de Ionuţ CARAGEA
Este un act de curaj să publici în ziua de azi o antologie care să cuprindă poeţi şi prozatori situaţi pe diferite paliere de vârstă şi afirmare. Vorbim, în primul rând, de efortul financiar pe care trebuie să-l facă o editură. Un efort la care, nu de puţine ori, contribuie şi scriitorii, astfel încât cartea să vadă cât mai repede lumina tiparului. Apoi, cine este interesat să cumpere cărţi de câteva sute de pagini, în care sunt incluşi mulţi autori necunoscuţi sau, altfel spus, nepromovaţi de revistele literare? Mai nimeni. Dar interesul, oricum, este altul. Sunt unii oameni care vor să lase un semn la trecerea lor prin lume, măcar în rândul familiei şi prietenilor apropiaţi. Sau să reprezinte direct şi indirect o regiune cu tradiţii bogate, aşa cum este şi cazul autorilor care apar în antologia „Opreşte-mă, la tine, Maramureş! Opreşte-mă, în tine, anotimp!” (Antologie de poezie şi proză, editura Armonii Culturale, 2020, director al editurii şi autor în antologie, Gheorghe A. Stroia). O astfel de antologie este, deci, un cadou de suflet. Un cadou pe care şi subsemnatul l-a primit pe neaşteptate, ocazie cu care am descoperit că un poem scris de mine este folosit la începutul cărţii, ca motto, dar şi pe coperta a patra (Le mulţumesc coordonatorilor Gelu Dragoş, Vasile Bele şi Nelu Danci pentru această onoare!).
Revenind la carte, putem spune, din start, că arată foarte bine din punct de vedere estetic, pe prima şi pe ultima copertă fascinându-ne un superb peisaj maramureşean. Antologia este voluminoasă, are 566 de pagini şi cuprinde 58 de autori. Fiecare autor încearcă să găsească o formă de comunicare (cu sinele sau cu cei din jur) cât mai apropiată de simţăminte şi înţelesuri, abordând creaţia literară cu timiditate, curaj sau măiestrie, folosind diverse tehnici de scriere. Avantajul acestei antologii este că reuşeşte să uniformizeze ambiţii, întrucât descoperim autori consacraţi, membri ai instituţiilor literare recunoscute, dar şi tineri care pot fi încurajaţi să continue pe drumul atât de frumos şi complicat al creaţiei literare. Îi recomand, aşadar, pe autorii pe care i-am citit cu plăcere şi despre care am scris mai multe cronici în ultimii ani (Dumitru Branc, Emil Mircea Neşiu, Costel Stancu), dar şi pe membrii cenaclului Prietenii Poeziei din Oradea, cenaclu pe care îl coordonez împreună cu domnul Dan H. Popescu (Dumitru Branc, Emil Mircea Neşiu, Diana Ciarnău, Cosmina Teodora Coloja, Andrei Oros). Iată, aşadar, un rod al înfrăţirii literare dintre Crişana şi Maramureş.
Prefaţa cărţii, scrisă de prof. univ. dr. Carmen Dărăbuş, ne prezintă atât etapele realizării antologiei de faţă, cât şi câteva consideraţii despre o parte din autorii antologaţi: Emilia Amariei, Mioara Ardieleanu, Andrei Ovidiu Baciu, Mariana Bendou, Ionica Bandrabur, Ioan Meteş Morar-Chelinţanu, Eugen-Emil Coţa, Ligya Diaconescu, Ştefan Herţeg, Garofiţa Jianu, Bianca Georgiana Bele, Dumitru Branc, Florentina Danu, Gelu Dragoş, Ioan Dragoş, Daniela Vîlceanu, Nelu Danci, Mariţa Grigor, Ioan Voicu, Ioan Andreica, Vasile Bele, Radu Botiş, Petre Grădinaru, Ştefan Popa, Vasilica Mitrea, Olimpia Mureşan, Costel Stancu. Concluzia prefeţei, referindu-se, în special, la partea de proză, este relevantă pentru tot ceea ce înseamnă această antologie: „nevoia de a trăi şi de a exprima emoţional felul în care se raportează la mici şi mari evenimente ale vieţii”. Aşadar, emoţia este tot ce contează, iar această antologie are darul de a pătrunde în suflet.
Dincolo de mozaicul liric pe care cititorii sunt invitaţi să-l mângâie cu lumina din suflet şi din privire, nu se poate să nu remarcăm costumele populare din fotografiile unor autori sau versurile care ne îmbie să descoperim Maramureşul în toată splendoarea sa. Un Maramureş care îşi deschide paginile creatorilor din toate colţurile ţării, invitându-i să lase un semn de prietenie şi emoţie. Practic, anotimpul din titlu este unul al iubirii care nu ţine cont de distanţe, casa noastră, patria noastră, fiind, după cum spunea şi Nichita, limba română.
Antologia de faţă este, fără îndoială, un dar pe care îl primeşte cultura română, dar şi omul de rând, omul simplu, care citeşte, în primul rând, cu inima.
