Ileana Nemeș Pop, Valeria Bilț și Ștefan Jurcă prezenți în „Vatra veche”, nr. 11 (203) noiembrie 2025

 

Cu bucurie semnalăm apariția de metronom a numărului pe luna aceasta a revistei literare „Vatra veche”, nr. 11 (203), noiembrie 2025, ISSN 2066-0952, redactor șef Nicolae Băciuț.

În bogatul sumar am remarcat și prezența a trei voci distincte maramureșene. Este vorba de poeta Ileana Nemeș Pop cu un grupaj de șapte poezii (Poștașul de aur, Abua, fata din lună să crești tot cu voie bună, Rugăciune timpului, Origini, Remușcări, Bătrânețea luminii, Satul și dealurile), scriitoarea Valeria Bilț cu o pagină despre un eveniment deosebit petrecut în Italia la care a fost martoră și protagonistă „Gala TRA LE PAROLE E L*INFINITO” (O Seară de Neuitat la Teatrul Garibaldi&decernarea Premiului The Gold Star) și prozatorul Ștefan Jurcă cu un fragment de proză numit „Plescăitul peștilor din fântână”. Felicitări tuturor!

GDL

Semnal editorial - Vatra veche, nr. 10/2025

 

Am intrat în posesia numărului 10 (202) octombrie 2025 a revistei de cultură „Vatra veche” ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, redactor-șef Nicolae Băciuț.

Coperta I, ca întreg numărul beneficiază de lucrări semnate de Suzana Fântânariu și are pe copertă un poem despre toamnă semnat de Ana Blandiana - numit „Mesteacăn” din volumul „Orologiu fără ore”.

Sumar:

Ana Blandiana, poeme;

Asterisc. Blaga-Titulescu, de Nicolae Mareș;

Aniversări - 150. Șt. Octavian Iosif, de Cristina-Rodica Mazâlu;

Memoralistică. Geo Bogza, de Dorin Nădrău;

Cuvânt de toamnă, poem de Veronica Pavel Lerner;

Avangarda cu Ionuț Vulpescu. Invitat. Gigi Căciuleanu și Paul Cernat;

Dimitrie stelaru, în interviuri, de Gheorghe Sarău;

Jurnal de prezență de Ecaterina Țarălungă;

Anchetarea miracolelor martirizate. Dialog Grigore Grigorescu/Traianus;

Radu Cârneci, prietenul poeziei africane, de Gheorghe Andrei Neagu;

Gustul vinului de piatră al lui Ștefan Goanță, de Monica M. Condan;

Critică la antipozi, de Simona Mihuțiu;

Moralitatea în haiku, de Radu Șerban;

Cronică literară. Doar un strop în marea nemuririi (Geta Lipovanciuc), de Tudor Pallady;

Rubaiade decoltate (Camelia Ardelean/David Valentin), de Gheorghe Secheșan;

Creuzetul poeziei lui Răzvan Ducan, de Nicolae Suciu;

Poetica singurătății (Marian Barbu), de Dorina Brândușa Landen;

Singurătatea, ca o cale...(Nuța Crăciun), de Mihaela Aionesei;

Nunta, ca loc cibernetic (Alex Măroiu), de Virgil Borcan;

„Lumea cu leapșa-n sus”, a lui Nicolae Suciu, de Zenovie Cârlugea;

Teatru. Scaunul cu patru mese (Nicolae Suciu), de Darie Ducan;

Gâlceava mioritologului cu lumea (Victor Ravini), de Ionel Popa;

Subscriu (Elena Dican), de Carmen Sima;

Ochean întors. Gânduri de toamnă: cărți, prieteni..., de Veronica Pavel Lerner;

Scopul puterii este puterea însăși (Mihai Vulpe), de Petre Isachi;

Dumbrăveniul regăsirilor (Nicolae Suciu), de Ioan Marcoș;

Poeme de Anica Facina;

Poeme de Ștefan Ghioc;

Documentele continuității. De la români la români, de Ioan-Aurel Pop;

De la refugiu la deportare, Ananie Sârghii, de Georgeta Pop;

Convorbiri duhovnicești cu Î.P.S. Ioan, de Luminința Cornea;

Starea de contemplație, de Valeriu Tănasă;

Amvon. Pe urmele Maicii Domnului, de Gheorghe Nicolae Șincan;

