Nicolae Dima: Națiune și Naționalism

În loc de motto: In timpul celui de al doilea razboi mondial, Ana Pauker, care era comunista refugiata in URSS, era trimisa de sovietici prin diferite lagare de prizonieri romani sa-i inroleze in divizia Tudor Vladimirescu. Ea le vorbea despre avantajele comunismului: „Fabrici si uzine pentru muncitori, gospodarii colective pentru tarani, locuinte construite de stat, asistenta medicala gratuita, etc. Si ii intreba arogant pe prizonierii nationalisti: Ce inseamna nationalismul vostru? Și i-a raspuns un ofiter roman: „Naționalism este ceea ce simt eu când privesc la Cetatea Neamțului și tu n-ai să simti niciodata…”.

Biblia vorbeste despre semintii; familii si neamuri inrudite care vor fi chemate impreuna la judecata din urma.

Natiunile moderne reprezinta vechile semintii biblice adaptate la timpurile noastre. Pentru cei care cred in Biblie, si ma refer in special la crestini, natiunea devine o veriga cruciala intre pamant si cer. Iubirea cristica prin care tindem spre eternitate inseamna toleranta si acceptarea tuturor. Avem datoria sa ne iubim familia, sa ne ajutam semenii si sa acceptam strainii din mijlocul nostru care au ganduri curate fata de noi. Inainte de a ajunge insa in eteritate, trebuie sa ne organizam aici pe pamant. Si asa cum se spune, „pana la Dumnezeu te mananca sfintii”.

Neamurile biblice au devenit natiunile moderne de azi si acestea s-au organizat intodeauna si continua sa se organizeze teritorial, social si politic. Ele avanseaza stiintific si tehnologic, isi explica ratiunea de a fi in mod filozofic, si isi cauta un loc propriu in lume. Daca politica ne tine impreuna aici pe pamant, religia ne leaga de lumea de dincolo si de constiinta suprema a universului. Si constiinta suprema pe care noi o numim Dumnezeu, s-a dezvaluit oamenilor prin revelatii si pentru crestini prin Iisus. Noi, românii, suntem majoritatea crestin-ortodocsi si valorile cristice reprezinta piatra de temelie a purtarii noastre morale si a credintei noastre spirituale.

Pe de alta parte, natiunile sunt comunitati stabile si de lunga durata care ghideaza popoarele spre implinire materiala si intelectuala aici pe pamant. Este posibil ca natiunile sa se contopeasca cu timpul in grupari mai largi, asa cum s-a intamplat in America. S-ar putea dori si in Uniunea Europeana, dar probabilitatea e foarte mica. Este, de asemenea, posibil ca intreaga umanitate sa ajunga la constiinta universala, dar ar fi o utopie care nu apartine conditiei telurice in care existam. Toate aceste considerente ma determina sa ma concentrez pe rolul natiunilor in general si pe soarta natiunii noastre in mod special.

Stramosii nostri proto-români au locuit pe o arie vasta care in antichitate se intindea din Balcani pana in Polonia si din Italia pana in muntii Caucaz. Exista documente si vestigii in acest sens. Unele asemenea mici comunitati care fac parte dn latinitatea est-europeana inca mai exista, dar fiind separate de matca principala a natiunii sunt in curs de disparitie. Aceste comunitati ar trebui studiate si sprijinite inainte de a fi prea tarziu.

România interbelica a facut acest lucru infiintand scoli si licee românesti in Grecia si Albania pentru verii nostri aromâni. Tara comunizata de sovietici a intors insa spatele minoritatilor românesti si armânesti din Balcani. Pentru macedo-românii suntem singurele lor rude apropiate si au nevoie de sprijinul nostru. Noi i-am abandonat!

Este foarte util sa reamintim generatiei tinere de azi ca România moderna a fost infaptuita dupa primul razboi mondial in urma Tratatului de Pace de la Paris. Tratativele si deciziile finale s-au bazat pe documente si dovezi de netagaduit asupra teritoriilor locuite predominant de români. Noile hotare adunau la un loc majoritatea conationalilor nostri. Numerosi confrati au fost lasati insa in afara României ceea ce l-a determinat pe marele savant Nicolae Iorga sa afirme ca România este o tara inconjurata de români.

Intr-adevar, in tarile vecine, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria si Ucraina, au ramas sute de mii de etnici români. Si cum i-au tratat vecinii nostri pe acei confrati? Cu rautate! Si practic, asa ii trateaza si in ziua de azi.

