Nicolae Bălţescu: "Quo Vadis Putin?"

 

La ce mă gândesc cât este de rătăcită această lume! Și mă cutremură câtă răutate, nesăbuință poate să cuprindă! Dar de fapt Apocalipsa este în toi!

Quo Vadis Putin?

Încotro mergeți? Unde vreți să ajungeți? Pretindeți a fi Călăuză? În acest caz trebuie să vă întrebații: unde vreți să ajungeți cu supușii voștri? De fapt, deja ați ales, și ce este mai trist ați ales și pentru alții (supușii voștri)! Da, ați ales! Căci Marea Separare este în toi, e în plină desfășurare! Și fiecare este în drept să aleagă! Astăzi Ceasul Veșniciei Bate și hamletian întreabă: „A fi?” sau „ A nu fi?” Dumneata și aliații dumitale, inclusiv pentru supuși voștri ați ales! Fiind supușii fideli ai lui Lucifer ați ales DEZLĂNȚUIREA IADULUI PE PĂMÂNT!

Câte imperii au existat, amintiţi-vă! Egiptenii, elenii, romanii, spaniolii, francezii, turcii, englezii, germanii etc. - unde sunt? S-au risipit ca pleava în vânt. Distinsele, mult prea glorificatele lor cunoaşteri n-au avut putință să le acorde şansa salvării, iar prăbuşirile au urmat una după alta. Asta a fost! Îndată ce atingeau perioadele de înflorire, apogeul raţiunii lor, inevitabil intrau în agonie, în decădere fatală. Fructele civilizaţiilor care s-au copt, după perioada de înflorire, au fost pretutindeni aceleaşi! Imoralitatea, desfrâul, dezmăţul, lipsa totală de pudoare, ghiftuielile sub diferite forme – toate acestea provocau declinul şi ruina.

După toate câte se întâmplă orice Imperiu intră în declin!

Și este cumplit, crâncene atrocități se comit la moment în Ucraina... Am aceleaşi întrebări: Oare cei care comit aceste atrocități (li se potrivesc imperativele de călăi, criminali, conducătorii de hoarde militare), acei care realizează „Operațiunea Militară Specială” la ordinul insistent al dvs, toţi cei care îndrăznesc să judece, să pronunţe sentinţe la moarte individuală, colectivă, să calomnieze, să hărţuiască, să murdărescă, să jignească, toți cei care omoară, violează femei, copii, bătrâni, populație pașnică, oare ei ce cred? Cum se vor dezvinovăţi în faţa Voinţei Divine, în faţa Adevărului, în faţa Luminii?

Căci, la trecerea în lumea cealaltă, fiecare om este dezvelit de puterea pământească şi de protecţia acesteia. Acolo, omule, nu vei mai fi preşedinte de ţară, cap de imperiu, de republică separatistă, de partid, prim-ministru, deputat, ministru, procuror, judecător, etc.

Numele, poziţia, postul rămân în urmă; trece doar spiritul îmbogățit sau sărăcit (doar omul este spirit!) pentru a primi, pentru a culege, pentru a savura ceea ce a semănat pe Pământ. Acolo nu există state, republici, imperii, biserici, nu sunt primării, nu sunt guverne, sunt doar spirite (suflete); sunt doar bietele suflete individuale, care trebuie să dea socotelă pentru fiecare faptă, pentru fiecare eroare.

Poate vă apare o întrebare: Dacă vă urăsc? Nu! este răspunsul. De ce? În primul rând, vi se potrivește, vi se poate atribui Acel strigăt disperat al Lui Iisus Christos răstignit pe Cruce, Către Dumnezeu, un strigăt în cea mai mare Rugă de mijlocire, dar și cea mai gravă acuzație: „Tată, Iartă-i căci nu știu ce fac!”