Poeme, de Elena Nistor;

Starea poeziei. Cochilia lumii, de Rodica Bretan;

Poeme de Nuța Crăciun;

Poeme de Lilioara Macovei;

Să tac sau nu, poem de Ottilia Ardeleanu;

Puncte de vedere, Țiganii, de Eugen Mera;

Așa grăit-a... Friedrich Nietzche, de Dumitru Hurubă;

Poeme de Gabriela Dobre;

Biblioteca Babel. Scrisoare de la o necunoscută, de Cristina-Rodica Mazâlu;

Jurnal intim (Arabella Yarka) de Alessia Băduceanu;

poeme de Răzvan Ducan;

Poeme de Geta Lipovanciuc;

Poeme de George Vigdor;

Blocnotes. Neliniști americane de Silvia Urdea;

Suzana Fântânariu. O biografie, un destin;

Burnout-ul medicilor, de Corina Lupău;

Grecia din inima mea, de Valeria Bilț;

Imposibila Țară, de Liliana Vădan;

Istorii de salon, de Constantin Stancu;

Poezii de Gelu Dragoș;

Literatură și film. Vei purta o piatră în inimă, de Alexandru Jurcan;

Simțul de observație, de Cosmina Marcela Oltean;

Vasile Ghica;

Puncte de vedere. Inflația de maculatură, de Elena Agiu-Neacșu;

Catrene de râs și plâns, de Nicolae Mătcaș;

Lumea lui Larco, de Vasile Larco;

De la înaintași citire: Florin Iordăchescu

Curier. De la Vatra Veche la Vatra Nouă;

Panoramic cultural în imagini.

GDL

Ajun de sărbătoare la ASTRA Lăpușeană!

Sub semnul celor 35 de ani de la reînființarea ASTRA Lăpușeană, ne pregătim să celebrăm cultura, identitatea și tradiția în cadrul Festivalului Internațional de Literatură, Artă și Tradiții – Zilele Iei, Zilele Poeziei, Ediția a V-a!

20 iunie 2025

Sala Festivă a Liceului Teoretic „Petru Rareș”, Tg. Lăpuș

Ora 15:00

Evenimentul va reuni reprezentanți din 10 despărțăminte ASTRA din țară, într-o manifestare de suflet, cu un program bogat și emoționant:

Programul zilei de 20 iunie 2025:

– Deschiderea lucrărilor

– Imn, Te Deum

– Discursuri de întâmpinare și mesaje din partea oficialităților

– Mesajul președintelui ASTRA-România, prof. univ. dr. Constantin V. Necula

– Conferință tematică: ASTRA în istorie și actualitate, cu participarea istoricului prof. dr. Paul Ersilian Roșca

– Evocarea ASTRA Lăpușeana la 35 de ani, cu prof. dr. Valeria Bilț

– Comemorare Valentin Bilț, fondator al ASTRA Lăpușeana Rediviva – 1990, istoricul Seni Ioan și etnologul Pamfil Biltiu

– Lansarea revistei ASTRA Lăpușeana, nr. 6, poet și editor, Nicolae Baciut

– Validarea noului comitet de conducere

– Decernarea diplomelor aniversare

– Cuvântul oaspeților

– Moment artistic susținut de Corul L.T.P.R. „Anastasis”, dirijat de prof. Rodica Vele

Un eveniment de suflet, sub egida UZPR Mureș-Harghita, care aduce împreună trecutul și viitorul într-o singură sărbătoare – a iei românești, a poeziei și a identității culturale.

Vă așteptăm cu drag să fim împreună!

#ASTRALăpușeană #ZileleIei #ZilelePoeziei #Festival2025 #35deAni #ASTRA1900 #TârguLăpuș #PetruRareș #CulturăȘiTradiție #ComunitateȘiCuvânt

Vatra Veche, o prezență remarcabilă datorită lui Nicolae Băciuț

 

Alt proiect publicistic al membrilor filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România - de data aceasta un clasic - este cel al poetului Nicolae Baciut din Târgu Mureș. Proiectul se numește „Vatra Veche” și continuă (cel puțin ca rubricatură), din martie 2009, seria Romulus Guga a revistei „Vatra”. Revista apare atât în varianta printată, cât și în format electronic. Publicația adună nume dintre cele mai importante ale culturii române, are foarte mulți colaboratori permanenți dintre membrii filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, publică sporadic și alți scriitori brașoveni. Într-o prezentare a acestei reviste apărute că inițiativă privată și întreținute astfel, publicația își poziționează astfel colaboratorii:

„„La 75 de ani de la apariţia ultimului număr al „Vetrei” de la Bucureşti, a apărut pe plaiurile mureşene, animată de intenţii asemănătoare, o nouă „Vatră”, se spune în Vatra veche. Ea nu are în fruntea ei scriitori de importanţa lui Slavici, Caragiale şi Coşbuc, dar a adunat în jurul său o întreagă pleiadă de scriitori tineri - poeţi, prozatori, publicişti, istorici, oameni de artă - ale căror nume circulă de câţiva ani prin paginile celor mai de seamă publicaţii literare şi politice româneşti, unii dintre ei, prin volumele publicate, ajungând chiar şi la o evidentă notorietate”.

facebook.com

https://m.facebook.com › RevistaVa...

Revista VATRA VECHE | Targu-Mures - Facebook

Felicitări domnului Nicolae Băciuț și la bună lectură din Vatra Veche!

RĂZVAN DUCAN

Alegerile au trecut, trăiască alegerile/aleșii!

M-am ferit ca dracul de tămâie de politic, motiv pentru care, rareori am acordat spațiu în revistele Vatra veche și Cadran(jurnal mureșean) politicului.

Părerea mea despre politica românească e veche și cu fiecare rundă de alegeri ea se consolidează.

E limpede pentru toată lumea bună/rațională că la noi politica e o cacealma, că interesele personale și de grup bat la fundul gol interesul național, care e, pentru cei mai mulți, o biată lozincă electorală, care devine repede cenușă după încheierea alegerilor.

Candidații câștigători uită foarte repede de promisiuni, într-o relativă complicitate cu o parte a electoratului, toți știind că „dacă nu e putirință, ce mai chichirez gâlceava”.

Unii politicieni nici nu și-au propus să se țină de cuvânt, alții sunt chiar convinși că nu se pot ține de cuvânt, din neștiință, neputință, nepricepere sau mai știu eu din ce motive.

Unii s-au apucat de politică după ce au ratat tot ce-au încercat în viața lor profesională, unde trebuia să dea socoteală pentru ceea ce fac, aruncându-se, în disperarea salvării, în brațele politicii, care nu cere niciodată socoteală, lasă pe fiecare politician în parte să-și facă „socotelile”.

Nu există răspundere guvernamentală, nu există morală politică, electoratul e ușor de amăgit, de dus cu preșul sau, pur și simplu, de mințit!

Doctrinele politice la noi sunt admirabile, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire, cum ar spune din colțul gurii nenea Iancu. Stânga, dreapta, centru, extrema stângă, extrema dreaptă, centru-stânga, centru-dreapta sunt termeni folosiți ca la fotbal, fără nicio legătură co politica. De aceea, poate, se și trece cu ușurință de la o extremă la alta – se joacă pe tot terenul într-un meci haotic, pentru că rezultatul oricum se știe dinainte, chiar și scorul e frecvent stabilit din start.

Unii schimbă partidele precum indispensabilii, fără nicio mustrare de conștiință ori rușine de alegători.

Rezultatele alegerilor produc însă repede efecte, câștigătorii își proiectează rapid surse susținute/ politic pentru alimentarea conturilor personale și ale celor din galerie.

Trist e că unii dintre câștigători se poartă nu ca după numărarea unor voturi, ci ca după un examen profesional pe care ei l-au luat cu multă trudă, uitând că victoria în alegeri nu înseamnă decât o cifră: numărul voturilor.

Cine are mai multe voturi nu e cu nimic mai deștept/prost decât cel care are mai puține. Prostul rămâne tot prost. Șmecherul rămâne tot șmecher (se mai perfecționează, doar), hoțul rămâne tot hoț ( își mai adaptează/optimizează mijloacele) etc.

Numai alegătorii rămân cu buzele umflate, cu speranțele înșelate… Cu vise care eșuează în basme.

Sunt la pândă cei cu „cererile de despăgubire” – cei care au cotizat la alegeri și care vor vrea ba posturi/funcții, ba contracte grase cu Statul, în care sifonarea și mulsul banilor să fie indicatori ai succesului. Începe recuperarea „investițiilor”.