Bulgaria, de exemplu, nu recunoaste minoritatea etnica de români de la sud de Dunare; Serbia nu-i recunoaste pe valahii din Timoc; Ungaria recunoaste doar unele mici comunitati; iar Ucraina face eforturi rautacioase sa-i deznationalizeze. De ce atata dusmanie?

Pentru ca vecinii se tem de adevar: au navalit peste localnici si le-au luat pamanturile, le-au interzis limba, le-au mutilat identitatea. Adevarul doare, dar fara sa-l admitem e foarte greu sa realizam o reconciliere etnica reala si solida. E ca si cum am construi o casa pe nisipuri miscatoare…

Altfel, cand românul e mai catolic decat papa devine mai prost decat mutul satului. De fapt, mutul nu e deloc prost, el nu poate vorbi. Ce scuze au actualii nostri guvernanti? Chiar si unii fosti comunisti s-au trezit din somn si si-au adus aminte ca sunt români. Ce se intampla cu guvernantii post-decembristi? Eh, aici e buba, si buba are radacini adanci!

Asa cum am mai scris, la scurt timp dupa ocuparea tarii de catre trupele sovietice, KGB-ul a trimis nou-infiintatei Securitati din tara instructiuni secrete si concrete prin care indicau cum sa distruga vechea societate si sa preia conducerea României.

Eminescu a incondeiat perfect acest tip de indivizi lacomi si saraci la minte:

„Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi!

Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,

Toți se scurseră aicea și formează patrioții,

Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,

Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații!

Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară,

Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,

Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei!

Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,

Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”

(Mihai Eminescu – Scrisoarea III ~ fragment)

La ce ne mai putem astepta? Sa speram ca societatea se va regenera de la sine si ca urmatoarea generatie de români isi va aduce aminte de dragostea de tara, de etica umana, de morala crestina. Altfel, numai o catastrofa mondiala mai poate salva si tara si lumea de azi… ce ar mai ramane din ele.

Pana atunci, vecinii nostri ucrainieni continua sa-i persecute si sa-i deznationalizeze pe românii din Bucovina de Nord si din Bugeac, iar ungurii, mai versati decat ucrainienii, fac eforturi vizibile sa-i deznationalizeze pe românii din Transilvania. Aici trebue facut insa un studiu special deoarece altfel riscam sa redevenim iobagi in Transilvania si sa ne pierdem tara.

Stimati cititori, eu admit ca sunt ancorat in valorile trecutului, dar ce mai ramane din noi daca pe zi ce trece devenim si mai obsedati de interese materile si uitam de radacinile noastre umane, crestine si romanesti?

Suntem crestini, dar suntem si romani. Nationalitatea este o camasa frumoasa care ne imbraca sufletul, si nationalismul crestin este ceea ce mentine nationalitatea si frumoasa si curata. Sa ne ingrijim si sa ne respectam natiunea!

Suntem români si punctum! Ne-a spus-o Eminescu.

Si in incheiere imi amintesc cateva versuri dintr-o poezie de inchisoare scrisa de un poet aflat in detentie. Am invatat poezia la Aiud prin 1957 cand aveam 21 de ani. Cum poti sa uiti asemenea versuri?

Cred intr-unul Dumnezeu Tatal Ziditorul, dar mai cred si’n neamul meu infratit cu dorul.

Cred intr-unul Duhul Sfant Martor al zidirii, Domn in cer iar pe pamant, candela iubirii.

Cred in cel Cucificat Simbol al iertarii, dar si’n cei care’au jurat dezrobire tarii…

Cu varianta:

Cred într-unul Dumnezeu,

 

Tatăl ziditorul,

dar mai cred și-n neamul meu,

înfrățit cu dorul.

 

Cred în sfinți, dar și-n voinici,

cred în flori și-n cremeni,

căci tăcuții mucenici

cu haiducii-s gemeni.

 

Dar mai cred că într-o zi,

aspru, din furtună,

neamul meu se va trezi

cu securea-n mână.

 

Și-atunci ierte Cel din cer

liftele spurcate,

căci prin sânge și prin fier

ne-om croi dreptate.

 

Cred într-unul Dumnezeu,

Tatăl ziditorul,

ce-a-nfrățit în neamul meu

sfântul crez cu dorul!

