Vrem să repornim termocentralele pe cărbune dar ne chinuim să închidem minele cu o firmă falimentară de 20 de ani!
În timp ce guvernul demis, Ilie Bolojan, anunță că România traversează cea mai mare criză energetică din istorie, entitatea care se ocupă de închiderea minelor de cărbune este în faliment oficial de douăzeci de ani.
Statul român a investit în Societatea Națională pentru Închiderea Minelor sute de milioane de euro pentru a închide și a pune în conservare minele de cărbuni. Alte zeci de miliarde de lei ar urma să fie cheltuite pentru epurarea apelor și ecologizarea zonelor de exploatare supraterană.
Europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea, numește asta „o culme a prostiei politice” și face un calcul al costurilor cu închiderea minelor care oricum sunt inactive.
Gheorghe Piperea:
„Știați că avem o societate de închidere a minelor care este ea însăși în faliment încă din anul 2006? Vreți un exemplu de culme a prostiei politice, pe care o putem pune acum, în condiții de criză energetică și de criză de rațiune, în postura de culme a culmilor prostiei politice?
Avem o criză energetică, declarată ritos (dar ilegal) de guvernul Bolojan și avem declarații politice de la PSD din care rezultă intenția fermă a viitorului guvern Grindeanu de a repune termocentralele pe cărbune la lucru. Numai că nu mai e cărbune, pentru că România se ocupă vârtos cu închiderea minelor de ... peste 20 de ani.
Există nu una, ci 3 societăți de închidere a minelor. Statul român a băgat în Societatea Națională pentru Închiderea Minelor (chiar așa se numește), care acum este în faliment, sute de milioane de euro pentru a închide și pune în conservare minele țărișoarei, iar acea societate este în faliment oficial de nu mai puțin de 20 de ani în faliment!
Acea societate falită are datorii restante de 59 de milioane de lei la buget, de 820 de milioane de lei la fondul de pensii și de 121,5 milioane de lei la fondul de șomaj. Active nu mai are deloc.
Interesant – această minunată societate de închidere a minelor a vândut în 2025 niște acțiuni deținute la Complexul Energetic Oltenia, iar acum nu mai are angajați și nu mai are activitate, dar are lichidator.
Statul român a creat, direct sau indirect, alte două vehicule pentru închiderea minelor. Există Societatea Națională de Închideri Mine Valea Jiului, devenită ulterior parte din Complexul Energetic Valea Jiului, și există Conversmin SA.
Finanțarea activității de închidere a minelor se face prin ajutor de stat (autorizat de Comisia Europeană, prin Decizia C(2024) 7896), în valoare totală estimată de aproximativ 3,93 miliarde lei, pentru perioada 2023–2032.
Ați reținut? Statul român acordă ajutor de stat pentru închiderea minelor care încă mai există în România, dar sunt inactive, de 4 miliarde de lei, adică, de 800 de milioane de euro! Calendarul e strict și prevede închideri etapizate, dar prioritare: Lonea/Lupeni, în 2026, Livezeni/Vulcan, până în 2032 etc.
Altă belea. După închidere, urmează, conform Legii minelor nr.85/2003, Statul român se ocupă cu monitorizarea post-închidere, care poate implica și costuri suplimentare cu epurarea apelor și ecologizarea zonelor de exploatare supraterană (inclusiv haldele de steril). Vorbim și în aceste cazuri de costuri de zeci de miliarde de lei, întinse pe cincinale sau decade.
Cu această clasă politică vreți să rezolvați criza energetică, schimbarea climatică, războiul, foametea, sărăcia, prostirea?
Ei nu pot nici măcar să dragheze Dunărea ca să nu fie nevoiți să eșueze la aruncarea în aer a unei stânci sau la scufundarea unor barje.
Nu îi duce mintea să stocheze apa, cum fac nemții, austriecii și bulgarii, ca să nu mai fie nevoie să cumpere energie la cel mai mare preț din UE, iar voi îi creditați cu un dram de rațiune, necesară redeschiderii termocentralelor închise sau falimentate?”
C.L.