La orizont se arată și noi idile politice, noi încuscriri, pentru că politicul dă lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, dar și afacerilor cu bani publici, ce e al lor!

Și aceste alegeri au demonstrat lipsa de maturitate a multor politicieni, oportunismul fără scrupule al alianțelor. Votul etnic sfidează, în continuare, regulile deomocrației. Lucrurile vor urma un curs caragialean: „Din două una, daţi-mi: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic”.

Colac peste pupăză, alegerile într-un singur tur, trag democrația înapoi. Reprezentativitatea nu mai face doi bani când un candidat câștigă alegerile cu 20-30 de procente. Pe ceilalți 70/80 la sută cine-i mai reprezintă?

Interesele meschine ale unor politicieni, care s-au cățărat la înălțimea propriei meschinării, au generat (sub pretextul economiei făcute!), pe de o parte, primari de doi bani, iar, pe de alta, au ridicat la cote înalte votul etnic!

Un ales care își cultivă acoliți își asigură și continuitate. Ca dovadă, numărul mult prea mare al celor care n-au făcut mare brânză 2-3 mandate, dar au și viitorul alegerilor asigurat! „Votul majorității” pare o sintagmă lipsită de logică, în condițiile alegerilor într-un singur tur!

Așteptările încep să tremure în proprii pantaloni. Inflația, explozia prețurilor vin la pachet cu „victoriile” în alegeri.

Iluzii nu-și mai fac nici naivii, care se resemnează repede și-și epuizează năduful în vâlvătaia unor meciuri care, îi lasă și ele pe entuziaștii de o clipă cu conturile subțiate.

Dacă însă mă uit în curtea culturii, nu pot spune să fi zărit vreo luminiță la capătul tunelului.

Nici vorbă de vreo strategie culturală, nici vorbă despre soarta instituțiilor de cultură – biblioteci, cămine culturale cu lacăte ruginite, salarii la limita supraviețuirii, alocări bugetare firave…

Suna urât hei-rupinsmul „Cântării României”, dar nici desculturarea (scuzați invenția!) României nu miroase a bine. Demolarea culturii e un obiectiv asumat tacit, fără prea mari eforturi.

În 1988, într-un interviu, N. Steinhardt îmi spunea că „democrația e începutul anarhiei!”. Mă contrariase judecata lui, într-o clipă în care toți visau democrație. Din păcate, N. Steinhardt n-a fost un profet mincinos.

NICOLAE BĂCIUȚ

Eminescu lui Răzvan Ducan este viu...

Poetul Răzvan Ducan ni-l readuce în actualitate pe Mihai Eminescu, un Eminescu viu și dorit de români mai mult ca niciodată! Pentru poetul  din Târnăveni, Voievodul Stelar  este un Sfânt, mama poetului o Fecioară Maria și Născătoare de Dumnezeu a poeziei iar statuia din parc un loc de perelinaj, o Mecca sfântă: „E 10 ianuarie, la prânz,/ și eu pe o bancă, în parc, /stau ca pe cuie,/mai sunt câteva zile până la naștere/ și nu-i văd mama în chinurile facerii,/ născându-l la Târnăveni, ca statuie.//(...) De aceea s-o iubiți și pe Raluca Iurașcu,/ cea care a fost dulcea mamă,/ gândiți-vă la ea ca la Fecioara Maria cu pruncul, de Rafael,/ puneți-o în propria Capelă Sixtină,/ numită icoană.” („Raluca Iurașcu și pruncul”).

Vitalitatea, stilul inconfundabil, viziunea proprie a ceea ce înseamnă Eminescu pentru români, extravaganțele lexicale, versul blând și lin, alteori tăios îl duc pe Răzvan Ducan în ipostaza de a-și face chiar „selfie” cu Mihai Eminescu: „Unii mă întreabă/ De ce îmi tot fac  selfie cu Eminescu?/ Dar cu cine vreți, cu primaru`,/ Care a fost la locul potrivit,/ Când s-a răsturnat caru`?//(...) Dacă nu cu acest 1 Decembrie/ Al scrisului de azi și ieri,/ Pentru care unirea românimii/ I-a fost vis de fier?// Dacă nu cu Mihai Eminescu,/ Cu cine să fiu în fotografie,/ Când în aeternum mi-e dascăl,/ Să mă redau pe mine, mie?!” („Unii mă întreabă”).

