Sâmbătă, 30 noiembrie, ne-a fost dat să ne bucurăm de o zi de sărbătoare, Sfântul Andrei, Apostolul românilor și ocrotitorul României, ce va rămâne mult timp în memoria noastră afectivă. Orașul nostru a avut un oaspete de seamă. Este vorba de Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care a ținut o prelegere în Catedrala Episcopală din Baia Mare. Prof. univ. dr. Ioan–Aurel Pop este un orator desăvârșit. Și de data aceasta s-a întrecut pe sine, îmbinând armonios istoria noastră cu istoria religiei și cu literatura. Conferința a debutat cu prezentarea Sfântului Andrei, dar și a poetului Publius Ovidiu Naso, exilat la malul Pontului Euxin. Cei doi au trăit cam în aceeași epocă istorică pe pământul românesc, primul propovăduind credința din om în om, al doilea cântând iubirea și dorul de Roma, pe care nu o va mai revedea niciodată. Se știe, alături de Horațiu și Virgiliu, Ovidiu este considerat un clasic al literaturii latine. Vrând-nevrând, poetul Ovidiu a învățat limba barbarilor, printre care a trăit, chiar scriind o carte de poezii în limba lor, din păcate pierdută. În continuarea conferinței, invitatul Primăriei Municipiului Baia Mare, al Consiliului Județean Maramureș și al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului ne-a făcut să trăim ardent momente din istoria Marii Uniri, Unire ce a fost înfăptuită cu jertfă, dar și cu diplomație de către oamenii de stat ai acelor timpuri. Atmosfera de sărbătoare spirituală a fost întregită de vocile inconfundabile ale coriștilor Coralei „ Armonia” și de glasul pur al tinerei liceene, Raluca Maria Chira. Alături de președintele Academiei a stat și cuvântat Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. A fost prezent primarul municipiului, Ioan-Doru Dăncuș, personalități locale, oameni din cultura și presa maramureșeană și mulți, mulți băimăreni, veniți să îl asculte pe mult prețuitul președinte al Academiei. Am avut plăcerea să fie prezentă printre noi, alături de soțul său, distinsa doamnă profesoară, Amelia Pop. În încheiere, Prea Sfințitul Părinte Iustin i-a înmânat o înaltă distincție bisericească. Printre organizatori a fost și soțul meu, dr. ing. Nicolae Bud. Mulțumim familiei Amelia și Ioan-Aurel Pop! Mulțumim băimărenilor, prezenți fizic ori doar cu gândul, mulțumiri organizatorilor pentru momentul unic ce ne-a înnobilat sărbătoarea religioasă și sărbătoarea Marii Uniri!
luni, 2 decembrie 2024
duminică, 2 iunie 2024
Ioan-Aurel Pop: LIMBA ROMÂNĂ - obligaţie fundamentală „s-o ducem mai departe, e felul nostru de a fi pe această”
Limba şi literatura noastră trebuie să o ducem mai departe, pentru că „e felul nostru de a fi pe această lume”, le-a spus preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, celor prezenţi miercuri în Târgul Bookfest, la lansarea cărţii sale „Moldova medievală văzută dinspre Transilvania”, transmite Agerpres.
El a mărturisit că şi-ar dori să îi vadă pe elevi
„mai entuziaşti”, iar pe cei care fac programele şcolare „mai interesaţi de
şcoală, mai iubitori de matematică, fizică, chimie şi neapărat de limba şi
literatura română”.
„Învăţăm engleză, franceză, germană, italiană,
spaniolă, ce doriţi dumneavoastră - eu sunt cel mai deschis pentru limbi
străine. Un tânăr poate învăţa în paralel câte două trei limbi străine, că nu
păţeşte nimic. Dar limba şi literatura noastră e obligaţie fundamentală, s-o
ducem mai departe, pentru că e felul nostru de a fi pe această lume. Şi, să
ştiţi, şi scriitorii (români n.r.) mari care s-au afirmat în Occident şi care
au scris în alte limbi - Tristan Tzara, Benjamin Fundoianu, Anna de Noailles,
prinţesa Brâncoveanu, Marta Bibescu - şi care sunt cunoscuţi în lume pentru că
au scris în limbi străine. Şi ei, tot în româneşte au scris când le-a fost dor
şi drag. Panait Istrati poate că-i aproape uitat astăzi. Gândiţi-vă, dacă ar fi
cunoscuţi în lume cei mai talentaţi români. Gândiţi-vă, vă rog, la această
panoplie de valori pe care le avem şi pe care le dispreţuim câteodată. Ca să le
preţuim, trebuie să avem carte, nu în computer. Dacă ne umplem mintea de
frumuseţile culturii româneşti, vom birui toate greutăţile", a spus
istoricul.