Da, într-adevăr, nu știți ce faceți! Și nici nu știți ce vă așteaptă! Nici nu poate să fie altfel: Sunteți mort în spirit! De aceea, văduvit totalmente de iubire, sunteți pătruns, copleșit de ură pentru tor ce e Luminos! Ați devenit o unealtă fidelă, destoinică lui Lucifer! În al doilea rând, vă spun că nu vă urăsc, pentru că ura naște altă ură! Și acest biet Pământ este suprasaturat de ură! În al treilea rând, nici vă judec! Judecata aparține Lui Dumnezeu! Știu sunteți un ateu, un materialist convins, și nu vreți să știți de El (zadarnic faceți bravadă în locașele sfinte!). Însă va trebui să aflați că El este cu adevărat și categoric veți simți cu desăvârșire Existența Lui, a Legilor Divine! Atunci cred că vă veți judeca singur! Prin acea totală atitudine, prin acele fapte de necredință pe care le săvârșiți! E Legea Domnului :„Ce seamănă omul aceea va culege însutit”. Și trebuie să vă mai spun: Legile Lui Dumnezeu acționează de neclintit!

Știți, acum 22 de ani, de când ați fost selectat (nu ales!), într-un fel m-am bucurat: un bărbat născut în Zodia Balanței (în cazul că nu ați fost schimbat?!), va fi Călăuză în Rusia! Acești nativi nu sunt predispuși să facă rău, ei sunt născuți sub Semnul Justiției și niciodată nu apelează la justiția pământească. Însă am greșit. Din start acțiunile au fost îndreptate împotriva a tot ce este

luminos: case aruncate în aer cu tot cu oameni; războaie în Cecenia, Georgia, acum Ucraina, dar și alte nenumărate acțiuni soldate cu multe dureri, suferințe, morți.

Însă cel mai oribil este dictatura nemiloasă pe care ați impus-o prin mutilarea, shilodirea, schinjuirea sufletului propriului popor, dar și al popoarelor înglobate împotriva voinței în acest Imperiu.

Aveți proverbe înțelepte, cum ar fi bunăoară: „Cu legile proprii nu se intră în mănăstire străină” sau: „Pe nenorocirea altcuiva nu-ți poți construi propria fericire” și multe altele, însă toate au fost și sunt ignorate, date uitării și călcate în picioare.

De fapt, dacă e să vorbim despre poporul rus atunci, aș spune că acest popor a avut parte de un destin cumplit! Pe parcursul întregii existențe li s-au întors sufletul pe dos și nu cu (Nu înțeleg?!) Bunăvoință, Credință în Dumnezeu. El, poporul rus, nu a fost ghidat cu dragoste pe Calea Luminii spre maturizarea firească a spiritului lui și pentru înălțare.

Ei, reprezentanții acestei națiuni, au fost crud exploatați, crescuți pentru carne de tun, educați într-un spirit militant de cuceritori. Mereu și sistematic li s-au insuflat că sunt un popor deosebit, un popor ales cu pretinse drepturi de eliberatori. Numai că niciodată nu aducea eliberare, ci, dincontra, înjugare sub diverse și hâdoase forme.

În aroganța lor, cu spirit de velicoros, toate generațiile acestui popor au scăldat în lacrimi și sânge și au subjugat toate popoarele învecinate... Astfel ați ocupat și dețineți prin forță și violență 1/6 parte din teritoriul Acestei Frumoase Stele Albastre. Și istoria poporului rus a devenit amenințarea, spaima, drama și chiar tragedia popoarelor învecinate și nu numai.

Aici mă voi opri, căci nu vreau să mă considerați un judecător, un defaimător al țării voastre! Mai bine să-i las să vorbească conaționalii voștri despre poporul în sânul căruia s-au născut. Iată cum își descriu firea propriului neam:

*Piotr Ceadaev, prin anul 1836, scria: „Rusia este un fel de vid în istoria națiunilor, un popor fără substanță și fără responsabilitate, care nu a realizat nimic esențial în cultură. Aflat între/ la cumpăna civilizațiile Europei și Asiei nu am împrumutat nimic folositor de la acestea. În casele noastre suntem ca niște intruși, în familiile noastre suntem ca niște străini, în orașele noastre suntem ca niște nomazi. Singuri în lume nu am dat nimic lumii, nu am învățat nimic de la lume și nu am adus nici măcar o idee la Fondul de idei umane. Nu am contribuit cu nimic la progresul spiritului uman, iar ce ne-a venit de la acest progres am deformat”.