Răzvan Ducan se umple la Statuia lui Eminescu de energie asemeni creștinului de dragoste cerească la Catedrala Neamului iar tăcerile sunt cea mai mare învățătură, fiindcă așa cum afirma Lynn Johnston: „Cele mai mărețe declarații sunt adesea rostite în tăcere”: „La statuia lui Eminescu/ Tăcerea-i cu aldine,/ Conversăm subliminal,/ Prin cărți sibiline.// Ne-nfruntăm cu tăcere,/ Ca dintr-o pâine,/ Îmbuteliem tăceri,/ Pentru ziua de mâine.//(...) Orice intrus/ Este binevenit,/ Dacă știe tăcea,/ La plus infinit.// Dacă nu știe,/ Îi spunem ca atare,/ Că și pentru tăcere/ Sunt abecedare.” („Din nou...tăcerea”).

Poetul Răzvan Ducan face și un exercițiu de genul ~De ar veni acum Eminescu~, într-o notă ironică, șugubeață, dar tristă per total: „De ar veni acum Eminescu,/ Nu ar mai avea loc de poeți în do diez./ - Cum te numești? Mihai Eminescu./ - Foarte bine. El e Punguța cu doi bani/ Iar eu sunt Capra cu trei iezi.// - Scrii poezii? Da, scriu, de nu-i cu supărare!/ - Nu-i, dar despre ce scrii?/ Despre epigoni și dulcea Românie,/ Și despre toate putințele de a iubi”.

Dorind să examineze un spectru larg din opera eminesciană, Răzvan Ducan se transpune în locul Luceafărului, cu un curaj dat de cunoașterea în amănunt a operei Geniului Român dar și dragostei infinite pe care i-o poartă: „Singurii mei prieteni adevărați/ au fost Ion Creangă și Facebook.// Am auzit că Ion Creangă a murit/ și nici Facebook nu se simte prea bine./ Cuvintele îmi sunt cernite,/ pentru ceea ce a fost cândva și ce mai pare că vine.// Cu Ion Creangă beam vin de Cotnari la Bolta Rece,/ și apoi străbăteam ulițele mărginașe ale Ieșilor,/ fără ca taina noastră să se desferece.// Fiecare dintre noi aveam câte un umăr liber pentru celălalt...”. Cu subtilitate ne dă de înțeles că doar lectura e salvarea fiindcă: „Nici Facebook-ul ăsta nu va muri în patul lui acasă,/ Undeva un blocaj definitiv tot ascute la coasă./ Îi spun condoleanțe încă de pe acum”. Asta apropo  de inteligența artificială...

Răzvan Ducan pulsează la maxim în poezia „De ce nu?” unde dorește și își dorește canonizarea Poetului Național: ”De ce nu o biserică cu hramul Mihai Eminescu?/ Credeți că degeaba a zis Arghezi că-i/ Sfântul Preacurat al ghiersului românesc?/Că degeaba Dumnezeu i-a hotărât pe aceste meleaguri,/ har teluric și ceresc?// Scepticii o să întrebe, bine dar în timpul vieții lui,/ ce minuni a înfăptuit?/ Ne-a deschis ochii înspre sinele nostru/ și toate îndoielile ni le-a risipit.// A vindecat schilozii de gânduri mici,/ A hrănit nația cu mana lui cerească”.

Poezia lui Răzvan Ducan este hrană pentru suflet, resursă de energie, îi dă putere, liniște, șansa de a elogia români cu „R” mare, adevăratele modele pentru tânăra generație „prinsă” între proiectul eșuat „România educată”, facebook, tik-tok și alte rețele de „tembelizare”, fiindcă Mihai Eminescu este un vizionar și un model de patriot român al vremurilor lui (gândiți-vă doar la activitatea lui jurnalistică sau poemul ”Doina”: „În fiecare punct pus de Eminescu/ la sfârșitul unei propoziții,/ se ascunde câte o virgulă./ A vrut asfel să camufleze/ continuitatea în discontinuitate,/ pentru a putea transmite nestingherit/ poporului român dezideratul pentru viitor”.