 

Autor: Prof. Dr. Nicolae Dima,

USA, Iulie 2025

Sursa: https://anonimus.ro/2025/07/natiune-si-nationalism/

Hoarde, Popoare, Neamuri și Națiuni. Unde se află România?!

Hoardele navalesc ca barbarii si distrug totul in calea lor si cand nu mai au unde se extinde se auto-distrug si dispar din istorie. Popoarele se aseaza, se impaca cu vecinii si isi fac un rost in lume. Neamurile si natiunile isi gasesc sensul si se apropie de Dumnezeu. Noi românii suntem asezati pe aceste meleguri din zorii istoriei. Au trecut peste noi hoarde barbare si popoare nesatule care au vrut sa ne desfiinteze, dar legatura noastra cu pamantul si credinta crestina ne-au salvat. Am supravietuit, dar a supravietui nu e o virtute decat arareori si doar temporar. Trebue sa invingem si in acest scop avem nevoie de obiective si de un plan strategic. Marele om de stat Iuliu Maniu spunea ca natiunile trebuie sa aiba mereu si mereu teluri pe care sa si le propuna si pe care sa le urmareasca. Asa trebuia sa aiba si România. Si a avut. Precursorii globalismului sorosist de azi i-au ucis insa miseleste or i-au aruncat in inchisori pe toti cei care au vrut binele tarii.

Unde se afla tara noastra in aceste vremuri zbuciumate? Ce vrem noi si ce vor dusmanii nostri? Imi permit sa raspund singur. Vor sa ne desfiinteze ca natiune si sa ne transforme intr-o fictiune geografica. Si nu ne mai ataca hoardele din afara. Ne sfasie sorosistii globalisti strecurati intre noi. Am insa o stire pentru ei. Au mai incercat si altii care ne-au schingiut mai rau decat nazistii si comunistii, dar au esuat. Nu vor reusi nici cei de azi, desi cu trecerea timpului si-au schimbat si perfectionat metodele.

Efortul de distrugere a tarii noastre si a neamului românesc a inceput in 1947 cu un set de instructiuni secrete primite de la KGB de nou-infiintata securitate. (De fapt, a inceput in 1941 cu deportarile in Siberia a populatiei romanesti din Basarabia si Bucovina). Arestarile masive in granitele post-belice ale tarii au inceput in primavara anului 1948. Odata cu ele s-a trecut la experimentele diabolice de la Pitesti, urmate ulterior de cele de la Aiud, si continuate recent de experimentul „Societatea Deschisa” dirijat de indivizii lui Soros. Sa le luam pe rand. Iata ce prevedea intre altele instructiunile kaghebiste primite de la Moscova:

Dezorganizarea societății; compromiterea tuturor reperelor morale și tradiționale ale țării;  promovarea unor indivizi incompetenți în funcții importante; compromiterea oamenilor de valoare care refuză să devină agenți informatori; eliminarea din școli și universități a profesorilor bine pregătiți; ruinarea țăranilor; denigrarea bisericii; lichidarea fizică a liderilor politici din opoziție… (Citat preluat din cartea La Cumpana Mileniilor, Destine Literare, 2024). Si instructiunile sovietice au fost aproape imediat puse in practica in toata tara si experimentate brutal la inchisoarea din Pitesti… In timp ce tara era distrusa prin dezorganizare, in inchisori s-a incercat dezumanizarea oamenilor.

Experimentul Pitesti. Cea mai sangeroasa tentativa kazaro-sovietica de anihilare a tineretului român cu credinta in Dumnezeu s-a aplicat la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1953. Iata ce mi-a declarat arhimandridul Roman Braga, victima a acelor torturi, cand l-am intervievat pentru Vocea Americii prin 1980 dupa ce arhimandridul a ajuns in Statele Unite:

…Tot ceea ce s-a imaginat vreodată de o minte bolnavă a fost folosit pentru a îngenunchea spiritul celor care au respins rânduiala comunistă și îndeosebi a celor care credeau în Dumnezeu. Deținuții au fost siliți să-și denunțe și să-și condamne părinții, pentru că i-au crescut în spiritul unor valori morale creştineşti… O cruzime deosebită s-a folosit împotriva acelora care erau cunoscuți că au o puternică credinţă. Torționarii erau furioși pentru că nu puteau să controleze în totalitate viețile și mințile victimelor. Pe torţionari îi supăra profund credinţa oamenilor în Dumnezeu…

– Ca seminarist, părinte, și ca un om care crede în Dumnezeu, ați fost tratat altfel decât ceilalți deţinuţi?, l-am întrebat eu.

