula Băseştiul au trecut o parte din zona Codru de la Sălaj la Maramureş,ca să nu mai existe posibilităţi de navetă pentru cele două oraşe din apropiere:Cehu Silvaniei la 10 km.,Zalău la 30 km.Au vrut să schimbe denumirea din Băseşti în Livada pentru a şterge numele lui George Pop.S-au distrus toate morile dar şi alte clădiri.Casa în care s-a născut George Pop, a fost primul sediu al C.A.P-ului,apoi a avut diferite întrebuinţări:Fierărie,depozit de îngrăşăminte chimice(a căror urme se mai văd şi azi) iar apoi a fost propusă demolării.Prin intervenţia profesorului universitar Pop Dumitru(unul dintre cei mai mari folclorişti ai României)care s-a născut în Băseşti,s-a reuşit salvarea ei,făcând din ea Muzeu Etnografic a Zonei Codru.

După retragerea trupelor de ocupaţie sovietică de la noi din ţară am început să ne mai amintim şi de Istoria noastră naţională.Astfel că după anii 1970,s-a început reabilitarea lui G.Pop(Nu se putea trece peste Istoria Românilor fără George Pop de Băseşti.În 1976 se finalizează prima restaurare a casei care era aproape o ruină.Nici după revoluţia din 1989 interesul pentru Istoria Românilor şi pentru George Pop nu a fost foarte mare.Cu toate acestea se fac eforturi disperate pentru punerea în aplicare a testamentului lui George Pop(adoptat bineînţeles la condiţiile de azi).S-a recuperat o parte importantă din averea sa,inclusiv grădina lui ,unde se află şi teiul unirii şi colina de unde trupele lui Bela Kun au deschis focul asupra cortegiului funerar al lui George Pop.Această grădină s-a obţinut în instanţă după două procese lungi şi grele şi s-a asfaltat drumul până la mănăstire şi la tei(drumul a fost de pământ impracticabil)punând în valoare teiul aproape la Muzeul Judeţean la Consiliul local Băseşti.De atunci s-a reuşit din bani locali realizarea unui proiect amplu de reabilitare a casei,depus la toate instituţiile statului S-a reuşit realizarea învelişului care înseamnă salvarea casei.Proiectul cuprinde şi cimitirul în care sunt înmormântaţi George Pop şi failia sa,dar şi alţi memorandişti.

necunoscut până mai ieri.S-a construit o biserică de lemn în centrul comunei(este în topul primelor cele mai bine proporţionate şi mai bine realizate artistic biserici construite după 1989)care va deveni un obiectiv de atracţie turistică.Se fac eforturi disperate pentru reabilitarea întregului ansablu George Pop de Băseşti.S-a reuşit după zece ani de lupte ,trecerea de
Cu aceste obiective: Casa memorială, Mănăstirea, Teiul Unirii, Biserica de lemn, Cimitirul familiei George Pop dar şi Monumentul Blidaru de la Odeşti, Băseştiul trebuie să intre în circuitul turistic naţional.

Plaiuri Codreneşti

Ulmeni, locul copilariei mele, reprezintă lumea în care convieţuiesc, împletindu-mi raţiunea cu elementele autentice ale culturii si civilizației românești, ale portului popular din Zona Codrului, dar şi cu liniile melodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă si istorie, am ales să-mi petrec, și anii adolescenței, în calitate de elevă de liceu,  mândrindu-mă cu valorile, principiile şi noile identităţi descoperite.

             Ţara Codrului, cunoscută sub această denumire, se află la  interferenţa judeţelor Maramureș, Satu-Mare, Salaj, este un ținut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codrii seculari; ce se îngemânează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someș, ce formează defileul cunoscut sub denumirea ,,Strâmtorile Țicăului”, tocmai la intrarea dinspre satul Țicău spre capitala administrativă a zonei - orașul Ulmeni, dar acesta zonă poartă cu semeție și urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarța de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă. 

            Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti:                

             Biserica de lemn   Arduzel a fost  construită  în anul 1650 la Gârdani,  de credincioşii greco-catolici. De acolo a fost adusă aici, la începutul secolului  al-XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar pe iconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.         

             Biserica de piatră și lemn Ulmeni, ,, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” provine din Șomcuta Mare și a fost reclădită în 1895, are un Chivot aurit cu proeminențe și reliefuri florale crucifiere excepțional lucrate din secolul al XVIII-lea.

             Biserica de lemn  Buzeşti, datată în 1799 prin inscripție, este una aparte, deoarece construcția ei a fost puternic influențată de stilul baroc, fiind pictată în secolul al-XIX-lea.

             Casa memorială ,,George Pop de Băseşti” situată în localitatea maramureșeană Băseşti, a funcționează ca muzeu de la 1 februarie 1976, conacul ce a aparţinut Tribunului Marii Uniri, a fost  construită în anii 1885 - 1890, constituind timp de trei decenii un punct de referintă şi de întâlnire a multor personalităţi transilvănene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiş, Ion Raţiu, Teodor Mihali, năzuințele neamului românesc aducându-l, și pe marele istoric Nicolae Iorga în casa  lui badea George din Băsești. Documente de familie, fotografii, obiecte personale  recompun viaţa şi activitatea  marelui patriot,  George Pop de Băseşti.

               Desigur, toate aceste frumuseți  sunt puse în valoare de harnicii și ospitalierii codreni, oameni, care prin sufletul lor cald și prin portul popular: cămeșă și spăcel cu ciur, lucrat manual, gaci și zadii, se remarcă oriunde, prin prezența lor. 

               Țara Codrului se mândrește  cu ,,oameni de seamă “originari ai acestor tinuturi: scriitori, critici literari, dascăli, medici, jurişti şi interpreţi de muzică populară. Amintim  pe poetul, prozatorul, autorul de snoave şi povestiri Petre Dulfu, născut în localitatea Tohat ,,un Ion Creangă al Ardealului” Dr. docent Florian C. Ulmeanu,  întemeietorul medicinii sportive, îngrăgitul interpret de muzică populară Emil Gavriş,  juristul Vasile Grădişteanu, iar dintre cei contemporani nouă îi amintim pe membrii Uniunii Scriitorilor din România, toți născuți în Ulmeni: Radu Ulmeanu, Florica Bud, Vasile Morar, profesor Aurora Puşcaş, fondatorul  învăţământului particular liceal maramureșean.

                  Consider că, Ţara Codrului a fost dintotdeauna  un ținut unic, binecuvântat de Dumnezeu, cu  valori și oameni fară pereche, iar noi generaţia tânără, vrem să aducem  un omagiu oamenilor trecuţi în lumea celor fără de dor și  să-i preţuim pe cei care ne sunt contemporani, având datoria sacră,  de a duce mai departe tradițiile și obiceiurile strămoșești.

   

  Andreia-Roxana BOTIŞ, clasa a XI-a,  Liceul ,,George Pop de Băsești” Ulmeni