• Aleksei Tolstoi: „Moscovia – Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”

• F. M. Dostoievski: „Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur si simplu, totul. Din batjocură”

• Mihail Bulgakov: „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”

• Maxim Gorki: „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”

• Serghei Aksakov: „Ah, cât de greu e să trăiești în Rusia, în acest centru plin de putoarea dezmățului trupesc și moral, loc al răutății, minciunii și ticăloșiilor”

• Ivan S. Turgheniev: „Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”

• Ivan C. Șmeliov (gânditor ortodox): „Un popor care urăște libertatea, adoră sclavia, iubește lanțurile la mâini și la picioare, întinat trupește și moralicește… pregătit în orice moment să murdarească totul și peste tot”

• Aleksand Pușkin: „Neam indiferent față de cea mai mică îndatorire a sa, la cea mai maruntă dreptate, la cel mai neînsemnat adevăr, popor care nu recunoaște demnitatea omului, nu recunoaște, în general, nici libertatea omenească, nici gândirea liberă… Vai, cât de scorțoasă este limba rusă!”

• Vasili Rozanov: „Nu suntem o națiune, ci un iad nebun”.

• Alexandr Blok: „Sufletul rus chinuit n-are putere să respire și nu trebuie să zboare”.

• Zinaida Ghippius (poetă antibolșevică): „Rusia, un imens spital psihiatric”

...Astăzi, mă adresez dvs, domnule Putin, dar și celor care împreună cu dvs guvernează acest Imperiu și, de asemenea, întregului popor rus: Oare chiar nu vedeți ce se întâmplă pe Această Planetă Terra? Nu înțelegeți că această lume alunecă în jos cu o viteză înspăimântătoare? Sărmanul, bietul nostru Pământ, geme de durere și suferință; de-atâta ură cât s-a adunat vomită focul din adâncuri! O debandadă în calendar! Vremea încurca anotimpurile! Se produc zilnic catastrofe, cataclisme... Care este Cauza Principală? De ce omul-pământean nu se întreabă? Nu vă întrebați nici voi. Ce ar fi să se oprească Omenirea și, mai ales, voi rușii, să vă opriți din alergările nebune spre Nicăieri. Să se întrebe – întreaga Lume și voi să vă întrebați:

DE CE S-A AJUNS LA ACEASTĂ STARE? CINE SUNTEM NOI OAMENII? DE UNDE AM VENIT PE ACEASTĂ FRUMOASĂ STEA ALBASTRĂ? CARE ESTE MENIREA NOASTRĂ?

Doar nu am venit pe acest Pământ să distrugem, să provocăm suferințe, răutate, să dezlănțuim războaie, teroare, să vărsăm râuri de lacrimi, râuri de sânge! Această lume, propriului popor, altor popoare încercată de ambiţii, însetată de putere, de grandoare, de glorie, de prestanţă,se îndreaptă cu o viteză înspăimântătoare în abis. Am ajuns a fi o lume rătăcită, o lume cu oameni deveniţi atăt de pământeni, care nu mai ştiu de unde vin, cine sunt şi unde se duc. De fapt, pe majoritatea nici nu-i deranjează care le este originea, care este sensul existenții pe acest pământ, ce este viaţa, ce este moartea? Trăiesc într-o apatie cutremurătoare! De aceea vreau să-mi strig durerea: Lume, noi purtăm din Facere imboldul revenirii, dar, ca să revenim Acasă prin Ușa (din față), putem doar prin Iubire! Revenind altfel (prin Ușa din spate) înseamnă a ne întoarce... însă fără nume în Veșnica Osândă...