– Într-un fel, da, mi-a răspuns părintele. Ei au vrut să-mi frângă credința în Dumnezeu și Iisus cu orice preț…

– Dar, părinte, ce s-ar fi întâmplat dacă nu v-ați fi supus acelor ucigasi?

– Frate Nicolae, uită-te la mine. Mi s-au scos dinții unul câte unul; mi s-au scos și unghiile – și totul, pentru că n-am rostit un cuvânt de hulă împotriva Domnului. Nu mai puteam să rabd. Mă băteau într-una, mă torturau zile întregi. Voiam să-i aduc reproșuri lui Dumnezeu pentru a scăpa de chin, însă ori de câte ori deschideam gura să rostesc acele cuvinte, ele pur și simplu nu veneau. Era peste puterea omenească. Îmi aduc aminte că odată am fost bătut cu brutalitate și nu am fost în stare să scot un cuvânt. Nu voi uita niciodată că, în acel moment, tortionarul mi-a spus calm și indiferent că, în definitiv, lui prea puțin îi pasă de convingerile sau ideile mele; tot ce dorea el era, de fapt, să mă compromită. Aceasta este, în fond, adevărata natură a comunismului: să găsească un punct slab și să-i compromită pe oameni…Unul din martirii acelor schingiuiri a fost tinarul student medicinist Gheorghe Calciu care a facut 20 de ani de inchisoare si care mai tarziu a devenit preot. Si aici am sa inserez o afirmatie, nu pentru a ma lauda deoarece la aproape 90 de ani nu ma mai misca nici laudele si nici criticile, ci pentru a se sti. Eu personal l-am adus si l-am angajat pe parintele Calciu la Biserica Otodoxa Sfanta Cruce de langa Washington cand eram presedintele consiliului parochial. Si imi amintesc ca parintele isi cerea iertare la inceputul fiecarei slujbe duminicale daca gresise cumva fata de cineva. Inchisoarea il transformase sufleteste. Eu imi cer iertare de la cititori daca ii ofensez prin aceste randuri. Si le scriu pentru ca ma doare sufletul sa constat ce se intampla in tara si sa vad atitudinea de slujnice a politicienilor nostri. Unde e demnitatea, competenta si responsabilitatea lor? Unde e cinstea si onoarea? Abominabila crima de la Pitesti a esuat, dar diavolul si-a pus manusi de catifea si cativa ani mai tarziu a inventat siluirea sufleteasca din inchisoarea Aiud.

Experimentul Aiud. M-a ocrotit Dumnezeu si nu am trecut prin nici una din cele doua abominatii. Am avut noroc sa fiu inchis in perioada dintre ele, mai precis anii 1956 si 1959. Fratele meu Ion, cu sapte ani mai in etate decat mine, a fost victima a acelui diabolic proces de siluire mintala. A revenit acasa dupa zece ani de detentie si rareori vorbea despre cele indurate. Demostene Andronescu, coleg de lot cu fratele meu si prieten cu mine dupa eliberarea sa, a descris amanuntit acea pagina neagra a istoriei neamului nostru. Ultima oara am vorbit cu el la telefon in urma cu vreun an. Era retras la manastirea Petru Voda. Desi implinise 94 de ani era la fel de lucid ca atunci cand a scris cartea Reeducarea de la Aiud-Peisaj Launtric (Bucuresti: Cristiana, 2009). Noua reeducare s-a facut cu manusi, dar scopul a fost acelasi: asasinarea spiritului crestin românesc. Ofer cititorilor un paragraph, care, ca si cel despre Pitesti, este reluat din cartea mea Românii si România: Intre Pamant si Cer. Precizez ca de data aceasta victimele nu mai erau tineri studenti sau chiar elevi; erau adulti cu 10-15 ani de inchisoare in spate.Citez din ce ne spune confratele Andronescu despre scopul si metodele anchetatorilor:

…„Reeducatorii impuseseră anumite puncte care trebuiau tratate. Mai întâi trebuiau prezentate câteva date personale, apoi împrejurările intrării în viaţa politică, după care trebuia să ponegreşti, în cuvinte cât mai grele (injurioase), trecutul, credinţa şi tot ce ai adorat anterior, şi să te desolidarizezi categoric de ele. Apoi, în cuvinte meşteșugite, trebuia să recunoşti justeţea ideologiei marxist-leniniste şi să elogiezi realizările regimului împotriva căruia, ‘ca un criminal ce ai fost’, te-ai ridicat. În sfârşit, această sinistră farsă, care se chema eufemistic ‘autoprezentare’, trebuia să se încheie cu un angajament prin care te legai faţă de popor şi de clasa muncitoare că nu vei precupeți nimic, etc. etc…

Andronescu l-a intrebat pe unul din capii reeducarii:

– Dumneavoastră chiar credeţi că toți cei care au acceptat să-și facă autoprezentarea și s-au dezis de trecutul și de crezul lor sunt sinceri?