Preşedintele Academiei a pledat pentru însuşirea
limbii române, accentuând că aceasta constituie „certificatul nostru de naştere
şi buletinul, cartea de identitate”.
„Când ieşi în lume, ieşi în urma limbii pe care o
foloseşti şi eşti caracterizat după această limbă. O să spuneţi - a trecut
vremea aceea, astăzi oamenii sunt otova. Nu e adevărat şi nu cred că vor fi
vreodată sau dacă vor fi, atunci vor fi maşini, roboţi şi vor fi alţii care vor
conduce, roboţii mai deştepţi ca noi. Ceea ce nu ar fi frumos să se întâmple,
pentru că eu cred că rostul lumii e tocmai varietatea ei şi diversitatea
limbilor. Şi atât cu limba română, cât şi cu istoria noastră trebuie să ne
bucurăm, să nu ne mândrim foarte tare, dar nici să ne nimicnicim noi. Să ne
prezentăm lumii cu demnitate. Ştiţi ce circulă, n-am verificat dacă e adevărat,
dar poate, sigur, să-mi confirme cineva de aici. Când a plecat micul George
Enescu la Viena la studii, a întrebat-o pe mama lui, care îl pregătea: 'Mamă,
oare dacă mă duc acolo, să spun că sunt român?'. Şi mama i-a spus: 'Sigur, de
ce mă întrebi?'. 'Să nu creadă că mă laud'. Erau alte vremuri, dar şi noi le
putem readuce, cu o condiţie: prima, să nu ne ascundem niciodată identitatea,
chiar dacă ştim că sunt prejudecăţi despre noi, să nu ne ascundem identitatea,
că e a noastră. Şi identitatea românească ne dă demnitate”, a mai spus Ioan
Aurel Pop.
Sursa:
National
Foto:
GDL
miercuri, 31 august 2022
Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop: proiectele de lege ale învăţământului nu aduc vreo „perspectivă clară” de îmbunătăţire a domeniului, aflându-se „într-o fundătură”
Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a afirmat, miercuri, că proiectele de lege ale învăţământului nu aduc vreo „perspectivă clară” de îmbunătăţire a domeniului, propunerile avansate aflându-se „într-o fundătură”.
„Din păcate, problemele acute nu s-au schimbat,
chiar dacă ni se promit nişte legi noi ale educaţiei şi cercetării, aţi văzut
în ce fundătură se află ele în acest moment, propunerile. Şi deci nu s-a
rezolvat. Ele, aceste propuneri, nu aduc, după părerea mea, vreo perspectivă
clară de îmbunătăţire”, a spus Pop, în deschiderea unei sesiuni ştiinţifice dedicate
Zilei Limbii Române, desfăşurată în Clubul Academicienilor.
Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a anunţat că
proiectele de lege ale învăţământului preuniversitar şi superior, elaborate în
concordanţă cu Raportul „România Educată”, vor intra în curând în circuitul de
avizare.
Cîmpeanu a precizat că după integrarea observaţiilor
entităţilor avizatoare va exista a treia formă a proiectelor de lege, după
prima formă, lansată în dezbatere, şi a doua după includerea amendamentelor
primite în perioada de dezbatere publică şi considerate „acceptabile”.
Sursa: NapocaNews
sâmbătă, 5 martie 2022
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a condamnat dur războiul din Ucraina: cei care l-au declanșat sunt agresori și „criminali de război”
Președintele Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop, a condamnat dur războiul din Ucraina și i-a numit pe cei care l-au declanșat drept „agresori” și „criminali de război”.
El a spus, pentru EduPedu, că în România nu există simpatie pentru Rusia
și nici pentru acest război.
