Pro-european, prin filtru intereselor germane, este de fapt pro-rus la Chişinău. Paradox!

Scena politică din Republica Moldova se aseamănă cu un roman din Kafka. Stat eșuat, care trebuia să facă unirea cu România în 1991, Republica Moldova a ales recent prin nomenklatura sa coruptă concubinajul germano-rus, care controlează de fapt decizia politică de la Bruxelles. La Chișinău s-a ajuns ca Blocul ACUM, considerat pro-european, să se alieze la guvernare cu pro-rusul socialist, președintele Igor Dodon, ca să scape țara de oligarhul Plahotniuc, ce făcea afaceri absolut cu toți, de la București, la Bruxelles sau Moscova. Pentru înlăturarea acestui oligarh protejat de serviciile secrete din România s-au aliat Berlinul, Washington-ul și Moscova. În Republica Moldova s-a ajuns să nu mai existe mișcare unionistă. Aceasta a fost înghițită de mișcarea pro-europeană, totul cu complicitatea politicienilor de la București finanțați de corporații și influențați de ambasadele străine. La Chișinău am asistat la o ”revoluție a ambasadelor”, care au impus Republicii Moldova ca la o subcolonie africană, un guvern pro-european, aliat cu oamenii Moscovei. În realitate pro-european la Chișinău înseamnă aservirea și executarea intereselor germane care controlează UE, în complicitate cu Moscova. Mișcarea pro-unionistă a fost demantelată și absorbită în mișcarea pro-europeană la insistențele Bruxellului controlat de Berlin. Germania nu are nevoie de o România Mare, ci de o țară fărâmițată după modelul fostei Iugoslavia. Berlinul, care în ultimii 5 ani și-a triplat afacerile cu Moscova și depinde de gazul rusesc prin conducta nordică a reușit să convingă Rusia să fie părtașă la schimbarea de regim de la Chișinău. Această schimbare de regim s-a făcut fără înștiințarea României și împotriva Bucureștiului, deși marionetele/pionii puciului sunt cetățenii români Maia Sandu și Andrei Năstase. S-a reușit ca Berlinul și Bruxellul la înțelegere cu Moscova să scoată definitiv România din teritoriu românesc de dincolo de Prut pentru a se satisfice interesele Angelei Merkel și ale lui Putin. E ciudat cum în ultimii ani politicienii pro-germani de la București au voie să vorbească doar de o Republică Moldova în UE, nu unită cu România. Astăzi s-a realizat viziunea germană asupra Europei de est, un condominium Berlin-Moscova.

România rămasă izolată în discursul anti-rusesc din 2014 a scăzut la extrem relațiile economice, culturale și politice cu Rusia în timp ce Germania, Austria sau Parisul și le-au triplat. Ciudat? La Chișinău în loc să se spună de unirea cu România se vorbește de pro-europenii Maia Sandu sau Adrian Năstase. În realitate pro-european la Chișinău este pro-german, de fapt pro-rus, adică un fel de wurste cu parfum de gaz rusesc. Pentru nomenklatura coruptă de la Chișinău satisfacerea personală pentru interesele ruso-germane este mai mare decât idealul unirii de la 27 martie 1918. Bucureștiul subordonat intereselor Berlinului și Bruxellului a uitat de idealul unirii României cu Republica Moldova. Liderii noștri sunt prea slugarnici ca să vadă dincolo de burta propriilor interese. SRI și SIE, ca de obicei, par că sunt depășite de situație pentru că văd lucrurile doar prin prisma amplasată de Berlin? În acest război hibrid împotriva României, Germania și Rusia au câștigat la Chișinău. A fost o victorie de etapă a lui Putin cu mâna generoasă și lacomă după resurse a Berlinului. Paradoxal, Republica Moldova este condusă de cetățeni români care nu doresc unirea acestui pământ românesc cu România. Cine îi va trage oare la răspundere, pentru că au depus jurământul pe constituția noastră? Vă spun eu: nimeni! Nu are cine. La București locurile cu patrioți din fruntea țării sunt vacante.

                                                                                                 Ionuț Ţene

Structura de comandă a armatei comune europene va fi în România?