– Nu ne interesează sinceritatea voastră, ci compromiterea, sinuciderea voastră morală… Uite, aici am certificatele de deces ale tuturor celor care şi-au făcut auto-prezentarea. Și te asigur că, mai devreme sau mai târziu, îl voi avea și pe al tău.

– Certificate de deces…?

 – Certificate de deces moral.

– Şi dacă, totuși, unii dintre noi vor refuza să moară?

– Nu avea grijă, vă vom crea noi toate condiţiile pentru asta…

Reeducarea de la Aiud s-a incheiat in 1964 si in 1989 s-a terminat si comunismul vizibil. A inceput insa o era noua; o era perversa care a inselat si continua sa insele multi oameni. Si multi dintre ei sunt intelectuali onorabili.

Experimentul Societatii Deschise Global-Sorosiste. Dupa 1989 au fost create intr-adevar metode noi adaptate la conditii noi. De fapt metodele existau, dar au stat ascunse pana cand a fost nevoie de ele. De data aceasta si conditiile si metodele erau ambalate frumos si oferite cu manusi de matase. Era un fel de „Internationala” noua, diferita la aspect de cele trei internationale comuniste precedente, dar urmarind acelasi scop. Noua internationala „deschisa” suna frumos: Incluziune, diversitate, fraternitate, corectitudine, egalitate, dar si fluiditate de sexe… praf in ochii prostilor. Alte lozinci, dar acelasi scop: denigrarea trecutului, degradarea natiunilor, granite deschise, reinterpretarea istoriei, cenzura ideilor, intinarea religiei, vrajba si confuzie intre frati… In realitate, vechea lupta de clasa marxista adusa la zi!

Un rol insemnat in noua conjunctura l-a avut de asemenea „post-modernismul” care a negat ideea adevarului unic, a contestat rolul ratiunii, a destramat literatura si filozofia clasica si a inceput sa rescrie istoria dupa interesul si bunul plac al revizionistilor.

Care e scopul noii diversiuni? Sa puna stapanire pe popoarele lumii si sa le inchine unui neant necunoscut si ateu! In acest scop a fost pregatita o ceata de indivizi patrunsi in mare parte de duhuri necurate care si-au vandut sufletele pentru burse in strainatate, granturi, pozitii importante, fotolii guvernamentale… Aceiasi protejati ai vechii securitati din care unii se dadeau mari dizidenti. Prostovanii s-au luat dupa ei si „mandrii nostri parlamentari si guvernanti” s-au pus pe treaba. Ultima facatura? Sa fie condamnati toti cei care fac referiri favorabile la personalitati istorice care nu sunt pe placul globalistilor. Sa fie scosi din istorie!

Pai, domnilor saltimbaci, vrem nu vrem, Nicolae Balcescu si Nicolae Ceausescu sunt parte din istoria noastra. Carol al Doilea, Ion Antonescu, Corneliui Codreanu si Gheorghiu-Dej, sunt lideri istorici. Sadoveanu si Arghezi, la fel ca Gyr si Crainic, sunt români de ai nostri. La fel si Cioran, Ionescu si Eliade, care desi au trait in strainatate, sunt mai români decat servitorii sorosisti din tara. Si Eminescu e sufletul neamului nostru. Nici comunistii nu l-au scos din carti asa cum vor globalistii.

Si ajungem la ultima gaselnita: Recent, oamenii lui Soros au cenzurat revista Contemporanul taindu-i fondurile. Cenzura financiara! Motivul? Nu respecta noua linie de partid! Sorosistii au pus insa Academia sa le aplice hotarirea. Rusine! Contemporanul este una din cele mai bune publicatii culturale din tara. Altfel, pare sa fie doar inceputul unei ere noi; o era troskista. Stalin nu mai e la moda!