„Ca om și ca istoric este clară părerea mea: nu
există nicio justificare, nici istorică, nici umană, nici politică în legătură
cu un atac războinic asupra unei alte țări la începutul mileniului al III-lea
în Europa. Există atâtea mijloace diplomatice, războiul nu e un mijloc de
rezolvare a litigiilor internaționale dacă acestea există. Poziția mea
personală este de revoltă și de condamnare a ceea ce au făcut liderii ruși în
frunte cu Putin. De asemenea, e o poziție de simpatie față de țara atacată și o
mare admirație pentru rezistența acestui popor. Discursul presupus istoric al
liderului de la Kremlin privind inexistența statalității sau a unei tradiții și
istorii a Ucrainei este de mult scos din arsenalul lumii civilizate, nu există
popor fără istorie. Poporul ucrainean are propria istorie, propriul trecut, are
propria tradiție politică justificată. Kievul a fost mama tuturor rusiilor, de
acolo a pornit tradiția la sfârșitul mileniului I și începutul mileniului al
II-lea al erei creștine, prin urmare, a spune astăzi că Ucraina nu are tradiție
istorică, înseamnă să scoți de la naftalină, din arsenalul imperiilor trecute,
niște argumente care nu rezistă criticii istorice. În concluzie, condamn ferm
această agresiune și vina aparține în totalitate celui care a declanșat
războiul.
Eu refuz să comentez asemenea lucruri, domnului
Schmitt, în urmă cu 10 ani, i-am tradus o carte, i-am publicat-o, are o
chestiune personală legată de mine și refuz să comentez așa ceva, poziția mea a
fost întotdeauna pro-occidentală, pentru prezența României în structurile
euro-atlantice, iar domnia sa nu face aici decât să se amestece în treburile
interne ale unei țări. Eu nu cred că în România, propaganda Sputnik și altele
au dat roade și eu vă garantez că dacă faceți mâine un sondaj de opinie de pe
străzile din capitală sau de pe oriunde din România nu există simpatie pentru
această agresiune și pentru puterea noului imperiu de la Kremlin, de după
căderea Uniunii Sovietice.
În toate cărțile mele mi-am exprimat poziția
pro-occidentală, încrederea în viitorul României în cadrul Uniunii Europene și
am refuzat să port un dialog cu o țară care are o tradiție deosebită, mă refer
la lumea rusă, dar care a alunecat pe panta dictaturii de mult și în care
democrația este amenințată sau pe alocuri nici nu există. Națiunile nu au nicio
vină pentru declanșarea războaielor, ci conducătorii unor națiuni care declară
războaie. Dacă ei ar merge în prima linie să lupte după ce au declarat
războiul, vă garantez că nu l-ar mai declara. Prin urmare, națiunile sunt
folosite de către o anumită propagandă, iar propaganda de la Kremlin nu face
decât să folosească națiunea rusă în scopuri proprii anexioniste și
expansioniste și toată lumea civilizată, după părerea mea, trebuie să condamne
asemenea acte.
Firește că vor fi repercursiuni și eu sper ca lumea
civilizată, occidentală și restul marilor puteri de pe glob să facă poziție
comună și să reușească să anihileze această pecingine care este puterea de la
Kremlin și care a declanșat acest război, iar cei care l-au declanșat, chiar
dacă ei se cred în acest moment eroi, după părerea mea sunt criminali de
război”, a declarat președintele Academiei.
Anterior, Academia Română a trimis un mesaj de
susținere omologilor săi de la Kiev, în care a condamnat „războiul crud” la
care sunt supuși.
Sursa:
EduPedu
marți, 1 septembrie 2020
Ziua Limbii Române: Ioan-Aurel Pop: “Limba noastră rămâne viaţa noastră ca popor”
„Limba este ca un organism viu care se naşte, creşte, se dezvoltă, îmbătrâneşte şi moare odată cu poporul care a creat-o şi căruia i-a servit ca mijloc de comunicare. De aceea, vorbim de limbi vii şi de limbi moarte. A noastră este vie şi oricât de contaminată este cu neologisme, cu barbarisme, cu hiperurbanisme, cu prescurtări sau cu SMS-uri năstruşnice, nu trebuie să ne temem. Limba română are puterea de a rămâne ea însăşi în ciuda variatelor influenţe”, spune Pop, într-o declaraţie acordată AGERPRES.
Pentru preşedintele Academiei, „‘sfinţenia’ limbii vine la români din vremuri imemoriale şi rezidă în rolul identitar al felului nostru de a exprima în cuvinte lumea”.