Da, oameni, Patria noastră nu este Pământul, Patria Noastră este în Ceruri, în Eden, în Spiritual. Acolo am fost zidiți! Numele de om ni L-a pus Dumnezeu! Spiritul din noi, este omul! Deci, omul este Spirit! Noi am coborât pe Pământ să înnobilăm acest spațiu, să aducem armonie între Spirit și Materie! Menirea noastră pe Pământ este maturizarea spirituală, adică înălțarea, mântuirea și revenirea Acasă la Izvorul Originii! Însă putem să ne maturizăm spiritual doar prin iubire! Însă oamenii au dat prioritate pământescului, au acordat primatul rațiunii pământești și L-au renegat pe Dumnezeu. Și au devenit robii intelectului pământesc și unelte de arhanghel căzut. Devenind pământeni oamenii se cred dumnezei, și se cred buricul Pământului!Călăuze nechemate se pun în postura mai sus de Dumnezeu, având îndrăzneala stupidă de a decide destinele propriului popor, altor popoare. Ei habar nu au că Legile Divine, Voia Lui Dumnezeu acționează continuu! Fundamentala Lege a Iubirii a Acestei Creații nu a fost înțeleasă niciodată, dimpotrivă călcată sălbatec în picioare. Nouă oamenilor (doar noi am fost zidiți în Iubire și din Iubire ), ne este permis să trăim, să ne bucurăm de acest Dar – viață , fără a dăuna, a provoca vreun rău aproapelui pentru a ne satisface propriile dorințe.Este aceeași Lege adusă pe Pământ de Iisus Christos: „ Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Această Lege ar trebui să o cunoască, să o respecte toți oamenii, inclusiv toate călăuzele și să însușească să știe că aproapele sau noțiunea de aproape include orice om al acestei planete fie în Europa, Africa, Asia, Australia sau America, fie el rus, fie ucrainean, român, american, german, englez, chinez etc.

Vreau să închei această adresare către dvs domnule Putin și celor care împreună cu dvs guvernează acest Imperiu (fals) și întregului popor rus! Treziți-vă iubirea și opriți acest masacru! Căci Marea Separare în toi, e în plină desfășurare! Și fiecare este în drept să aleagă! Astăzi Ceasul Veșniciei Bate și hamletian întreabă: „A fi?” sau „ A nu fi?”

„A fi” înseamnă a-L avea pe Dumnezeu în tine, a fi plin de iubire, înseamnă a nu provoca nimănui rău, a fi înseamnă a alege Calea Revenii Înapoi Acasă!

„ A nu fi” semnifică spiritul inert, când nu mai privești în Sus, ci spre Terestru/pământesc, când totu-i îndreptat spre averi, putere, influență, slavă, când te afli într-o goană neînțeleasă și stupidă, când alergi în Nicăieri; ești supus al rațiunii, iar Dumnezeirea nu-și face loc în logica-ți bolnavă... „A nu fi” e când, bătut necontenit de grele gânduri bestiale, produci invidie, discordie, ură. În viclenii, nemulțumiri crescânde pe pământ dezlănțuiești oroare, războaie, violență și teroare. Sfidând fidel Eternitatea prin rău, te-ndrepți spre Veșnica Osândă...

-Drepturi de autor rezervate-

In memoriam academician Andrei Roşca

 

Este greu, este foarte greu să-i treci pe oamenii dragi în amintiri... În amintiri care te dor mult timp. Regret mult, că nu am reușit să le spun, să-i bucur, să le exprim aprecierea mea, dragostea mea pentru ei. Nu am reușit să le exprim recunoștința mea pentru darul de a trăi alături de ei în astă Existență. Dar trebuie să spun și să recunosc, că pentru fiecare om existența sa pe Pământ este doar un mic segment, însă foarte important din Drumul Lung al Revenirii Acasă și întotdeauna după plecare le-am urat, le-am dorit o viață mai frumoasă dincolo de cele pământești și Îl rugam și Îl rog pe Dumnezeu să le fie Călăuză mai departe pe Drumul Revenirii.

Unul dintre acei oameni care a plecat din acest Spațiu a fost profesorul universitar Andrei ROȘCA, care astăzi ar fi împlinit 80 de ani, unul dintre cei destoinici patrioți ai Neamului Românesc, un om puternic cu presonalitate, cu demnitate, cu verticalitate și sinceritate deosebite.