Hoardele sorosiste isi fac deci datoria.Vor sa transforme natiunea română intr-o gloata fara Dumnezeu, fara istorie si fara nici un sens de a fi. Vor s-o inchine marelui lor stapan – Lucifer. România a devenit astazi un laborator satanist. Daca noul experiment va reusi, procesul sorosisto-sodomist va fi aplicat la scara globala. Dar nu va reusi pentru ca e contra naturii si impotriva lui Dumnezeu!

 

Nicolae Dima,

15 iunie 2025

PS: Uneori un observator dinafara are o vedere de ansamblu mai clara decat cei dinauntru care vad fiecare copac, dar nu mai vad padurea. Vazuta din afara, padurea noastra este defrisata si ucisa, dar nu moare doar padurea. Este ucis sistematic neamul românesc! …Unde esti tu Tepes Doamne?

PPS: Dupa ocuparea tarii de catre trupele sovietice in 1944 putini indivizi s-au vandut imediat comunistilor. Nimeni nu credea ca o mana de lichele urma sa rapuna intreaga tara. Numarul celor care s-au dat cu globaliistii in ultimele decenii e deasemenea relativ mic, dar avand ca reper marea tradare post-belica este posibil ca acestia sa perverteasca din nou tara noastra pe inca o generatie… Desteapta-te Române!

Sursa: https://anonimus.ro/2025/06/hoarde-popoare-neamuri-si-natiuni-unde-se-afla-romania

Vă rog să râdeţi cât mai mult!

 Platon spunea: "Până și zeilor le plac glumele".

În Coran se spune: "Cel care își face prietenul să râdă merită să se ducă în Rai".

Iar începând cu secolul al XIV-lea, chiar și comunitatea medicală recunoaște puterea vindecătoare a râsului.

Cercetarea intensă asupra "terapiei prin râs" a început în momentul  în care Norman Cousins a publicat un articol în Jurnalul englez de medicină în 1976. În 1979 acest articol a devenit primul capitol al cărții Anatomia bolii, în care menționa că în 1964 a fost diagnosticat cu boala spondylitis (inflamația acută a șirei spinării), cu șanse 1 la 500 de recuperare. Realizând faptul că gândurile    negative și atitudinea negativă pot duce la boală, el și-a dat seama că atitudinea pozitivă poate avea efect contrar. Asa că a plecat din   spital și a stat într-un hotel unde a luat doze mari de vitamina C și s-a uitat permanent la comedii și emisiuni umoristice, inclusiv gen Camera ascunsă. A aflat că 10 minute de râs echivaleaza cu 2 ore de somn fără dureri. Prin asta a dovedit că râsul este cel mai bun medicament și a demonstrat relația dintre trup și suflet.

William Fry, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford,    subliniază că un copil la grădiniță râde în medie de 300 ori pe zi. La vârsta adultă, media scade la 17 ori pe zi. De unde această diferență? Luăm viața prea în serios? Nu ar fi cumva timpul să  învățăm să ne relaxăm?

Cărțile de dezvoltare personală spun că nu încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să râdem.

Cele cinci simțuri ale noastre nu sunt suficiente pentru o viață ideală. Trebuie să ne folosim de cel de-al șaselea simț: simțul umorului. Umorul nu se referă numai la a spune glume, ci este un mod de a vedea viața. Putem râde de greșelile și suferința noastră. Și putem fi sinceri în legătură cu viața noastră fără a o lua prea în serios.

Beneficiile râsului sunt nenumărate. De aceea ar fi extraordinar să facem eforturi să râdem pe parcursul zilei. Și desigur, să râdem **CU oamenii, nu DE oameni. Să râdem de ce FAC *oamenii, nu de ce SUNT ei.

Sa râdem nu numai ca să ne ușurăm greutățile noastre, ci să-i ajutăm și pe cei din jur să treacă mai ușor peste greutăți.

Beneficiile râsului

1. Când râzi de tine, îi dezarmezi pe cei care vor să râda de tine și eviți posibile confruntări.

2. Râsul dizolvă tensiunile, stresul, anxietatea, iritația, mania și depresia. După o repriză de râs, experimentăm o stare de bine extraordinară. Și să ne aducem aminte un lucru: dacă nu poți să râzi pe seama unui lucru, nu poți trăi cu acel lucru în viața ta.