Consiliul UE a adoptat în 2017 decizia prin care este înființată oficial armata comună a Uniunii Europene, structură care va funcționa sub numele PESCO (Cooperare Structurată Permanentă) și în cadrul căreia vor fi desfășurate proiecte comune în domeniul apărării. România și alte 24 de state europene, printre care Germania, Ungaria, Franța, Irlanda și Spania, fac parte din PESCO și vor colabora pentru dezvoltarea capacităților de apărare, potrivit Comisiei Europene (CE). Posibilitatea înființării unei armate comune la nivelul UE a fost inclusă în articolul 42 al Tratatului de la Lisabona, însă până acum a rămas doar la stadiul de proiect. Germania, Franța, Italia și Belgia au insistat în repetate rânduri pentru integrarea structurilor militare ale statelor membre, însă Marea Britanie, principala forță militară din Europa, s-a opus proiectului. Parlamentul European a aprobat în iulie anul acesta înfiinţarea unui Fond European de Apărare începând cu 2019, pentru dezvoltarea capacităţilor militare ale statelor membre şi promovarea independenţei strategice a Uniunii Europene, informează AFP. „Dotarea UE cu o autonomie strategică nu mai este un subiect tabu. Aceasta se concretizează odată cu lansarea unei adevărate politici industriale europene în materie de apărare”, şi-a exprimat satisfacţia europarlamentara franceză Francoise Grossetęte, membră a Partidului Popular European (PPE), raportoarea în acest dosar. Programul aprobat de europarlamentari în sesiune plenară, este finanţat cu 500 de milioane de euro pentru perioada 2019-2020.

Într-un discurs la Sorbonne, Emmanuel Macron spunea: „La începutul decadei următoare, Europa trebuie sa formeze o forţă de intervenţie comună, un buget de apărare comun şi o doctrină comună de acţiune“. Anul trecut, Jean-Claude Juncker, unul dintre vechii promotori ai armatei europene, îşi încheia un discurs astfel: „O Uniune Europeană a Apărării şi Securităţii va ajuta la protejarea Uniunii noastre, ceea ce este exact ce aşteaptă cetăţenii UE“. Angela Merkel a sprijinit deschis într-un interviu recent pentru un cotidian german propunerea lui Macron afirmând foarte clar: „Sunt în favoarea propunerii preşedintelui Macron pentru iniţiativa unei forte de intervenţie comună“, anulând astfel temerile europenilor de o lipsă de entuziasm german pentru un proiect militar comun. Armata Uniunii Europene va fi credibilă și operativă doar atunci când nu va fi un instrument al marilor puteri sau al eurocrațiilor de la Bruxelles. De aceea structura de comandă a acestei armate europene comune trebuie să fie într-o țară din estul european, care este la frontiera cu situația instabilă din Turcia și Orientul Mijlociu, precum și ca o forță de descurajare a unei reacții imprevizibile din partea unei țări instabile de la răsărit. Vorbeam zilele trecute cu un expert în problema militară și IT, care îmi exprima frustrarea că România nu are un sediu al unei agenții europene. Chiar și Agenția Europeană a Medicamentului care a părăsit Londra în urma Brexit-ului, nu a ajuns la București, ci la Amsterdam, ca să se satisfacă interesele olandezilor. Agenția europeană a pescuitului este la Vigo în Spania, Frontex în Polonia sau Agenția de protecția rețelelor informatice în Grecia. Și lista continuă. România a fost ignorată de Bruxelles în repartizarea unei agenții europene. Pe surse am aflat că există intenția ca o parte din structura de comandă a noii armate europene (statul major) să fie amplasată în România, posibil la Cluj-Napoca, un centru urban inter-conectat la Europa și cu un aeroport militar operativ la Câmpia Turzii. România are o tradiție militară puternică, fiind o țară de frontieră, iar armata noastră de profesioniști s-a făcut remarcată în Angola, Bosnia, Kosovo, Irak sau Afganistan.

Înființarea armatei europene poate fi o șansă pentru România care poate găzdui structura de comandă a acesteia. În ultimii ani, România a fost umilită de Bruxelles, iar găzduirea statului major militar european în țara noastră ar putea fi o reparație morală și un mod eficient de apărare a continentului nostru. Alianța nord-atlantică nu mai este suficientă să ne apere interesele, iar armata europeană este o completare a securității comune.

Ionuț Ţene