Am primit numărul 8 (103), Anul 10, august 2025 al revistei de sport „100% SPORT”, o revistă ilustrată și tipărită în condiții excepționale, de la distinsul meu consătean Constantin Miia. Pe coperta întâi este prezentă naționala masculină de volei a României, care s-a calificat la Mondiale după 43 de ani de secetă iar în momentul de față ocupă cel mai bun loc în clasamentul mondial, locul 20!
Iată și cuprinsul ei: editorialul numit „Moștenirea
lui Cristi Borcea” este semnat de Cristian Manea, Marian Burlacu semnează
articolul „În elită după 43 de ani” și se referă la naționala masculină de
volei; la paginile 14-15 este un interviu cu Adin Cojocaru, președintele FR de
Volei; Adi Marica scrie despre faptul că „Fotbalul revine la Săcele” ceea ce-i
îmbucurător; Ionuț Coman abordează subiectul „Handbalul constănțean și-a dat un
reset forțat”; Narcis Pohoață cu titlul „Fotbal pentru suflet!” scrie despre
fostul fotbalist al Politehnicii Iași, Adrian Ambrosie; colegul nostru
băimărean Ioan R. Șter ne aduce în centrul atenției pe marele portar
maramureșean (prin adopție) Constantin Miia – „Constantin Mii, zidul de
neînvins – O viață cu inima în poartă”; Alex Șiclovan propune textul „Mai sus
ca niciodată în lumea anduranței auto”; Daniel Nazare abordează fotbalul
feminin în eseul „Fetele fac toți banii!”; la rubrica „Sportpictures.eu”- este
prezent David Popovici, „Zeul apelor”; Fotoeditorialul este despre „Liga a
II-a, start cu iz de prima scenă”; despre „o vară competițională fierbinte”
scrie în „Poveștile lui” Mihai Rusu; la rubrica „Interviul lunii” este invitat
actorul Radu Gabriel; la rubrica „Librăria media” Narcis Drejan se întreabă și
constată „Dacă e switch 2, avem și donkey kong nou”, la rubrica „Portret”
Andreea Visu, se apleacă asupra spadasinei Alexandra Predescu; în fine, revista
are pe ultima pagină un articol al lui
Narcis Drejan despre „Nae Grigore și cei mai buni adversari”, printre care îi
amintește pe: De Bruyne, Oscar Cordoba, Zago, Barzagli, Srna, Fernandinho,
Matic, Wilian, Dzeko, Juninho, ș.a., fotbaliști cu care s-a confruntat pe
dreptunghiul verde.
Revin la consăteanul meu de acum, din Lucăcești, comuna Mireșu Mare – Constantin Miia, atât de profesionist surprins de către Ioan R. Șter: „Un deceniu. Atât a trecut de când Constantin Miia nu a mai simțit vibrația gazonului sub crampoane, mirosul peluzei în zi de meci, energia tribunei care a vibrat odinioară pentru fiecare intervenție a sa. Peste zece ani de absență, nu din voința sa, ci din cauza unui destin care l-a forțat să stea departe de iubirea vieții sale: fotbalul. Și totuși, când a ajuns din nou pe teren, timpul părea să se fi oprit. A privit spre tribună, apoi spre cer. A atins mingea și a dat lovitura de începere. Un gest simplu? Poate pentru alții. Dar pentru el, un simbol. O lecție. O declarație: Nu am renunțat. Sunt încă aici!”.
Colegul nostru trece în revistă momentele în care marele portar Constantin Miia a fost invitat să dea lovitura de începere la un meci al echipei Minaur Baia Mare cu Olimpia Satu Mare, în amintirea sezonului excepțional realizat de portarul Miia la F.C. Baia Mare în sezonul 1984-1985. Articolul este presărat cu 7 fotografii sugestive din arhiva personală și nu numai, în care îi vom vedea pe regretatul nepoțel Luca și un mare talent al porții, căruia, i-a înmânat mănușile sale, Emanuel Breban, actual golkeeper al Băii Mari.
Câteva date, aflate din materialul lui Ioan R. Șter, despre longevivul portar Constantin Miia. La doar 7 ani apără poarta celor din localitatea natală Victoria (județul Iași), la 14 ani debutează la seniorii de la Minerul Ghelar (Divizia „C”), în perioada stagiului militar apără poarta echipei din Miercurea Ciuc iar între 1974-1979 joacă la Relonul Săvinești, în Divizia „B”, fiind luat în vizor, pentru evoluțiile lui de către cluburi din Divizia „A”. La 27 ani face pasul spre prima ligă la C.S. Târgoviște, la un moment dat intersectându-se cu cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, Nicolae Dobrin. În 1984 semnează cu F.C. Baia Mare, echipă care-i priește fiindcă se căsătorește cu doamna Felicia din Țara Codrului și-i dăruiește singura fiică Cristina, o româncă frumoasă și adevărată. După perioada băimăreană evoluează între 1987-1989 la Universitatea Cluj Napoca. În total în prima divizie a apărat într-un număr de 101 partide, un număr de poveste, așa cum a fost și cariera lui de fotbalist. Respect, domnule Constantin Miia! Meritați pentru prestigioasa dumneavoastră carieră, pentru modelul ce sunteți tinerilor de azi și activitatea religioasă depusă voluntar în cadrul Parohiei Ortodoxe Lucăcești, titlul de cetățean de onoare al comunei noastre. Poate al județului, domnule prefect Florian Sălăjanu!
Închei cu spusele lui Constantin Miia, o adevărată filosofie de viață, moștenită de la părinții lui din satul ieșean: „Talentul nu e de ajuns. Trebuie să muncești, să te sacrifici, să renunți la lucruri. Să nu cauți scuze, ci soluții. Să crezi în tine, chiar și când nimeni nu o mai face. Și mai ales, să nu renunți. Niciodată”.
Gelu DRAGOȘ, UZPR
Notă. Povestea completă în Revista 100% Sport, nr. 103 – disponibilă la Inmedio, Xpress și online pe 100sport.ro.