Volumul „Convorbiri literare cu femeile de la spații verzi”, editura „Vatra Veche” Târgu Mureș mai are ceva special pentru mine – dedicația: „Scriitorului Dragoș Gelu, acest Eminescu al meu...Cu drag, Răzvan Ducan, 27 octombrie 2023”. Și așa este, un volum 100% cu poezii despre Eminescu, despre universul liric al acestuia, despre prietenii și iubirile Poetului Nepereche, din care la loc de cinste sunt Ion Creangă și Veronica Micle, marea lui iubire: „Veronica i-a șters cu năframa sa,/ fruntea lui Iisus.// La o astfel de oprire,/ Veronica i-a șters cu năframa sa,/ fruntea lui Eminescu.// Veronicile nu se cunoșteau între ele,/ așa cum nu se cunoșteau/ nici Iisus cu Eminescu,/ deși aceștia se înrudeau prin cuvânt”. („Veronica).

Poezia lui Răzvan Ducan nu are limite, epitetele sunt puține când e vorba de Mihai Eminescu iar poetul târnovean nu se sfiește să le utilizeze cu dărnicie și pricepere, lirica lui se găsește între plus infinitul dintre Cer și minusul de pe Pământ, tonul este când blând, rugător, ritualic, când aspru, revoltător, trist.

În prefața cărții poetul și editorul Nicolae Băciuț „îl citește” foarte bine pe poetul eminescian Răzvan Ducan, despre care afirmă: „După ce a trecut prin vămile lui Păunescu și a adus un inegalabil elogiu în versuri lui Nichita Stănescu, Răzvan Ducan face prin această carte una dintre cele mai frumoase reverențe în fața operei eminesciene. O face cu patimă, dar și cu smerenie: „În final îi cer iertare,/ Pentru îndrăzneala de a-l fi sărbătorit” („De ziua nașterii adevărate”). El ne propune un Eminescu viu, contemporan cu noi, dar, cum ar spune Lucian Blaga, și cu fluturii și cu Dumnezeu”.

Închei spunând că smerenia nativă este caracteristica versurilor poetului Răzvan Ducan, motivându-mi afirmația prin poemul „Chirie de vers”: „(...) Sunt un învățăcel,/Ca dintre noi, cei mai mulți,/ De aceea, la ușa Limbii Române,/ Ca poet, mă desculț.// Și îmi las prejudecățile/ Frumos aranjate la intrare,/ Poate mi le fură cineva,/ Să-și mobilizeze o frustrare.// Ești vinovat, Mihai Eminescu,/ De comportamentul sfios,/ Cu exemplu personal al iubirii,/ Până la os.// Tu, cel din gândul meu,/ Proprietar al gândului nemijlocit,/ Căruia îi plătesc chirie de vers,/ Pentru acceptul tacit”. Felicitări!

                                                                      Gelu Dragoș, UZPR 

CORESPONDENȚĂ

 

Toamna mi-a sosit în plic,

Cu poemele de vară,

Exilate prin nisipuri,

Prin pustiuri să răsară.

Toamna mi-a sosit pe frunze

Care-așteaptă să le scriu,

Măcar pentru înc-o iarnă

În cenuși cu focul viu.

Toamna mi-a sosit s-ascundă

Înc-un anotimp promis -

Pentru care doar o undă

E chiar malul interzis.

Toamna mi-a sosit - și-mi trece

Peste punți secunda rece.

Nicolae Băciuț, Hurghada, 25 septembrie 2023

Poesis – Nicolae Băciuț

 Grădinar în Rai

Nu-ți cer nimic. De ce ți-aș cere ?

Când Doamne, singur știi ce vrem!

Zăpezii cum să-i ceri sa fie albă,

Iar ierbii cum să-i ceri să fie verde?

Iar sforii, cum să-i ceri să fie ghem?

Nimic nu-ți cer. Mi-ajunge viata

Din care-mi iei câte puțin .

Nici strugurilor nu le ceri să fie vin .

Nici soarelui să uite dimineața.

Nu-ți cer nimic la judecata de apoi,

Din mine, dacă mă ridic,

Nu voi fi singur: suntem DOI!

Nu-ți cer nimic.

Dar dacă totuși vrei ceva să-mi dai

Să mă faci, Doamne, grădinar în RAI!

Evenimentele zilei de 10 decembrie 2022

 

Evenimente ale zilei 10 decembrie

1389: 

Tratatul de alianță de la Radom, dintre Mircea cel Bătrân și regele Poloniei.