În aceste zile se împlinesc 5 ani și 8 luni de când s-a stins făclia unei vieţi trăite pentru societate, pentru binele ei. A plecat din viaţă savantul, medicul, poetul, a plecat din viaţă Omul, care se bucura de un respect deosebit din partea comunităţii medicale, a plecat în cealaltă lume. A plecat lăsând în urmă un gol care nimeni nu poate să-l umple. A fost un Om adevărat, plin de iubire care propăvăduia de-a lungul vieții sale Adevărul, Dreptatea, Omenia, Cumsecădenia, Dragostea pentru oameni...

S-a stins, dar nu a renunțat la visul, dorința, speranța de a vedea Basarabia parte a spațiului firesc românesc. Se stingea cu ultimile cuvinte: ,,Trăiască România Mare!” Da, acestea au fost ultimele cuvinte! Cât de mult și-a dorit ca toți conaționalii noștri, toți de pe ambele maluri ale Prutului să aibă, să însușească sensibilitatea, simțirea lui atât de sinceră românească! Da, el dintr-un principiu pe care-l durea mult, nu s-a aventurat în procesiunea șirului mult prea chinuitor și mult prea umilitor de redobândire a cetățeniei române. Deseori cu o voce însoțită de o tristețe cutremurătoare cu o durere de nedescris în suflet se întreba: ,, De ce ar trebui s-o fac? Eu, sunt român, m-am născut român! Ei, (făcea aluzii la administrația Țării) ar fi trebuit să ne facă cetățeni pe toți într-o noapte! Doar nimeni nu ne-a întrebat: Se poate să vă luăm cetățenia ? Dar din păcate nu suntem germani.”

El avea o dragoste deosebită față de limba română și nu permitea nimănui să-și bată joc de limbă, era un inveterat și un exigent apărător al Limbii Române! Tot vorbind despre trăsăturile lui nu poți să nu remarci noblețea lui care o purta în suflet. Toate ce le întreprindea și le făcea, le făcea din tot sufletul. În nobila lui misiune de medic pe care și-a ales-o, dragostea față de Cuvânt l-a însoțit permanent și pretutindeni. Doar un medic adevărat de vocație, nu poate atinge desăvârșirea în profesie, dacă nu are un suflet, nobil, bogat de bunătate și frumusețe. Aceste calități negreșit dau naștere numai la lucruri pline de candoare, bogăție și frumusețe sufletească.

Unul dintre oamenii în halate albe împătimiți de cuvânt și de profesie a fost Andrei Roșca, academician, profesor universitar, doctor habilitat în medicină. S-a născut la 24 noiembrie 1941 sub Cerul Bursucenilor, acolo în satul unde se născuse Veșnicia, satul dintre coline, județul Bălți. Cu acest Cer Splendid al Bursucenilor, Providența a fost Darnică, anume aici s-au născut și au văzut splendoarea Eternității alții, trei poeți, dintre care poeți cu renume Leonida Lari și Leonard Tuchilatu.

Andrei Roșca, descendent din viță nobilă, viitorul om-poet, viitorul om-patriot și profesor universitar își începe studiile în școala de 7 clase din satul natal, apoi le continuie în școala medie din s. Flămânzeni, raionul Sîngerei. Urmează studiile în Școala medicală de Bază din orașul Chișinău. După satisfacerea serviciului militar în oraşul Tiraspol, absolvește în 1969 Institutul de Stat de Medicină din Chișinău. După un an de studii în internatură în domeniul radiodiagnosticii, activează ca medic imagist radiolog în spitalul satului Chișcăreni, raionul Sîngerei până în anul 1976, apoi din același an în calitate de medic imagist radiolog, timp de 3 ani, în Spitalul Militar din Chișinău.

Începând cu 1979, timp de peste 34 ani, activează în Centrul de Securitate Radiologică. Ca șef, al acestei instituții, din 1989, s-a manifestat plenar ca un manager iscusit al imagisticii medicale. A depus o muncă asiduă în domeniul perfecționării managementului Serviciului radiologic din Republica Moldova.

Grație spiritului de a cunoaște și a valorifica în activitatea practică aspecte de performanță, acumulează un material bogat, care a fost la baza tezei de doctor în medicină susținută în 1991 la Institutul Central de Radiologie din or. Leningrad, URSS, apoi, peste 8 ani, în 1999, în Consiliul Științific Specializat al Universității de Stat de Medicină și Farmacie ”N.Testemițanu”, susține cu brio teza de doctor habilitat în medicină ”Reforma Serviciului radiologic din Republica Moldova în condițiile economice noi și în perspectivă”. Din anul 2000 este Președinte și Membru fondator al Societății Medicilor Imagiști și al Societății Bioinginerilor din Republica Moldova.

