Câştigătorii “Festivalului concurs pentru tinerii scriitori din Maramureş”, ediţia a V-a, 2016

   La ediţia actuală, juriul festivalului format din scriitorii: Gheorghe Pârja (foto)-preşedinte, Săluc Horvat şi Gavril Alexa Bâle -membri ai Uniunii Scriitorilor din România, Reprezentanţa Maramureş, au hotărât câştigătorii acestei ediţii:

• Mara Dărăbuş – premiul “Gheorghe Chivu” pentru poezie;

• Măriuţă Pop – premiul “Ion Iuga” pentru publicistică;

• Mihaela Bude – premiul “Augustin Cozmuţa” pentru eseu;

• Ion Voicu – premiul “Ion Burnar”.

În cadrul evenimentului organizat de către poetul şi jurnalistul Gheorghe Pârja a fost invitat şi prozatorul Ioan Groşan şi au existat şi câteva momente dedicate “Voievodului stellar”, Mihai Eminescu iar Vali Moldovan şi Ghiţă Danciu au ilustrat prin muzică, poezia eminesciană, dar şi “Baladă fulgerată de vânt” (“Rău mă dor ochii mă dor”), scrisă de poetul Ioan Voicu din Satulung.

 Felicitări premianţilor, felicitări USR, reprezentanţa Maramureş! Felicitări Gheorghe Pârja!

Am ascultat baladele

                                      Vasile Tivadar despre Ion Voicu

Pe strune sau pe vers ,umbrind sau asorind pământul de sub tălpile sale ,a prins un pumn de ţărâna  şi nu l-a risipit în zări, ci a plămădit în vers imagini, trăiri, regrete, bucurii şi berne. Cu adevărată măiestrie aşează versul cunoscând magicile reguli prin care versul cuprinde melosul şi-l ridică la rangul graiului angelic serafim spre bucuria Heruvimilor care nu au glas.

 Purtat pe sloiuri de respect, îmboldit de frigul recunoştinţei dar plin de mîndria de a fi cetăţean al Grădinii Maicii Preciste. El, IOAN ,scoborâtor onomastic din înaintemergător se bucură de splendoarea fiecărei zi în care poate să coboare mângâiere sa ca o boare pe mijlocul iubitei sale Sfintei Vineri . ce l-a fermecat lăuntric cu mrejele genelor prea lungi şi adumbrite pe ochii –i ce nu vor să cunoască patina timpului.

Horitori albiţi de  stacanele fără de măsură, ce-şi plimbă ruginoasele degetede nicotină şi gudron pe corzile sângerânde ale chitărilor tot mai  vocale în expresie şi puterea de străpunge pragul sonic al bunei simţiri se bat în întâietatea de a fi recunoscuţi dar mai ales răsplătiţi de Durerea ochilor ce au privit şi înţeles într-un final lumina stelelor.

Nicicând nu voi putea mulţămi proniei pentru onoarea de a-l cunoaşte şi ai întâlni privirea blândă şi pătrunzătoare de semizeu carpatic numit simplu de prieteni VOICU.

Înşirate cu o taină atlantică baladele îmbrăcate în LACRIMA DIN PALMĂ, cer iertare rând pe rând celor care se încumetă să le dea nume şi renume fie prin arta oratoriei , fie printre sunete mângâiate  sălbatic prin săli de spectacole  ce niciodată nu vor  deveni Tartar.