3. Cercetările medicale au demonstrat că râsul întărește sistemul imunitar. Studiul comportamentului și al felului în care creierul afecteaza sistemul imunitar se numește psihoneuroimunologie. Deși încă la început, această ramură a medicinei începe să câștige teren în încercările de a înțelege relația dintre minte și corp.

4. Râsul reduce durerea prin eliberare de endorfine, care sunt mai puternice decât cantitatea echivalenta de morfină.

5. Umorul ajută la integrarea celor două emisfere ale creierului: emisfera stângă este folosită pentru descifrarea bancului, iar emisfera dreaptă interpretează dacă bancul a fost sau nu amuzant.

6. Râsul adaugă savoare vieții.

7. Simțul umorului atrage dupa sine mai multă productivitate, mai multă comunicare și un joc de echipă mult mai eficient.

8. Tuturor ne plac persoanele care ne fac să râdem. Cu cât împărtășești mai mult din simțul umorului, cu atât vei avea mai mulți prieteni.

9. Umorul este echilibrul pentru momentele când trecem prin greutăți.

10. Râsul este echivalent cu exercițiile fizice (în cantitate mică). E ca un masaj al tuturor organelor corpului.

11. Simțul umorului te ajuta să accepti inevitabilul, să faci față provocărilor și să ieși din orice situație zâmbind.

Ziua în care nu ai râs este o zi pierdută. Nu aștepta să te îmbolnăvești ca să practici terapia prin râs! Incepe astăzi prin a te uita la comedii, prin a citi cărți amuzante și prin a schimba glume cu membrii familiei, prietenii, colegii sau cunoştințele.

                                                                     Nicolae Dima

Cartea Mondială a Fericirii

Daily Mail, prezintă o nouă carte, numită  "Cartea Mondială a Fericirii", scrisă de Leo Borman, în care nu o să găsiţi filozofie spirituală, ci informaţii bazate pe dovezi care are drept scop dezvăluirea secretului oamenilor fericiţi. Leo Bormans a adunat cercetări şi descoperiri ale experţilor mondiali în psihologia fericirii.

Oamenii de ştiinţă au analizat mii de oameni, iar ceea ce a descoperit Leo Bormans este pe cât de suprinzător, pe atât de plin de inspiraţie.

 1.    Acceptaţi ceea ce aveţi

 Cercetarea arată că oamenii fericiţi au niveluri modeste de aşteptări şi aspiraţii, vor ceea ce pot să obţină, în timp ce persoanele nefericite nu reuşesc să obţină niciodată ceea ce îşi doresc. De asemenea, oamenii fericiţi ştiu să evite dezamăgirile şi cum să genereze surprize plăcute. Acest lucru se datorează faptului că ei se străduiesc să îndeplinească obiective realiste şi sunt mulţumiţi cu ceea ce au. Doctor Jose de Jesus Garcia Vega de la Universitatea din Monterrey, Mexic, spune că trebuie să acceptăm lucrurile pe care le avem. "Pentru a fi fericiţi trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem".

 2.    Bucuraţi-vă de ceea ce faceţi

 Oamenii fericiţi fac ceea ce le place şi le place ceea ce fac, şi nu fac lucrurile pentru bani sau laudă. Nu are nici un rost să rămâi blocat într-un loc de muncă pe care îl urăşti, înconjurat de colegi neprietenoşi, doar pentru că banii sunt suficienţi. Oamenii uită că le este permis să fie şi fericiţi la servici. Mulţi dintre noi petrecem cei mai frumoşi ani din viaţa noastră încercând să facem bani, iar în timpul acestui proces ne sacrificăm sănătatea şi familia. Mai târziu, aceşti oameni îşi cheltuie aceeaşi bani încercând să-şi recupereze sănătatea pierdută şi familia îndepărtată.

 3.    Trăiţi pentru prezent

 Nu insitaţi asupra trecutului, asupra lucrurilor care nu au funcţionat cum trebuie sau a eşecurilor anterioare. În acelaşi mod, nu visaţi la un viitor idealizat care nu există sau nu vă îngrijoraţi că nu s-a întâmplat, încă. Oamenii fericiţi trăiesc pentru prezent şi au moduri pozitive de a gândi. Dacă nu puteţi fi fericiţi astăzi, ce vă face să credeţi că mâine va fi diferit?

