Se afișează postările cu eticheta Mircea Muresan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mircea Muresan. Afișați toate postările

joi, 24 aprilie 2025

Semnificațiile zilei de 24 aprilie 2025

 




Evenimente

1184 î.Hr.: Potrivit legendei, grecii intră în Troia folosind un cal.
1990: Telescopul spațial Hubble a fost lansat la bordul navetei spațiale Discovery.

Nașteri

Wilhelm de Orania zis și Wilhelm Taciturnul, principalul conducător al Revoltei olandeze împotriva Spaniei
Philippe Pétain, mareșal francez

Decese

Daniel Defoe, scriitor englez

Sărbători

  • Ziua Mondială a Solidarității Tineretului
  • Ziua Mondială a Protecției Animalelor de Laborator
  • Armenia - Ziua victimelor genocidului armean din anul 1915
  • În calendarul creștin-ortodox: Sf. Ierarhi Mărturisitori: Ilie Iorest și Sava Brancovici, mitropoliți ai Transilvaniei; Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sf. Mc. Pasicrat și Valentin din Durostorum; Sf. Cuv. Elisabeta
  • În calendarul romano-catolic: Elizabeth Hesselblad, dreaptă între popoare.

Sursa: Wikipedia

joi, 28 martie 2024

Oameni din beton, în amintirea oamenilor vii

Urmăresc, de-o vreme, reportajele filmate de pe YouTube, realizate de jurnalistul Mircea MUREȘAN. Azi, am mai văzut un ”filmuleț”, care mi-a răvășit sufletul. Sentimentele mele sunt contradictorii; trăiesc o mare supărare pentru drama satului românesc, dar și o înălțare a sufletului. Sentimentul din urmă îl trăiesc, în egală măsură, pentru jurnalistul Mircea Mureșan și pentru sculptorul amator Radu FLORIAN din Vima Mică. Mircea Mureșan mi-i drag pentru că, într-o vreme în care jurnalismul a luat-o razna, el demonstrează că se mai poate face jurnalism de calitate. La Radu Florian apreciez dragostea pentru lumea satului și, mai ales, mesajul transmis prin sculpturile sale...

”Filmulețul” arată satul pustiu. Nici o țipenie de om pe ulițe, iar dimineața, nu se mai aud tălăngile vacilor ce se adună în ciurdă. Până și clopotul din turla bisericii parcă sună a jale. Văzând că satul se tot rărește și de oameni, și de animale, Radu Florian iată ce-a făcut: la băncile la care, mai ieri, femeile ieșeau cu caierul, furca și fusul, iar bătrânii la taclale, a făcut oameni din beton. Niște sculpturi. O mamă cu pruncul, un învățător care citește dintr-o carte, un bunic gânditor. Sculptorul spune că, în felul acesta, vrea să reînvie lumea satului, aflată în pericol de moarte... Este strigătul disperat pentru salvarea satului românesc.
”Filmulețul” m-a făcut să redeschid cartea de versuri a poetului Lucian Blaga. Și am recitit poezia ”Sufletul satului”, unde marele poet a scris ”Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”, versul care este pe buzele tuturor, ca un scut, ca o pecete, ca o carte sfântă, care ne atenționează să avem grijă de rădăcinile noastre, de sufletul nostru, de ființa poporului nostru.
Aș vrea să scriu cea mai aspră dojană pentru politicienii care de-un veac și mai bine se tot rotesc la cârma țării și nu fac nimic bun pentru salvarea satului românesc. Dimpotrivă, îl pustiesc. Metaforic, le dau o condamnare: să învețe pe de rost poezia ”Sufletul satului” a poetului Lucian Blaga. Și nu doar atât. Când jură credință statului român, să spună și poezia.

Text și fotografie de Alec Alec Portase