Din anul 2004 devine academician al Academiei Internaționale de Științe în Ecologie și Securitatea Activității Vitale. În cadrul aceleeași Academii este decorat cu medaliile ,,V.A. Legașov” (2005),, ,,Steaua Savantului” ( 2005), ,, Hipocrate” (2006) și distins cu titlul onorific ,,Om Emerit în Știință” (2005). În 2009 obține titlul științific de profesor universitar. Este profesor universitar la Universitatea Tehnică adin Republica Moldova. Pe parcursul activității sale a publicat circa 160 lucrări științifice, inclusiv 2 monografii, manualul ”Imagistica medicală și radioterapia pentru bioingineri”, 4 recomandări metodice. A fost ales Membru al Consiliului Științific Specializat de susţinere a tezelor de doctorat în domeniul Imagisticii medicale. Ultimii 3 ani a activat în Centrul Național de Sănătate Publică în calitate de cercetător științific principal.

A fost mereu prezent la manifestări ştiinţifice in domeniul radiologiei, imagisticii medicale și radioprotecției, dar și la cele consacrate limbii şi culturii noastre. Este autorul textului Imnului medicilor, Laureat al săptămânalului ”Literatura și arta” , rubrica Epigrame și catrene. Este autorul a 3 culegeri de poezii, promotor al modului sănătos de viață pe paginile hebdomadarului “Literatura și Arta” şi revistei “Cronica Sănătății Publice”. Scrie poezii din 1958. A publicat cărțile:„ Remediu pentru suflet” (2003), „Amarul vesel” (2009), „Moravuri în oglinda strîmbă” și ” Maladii curabile”(2013). În anul 2013 a publicat poemul ”Izvorul”. „Moravuri în oglinda strîmbă” este de fapt un dicționar explicativ umoristic care conține, în ordinea alfabetică circa 2500 de catrene și epigrame practic despre toate viciilre, apucăturile umane. Andrei Roșca a fost membru al Uniunii Epigramiștilor din România. Biblioteca comunei natale îi poartă numele.

În istoria literaturii se întâmplă că mulți poeți înnăscuți intră în acest domeniu al artei și printr-o ambiție, dar au existat și există oameni care au început să scrie dintr-un simplu motiv: De aface Lumea, mai Frumoasă, mai Curată, mai Bună. Din această cohortă a făcut parte și domnul Andrei Roșca, domnia sa își dorea foarte mult prin scrierile sale să schimbe Lumea, de a o face plină de iubire. Vorbind despre lucrarea „Moravuri în oglinda strîmbă”, care este de fapt o lucrare titanică, o lucrare de pionierat, o aventură literară fără asemănare, autorul are cerințe față de versificare, un respect față de rimă și de efect cu un punct culminant expresiv, într-un limbaj literar pot fi considerate catrene cu tentă evidentă epigramistică. Autorul într-adevăr a depus o muncă titanică redându-le esența umoristică. Acest volum despre năravurile și moravurile ființei umane pământești grele culese din viața de toate zilele, este o tentativă destul de curajoasă de a pătrunde doar numai cu condeiul în acea parte jalnică și obscură a lumii cu tot felul de apucături urâte. Pentru ale face mai atrăgătoare autorul le-a îmbrăcat în straie rimate.

Astăzi scriind aceste rânduri am senzația că nu am terminat de scris acest articol despre regretatul profesor universitar, academician, doctor habilitat în medicină, despre omul-poet, despre omul-patriot care a fost Andrei Roșca. Cred că motivul este că el, domnia sa nu încheiase încă multe proiecte concepute de spiritul său și strălucita sa rațiune... El a plecat dintre noi, îi simțim permanent lipsa, ne-a lăsat un dor și un gol infinit care nimeni nu poate să-l umple...

 

Nicolae Balţescu