 4. Alegeţi fericirea

 Nu trebuie să vă fie teamă să faceţi un pas înapoi şi să vă re ana lizaţi obiectivele. Imaginaţi-vă viaţa ca pe o poveste pe care o puteţi modifica şi corecta pe măsură ce mergeţi mai departe. Acest mod de abordare flexibilă necesită gândire pozitivă şi o minte deschisă. Trebuie să alegeţi tot timpul să fiţi fericiţi.

Această teorie este susţinută de Ingrida Geciene de la Universitatea Vilnius din Lituania, care a ana lizat fericirea oamenilor din 31 de ţări europene. Aceasta a descoperit că "voluntariştii" (oamenii care simt că au liberă alegere şi control complet asupra vieţii lor) erau mai fericiţi decât "fataliştii" (oameni care cred că pot fi schimbate foarte puţine prin intervenţia personală). În urma cercetării doamna Geciene a ajuns la concluzia că ţările nord europene conţin mai mulţi voluntarişti, în timp ce ţările latine precum Spania şi Italia au un procent mai ridicat de fatalişti.

 5. Relaţii

 Cu toţii trăim fericirea în relaţie cu ceilalţi oameni. Trebuie să ţinem minte că la fel cum alte persoane ne pot face pe noi fericiţi, şi noi suntem "alţi oameni" pentru altcineva. Încercaţi să preţuiţi oamenii care sunt importanţi pentru dumneavoastră.

 6. Fii tot timpul ocupat

 Dacă vreţi să fiţi mai fericiţi, trebuie să vă dezvoltaţi o personalitate sociabilă, şi să fiţi un mare iubitor al ieşirilor din casă.

Acceptaţi invitaţia la film, alăturaţi-vă unui club de carte sau unui grup de artişti. Cea mai bună metodă de a savura plăcerea este în compania celorlalţi. Eunkook M. Suh, profesor de psihologie la Universitatea Yonsei din Seul, spune că trebuie să vă construiţi o viaţă socială bogată, nu ca o obligaţie, dar pentru că este plină de satisfacţii, semnificativă şi distractivă.

Potrivit cercetărilor, oamenii activi, ocupaţi, sociabili, sunt cei mai sănătoşi şi mai fericiţi din societate.

 7. Nu comparaţi

 Claudia Senik, profesor la Universitatea Sorbona din Paris spune că ambiţia este sănătoasă şi îi face pe oameni fericiţi, însă invidia îi face nefericiţi. Trebuie să vă concentraţi asupra obiectivelor şi viselor pe care le aveţi astfel încât să vă bucuraţi de propriile reuşite.

 8. Fii tu însuţi

 Aşa cum nu trebuie să vă comparaţi cu alte persoane, este important să nu vă îngrijoraţi în legătură cu ceea ce cred ceilalţi despre felul cum sunteţi.

Oamenii fericiţi sunt spontani, naturali şi reali. Aceştia spun ceea ce cred şi ceea ce simt, şi nu sunt îngrijoraţi în legătură cu ceea ce cred alţii despre ei.

 9. Nu vă îngrijoraţi

 Oamenii fericiţi nu se îngrijorează şi recunosc că 90% din griji nu se îndeplinesc. Lăsaţi grijile nejustificate deoparte!

 10. Organizaţi-vă

 Poate ca îi invidiaţi pe cei cu o personalitate boemă şi care se lasă duşi de val, însă nu vă păcăliţi.

Oamenii fericiţi plănuiesc şi organizează, au obiective şi un scop bine stabilit. Puteţi obţine doar ceea ce vă doriţi sau visaţi, asta dacă ştiţi exact ce doriţi sau visaţi.

 11. Gândiţi pozitiv

 Sentimentele şi emoţiile negative crează disconfort psihic şi stres psihologic.

Oamenii fericiţi elimină toate lucrurile negative şi privesc doar partea frumoasă şi pozitivă a lucrurilor. De exemplu, atleţii se vor gândi întotdeauna cum vor câştiga cursa nu cum vor pierde. Trebuie să trecem de la o perspectivă negativă, cea cu jumătatea de pahar gol, la perspectiva cu jumătatea plină a paharului, şi totodată să punem în practică optimismul. Optimismul este mecanismul natural de autoapărare al minţii împotriva depresiei.

 12. Preţuiţi fericirea

 Fericirea poate fi învăţata, iar găsirea unui scop în viaţă îţi poate uşura drumul. Oamenii fericiţi apreciază şi realizează că fericirea le va prelungi viaţa.

                                                         de la prof. dr. Nicolae Dima