1799: 

Franța adoptă metru ca unitate de măsură oficială.

1817: 

Mississippi devine cel de-al douăzecilea stat al Statelor Unite ale Americii. Simultan, Teritoriul Mississippi, entitate administrativă pre-statală a statului omonim este oficial dezmembrat.

1845: 

A fost patentată prima anvelopă pneumatică, creată de inginerul britanic Robert Thompson.

1848: 

Carol Ludovic Napoleon Bonaparte este ales președinte al Franței, funcție deținută până la 2 decembrie 1852, când s-a proclamat împărat, sub numele de Napoleon al III-lea (1852-1870).

1868: 

La Londra, la intersecția Bridge Street cu Parliament Square, este montat primul semafor din lume: un felinar aflat în vârful unui stâlp metalic înalt de șapte metri, care, alimentat cu gaz, avea o lumină când verde când roșie.

Primul semafor electric pentru reglementarea circulației pe străzi, a fost instalat în 1914, în SUA, la Cleveland.

1898: 

La Paris este semnat un tratat prin care se punea oficial capăt războiului dintre Spania și America.

1901: 

Primele premii Nobel au fost decernate la Stockholm, pentru fizică, medicină, chimie, literatură și pace.

1903: 

Marie Curie, om de știință, a primit, alături de soțul ei Pierre Curie și de fizicianul Henri Becquerel, Premiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperirile făcute în domeniul radioactivității, devenind prima femeie laureată a acestui premiu.

1904: 

Cercetătorul rus Ivan Pavlov primește Premiul Nobel pentru cercetările sale privind sistemul digestiv, în cadrul cărora a descoperit așa numitele reflexe condiționate, opuse celor moștenite.

1919: 

România semnează Tratatele de pace cu Austria și Bulgaria, după încheierea Primului Război Mondial.

1924: 

Premiul Nobel pentru Medicină a fost atribuit fiziologului olandez Willem Einthoven, pentru inventarea electrocardiografului.

1926: 

Hirohito a devenit împăratul Japoniei.

1933: 

Prin hotărârea Consiliului de Miniștri, guvernul național liberal scoate în afara legii "Garda de Fier".

1935: 

Primăria orașului București ia hotărârea de a–l proclama pe George Enescu "cetățean de onoare".

1938: 

Au început filmările la pelicula Pe aripile vântului.

1945: 

Olanda devine membră a ONU.

1948: 

Adunarea Generală a ONU a adoptat "Declarația universală a drepturilor omului".

1950: 

Doctorul american Ralph Burke a devenit primul laureat de culoare al Premiului Nobel pentru Pace.

1975: 

La Oslo, Elena Bonner, soția lui Andrei Saharov, disident rus, unul dintre fondatorii Comitetului pentru Apărarea Drepturilor Omului, a primit, în numele soțului, Premiul Nobel pentru Pace.

1983: 

Liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, a primit Premiul Nobel pentru pace.

1984: 

Adunarea Generală a ONU adoptă "Convenția împotriva torturii și altor suferințe sau tratamente pline de cruzime, inumane sau degradante" (Rezoluția 39/46 intrată în vigoare la 26 iun. 1987)

1984: 

Plenară a CC al PCR la care Nicu Ceaușescu este ales prim-secretar al UTC.

1995: 

Rețeaua americană de televiziune prin cablu CNN a transmis, în premieră, ceremonia de decernare a Premiilor Nobel, organizată la Primăria din Oslo.

2008: 

La o licitație Christie din Londra, diamantul Wittelsbach Blue este vândut cu 16,4 milioane de lire sterline, cel mai mare preț plătit vreodată la o licitație pentru un diamant.

În iunie 2011, diamantul a fost vândut emirului din Qatar, Hamad bin Khalifa al-Thani, pentru cel puțin 80 de milioane dolari SUA.

Celebrări 10 decembrie

1956: 

A fost născut scriitorul Nicolae Baciut - FOTO.

1958: 

A fost născut Anca Delia Comaneanu.

1945: 

A fost născut Tudor Cristea.

1934: 

A fost născut Ion Bujor Padureanu.

1952: 

A fost născut Peter Szabo.

1954: 

A fost născut Cristian Teodorescu.

1830: 

A fost născut Emily Dickinson.

1891: 

A fost născut Nelly Sachs.

Sursa: Wikipedia