„‘Limba noastră-i limbă sfântă!’ Este un vers scris de părintele Alexe Mateevici acum mai bine de un secol şi devenit, între timp, parte a unui imn de stat românesc. Substantivul ‘sfinţenie’ (cu derivatele sale) presupune harul dumnezeirii, pogorât, din mila Celui Preaînalt, peste unii oameni şi peste tot ceea ce ne înconjoară. Faptul că noi, oamenii, abuzăm uneori de adjectivul ‘sfânt’ şi-l plasăm alături de fiinţe, noţiuni, lucruri care nu-l merită reprezintă o slăbiciune a noastră. Sfinte devin pentru noi, românii, şi proprietatea, şi justiţia, şi adevărul, deşi în fapt nu se întâmplă aşa şi nu facem decât să ne jucăm cu vorbe mari. Dar ‘sfinţenia’ limbii vine la români din vremuri imemoriale şi rezidă în rolul identitar al felului nostru de a exprima în cuvinte lumea. Acest fel de raportare la lume ne-a păstrat vii ca popor, încât observaţia – făcută de umanistul Antonio Bonfini, spre finele secolului al XV-lea – că românii au dăinuit în spaţiul lor pentru că şi-au apărat mai mult limba decât viaţa devine mai mult decât relevantă”, punctează istoricul.
Ioan-Aurel Pop consideră că „limba noastră rămâne viaţa noastră ca popor”.
„Nu poţi fi român dacă nu vorbeşti româneşte, deşi poţi vorbi româneşte fără să fii român. În ciuda unor negaţii născute din prea multă iubire, din rea-voinţă, din ignoranţă sau din dorinţa de a epata, limba noastră rămâne viaţa noastră ca popor. Nu există popor pe lume asta care să nu-şi preţuiască, îngrijească şi conserve limba. La fel fac ori ar trebui să facă şi românii. Că unii s-au plictisit să audă că limba noastră este ‘ca un fagure de miere’ sau că este ‘limbă sfântă, limba vechilor cazanii’ sau că este principala formă de comunicare verbală şi scrisă a poporului român – este treaba lor. Azi este mai uşor decât odinioară să te cufunzi în altă limbă, în altă limbă de comunicare. Evident, nu va fi precum limba care vine de la mamă şi de la bunică, dar, pentru urmaşi, se pot schimba şi mamele şi bunicile. Noi, care ‘locului ne ţinem’, ne-am cultivat limba, am normat-o, i-am stabilit o gramatică şi am scos-o în lume”, spune istoricul.
Amintind că „Academia Română, încă de la înfiinţare, s-a îngrijit de corectitudinea limbii şi de zestrea ei”, Ioan-Aurel Pop îndeamnă „s-o păzim aşa cum ne îndemna cândva Ienăchiţă Văcărescu şi s-o dăm frumoasă, caldă, curată şi strălucitoare feţilor şi fetelor noastre”.
„În mai bine de un secol, lingviştii români de la Academie au creat Dicţionarul Tezaur al Limbii Române, început înainte de 1900 şi terminat după anul 2000. Este un monument menit să învingă timpul, în zeci de volume şi cu aproape 200.000 de cuvinte, comentate şi definite după regulile ştiinţei. Mai sunt atlasul lingvistic, colecţia de literatură română (în aproape 250 de volume) şi câte altele! Prin limba noastră comunicăm şi ne prezentăm lumii cu literatura română, adică cu acea pleiadă de lumi recreate de scriitorii români, de la cronicari încoace. În rândul celor 6.000 – 7.000 de limbi vii de pe planetă, româna se află – în funcţie de mai multe criterii obiective, fixate de specialişti neromâni – între primele 15 – 20, ceea ce nu este puţin lucru. Mie îmi place să spun că cea mai importantă creaţie spirituală a poporului român este limba română. S-o păzim aşa cum ne îndemna cândva Ienăchiţă Văcărescu şi s-o dăm frumoasă, caldă, curată şi strălucitoare feţilor şi fetelor noastre”, este mesajul lui Ioan-Aurel Pop.
Ziua Limbii Române este sărbătorită la 31 august, fiind instituită prin Legea 53/2013.
Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost iniţiată în 2011, când 166 de parlamentari din toate grupurile politice au depus la Senat un proiect de lege în care solicitau proclamarea zilei de 31 august drept Ziua Limbii Române. Acesta a fost aprobat de Senat în şedinţa din 6 decembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor la 19 februarie 2013. Legea a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu la 13 martie 2013 şi publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.
Sursa: Romanian Global News









