Ofiţerul eroul
Mircea Buie, originar din Remeţi pe Someş, comuna Mireşu Mare și-a privit moartea în ochi. După ani, a găsit în el puterea de
a aşterne
pe hârtie coşmarul prin care a trecut!
Neorevizionismul maghiar s-a manifestat puternic în Harghita
şi Covasna. A constatat- o pe propria- i piele Mircea Buie, un
tânăr ofiţer de Securitate, pe care evenimentele din 1989 l-au prins activând
la Odorheiu Secuiesc.
Mircea Buie a scăpat ca prin minune: şansa a făcut să se
rupă creanga de care îl agăţaseră un grup de extremişti maghiari. Întâmplarea
cutremurătoare din 1989 avea loc la Odorheiu Secuiesc, când românii de etnie
maghiară au pornit războiul împotriva ofiţerilor de Miliţie şi de Securitate.
În decembrie 1989 în judeţele Harghita şi Covasna, în zilele Revoluţiei, şase
cadre din Miliţie şi Securitate au fost ucise cu sălbăticie de populaţia de
etnie maghiară din regiune.
Mircea Buie a scăpat ca prin minune. Lucrurile erau
pregătite cu mare atenţie Mircea Buie ocupa chiar funcţia de lider al grupului
de securişti. A scăpat ca prin minune de ororile atacanţilor. Bărbatul
povesteşte că existau la orice pas semnale clare de intensificare a contactelor
revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sándor Csoóri,
preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi apoi, lider al Frontului
Democrat Maghiar, ţinea legătura cu profesorul Katona Ádám şi cu actorul Bartha
Mihály. Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc şi
Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării
secuilor. La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau
scriitorul Sütő András (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu
Mureş) şi fratele lui László Tőkés. În ce-l priveşte pe Sütő András, Mircea
Buie spune că acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj Napoca, iar
după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi
timp fiind contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai
ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în
Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează
şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară.
De altfel, din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2- 3
într-un autoturism marca Lada. „A crescut şi
numărul celor care fugeau în majoritatea mergând să se pregătească în tabăra de
la Bicske“, spune Mircea. Protestatarii au spart depozitul cu aparatură
confiscată de miliţieni Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări:
au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea şi Dealu
(localităţi de lângă Odorheiu Secuiesc), precum şi depozitul Fabricii de mobilă
de lângă gara oraşului.
Mărturisirea lui Mircea Buie:
"În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, am predat armele la
fişet, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Comandantul Securităţii din
Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonelul Dumitru Coman a dat ordin ca nimeni să
nu părăsească sediul. Mircea Buie a primit ordin să aducă nişte paturi şi
saltele de la internatul liceului. „Când se întorceam cu ele, la radio s-a
anunţat sinuciderea lui Milea“, mărturiseşte Buie.Pentru a întări siguranţa
sediului a fost adus un pluton din trupele de securitate. Cam la o oră după
discursul lui Mircea Dinescu de la televiziune, în faţa sediului s-au adunat
protestatari. La început au fost paşnici, apoi au început să spargă geamurile
şi să agreseze miliţienii care intrau sau ieşeau din sediu. În depozitul de la
parter al Miliţiei se aflau aparate video confiscate din dispoziţia fostului
şef al Miliţiei de la cetăţenii care contraveniseră dispoziţiilor legale.
Protestatarii au spart depozitul ca să-şi recupereze aparatele. Bărbatul
povesteşte că în jurul orei 16.00, plutonul de securitate a primit ordin să se
retragă în cazarma de la Gheorgheni, moment de care a profitat pentru a salva
documentele. A deschis şi golit fişetele şi a pus documentele în camionul cu
soldaţi, iar peste ele s-au aşezat militarii, mascându-le. Camionul a reuşit să
plece, după ce s-a negociat cu un tractorist care blocase poarta cu tractorul.
Astfel, documentele au fost salvate şi ulterior recuperate. Executaţi- l !
Strigau extremiştii În sediul de la etaj al Securităţii rămăseseră câţiva
ofiţeri: Mircea Buie, Ioan Trifu, Dan Coţofană, Dan Petrariu şi comandantul,
locotenent-colonelul Dumitru Coman. Între timp, protestatarii au devastat
parterul şi l-au incendiat. „ Din cauza fumului am ieşit în curtea din spate,
unde se aflau garajele. Dialogau cu manifestanţii, îndemnându-i la calm şi
repetând: „Nu vrem sânge!”, dar degeaba, se aduna tot mai multă lume“,
povesteşlte fostul ofiţer.. În jurul orei 18.00 a sosit un grup de oameni băuţi
şi violenţi. Îi reproşau lui Mircea Buie că este ofiţer de securitate. Un tânăr cam la 30 de
ani, îmbrăcat în costum popular secuiesc, liderul acelui grup, pe care l- au
întrebat dacă e român sau maghiar. „ Am minţit, spunând că tata e român, iar
mama unguroaică. Tânărul a fost tranşant: „Nu corespunde. Executaţi-l!” Pe
lângă cei ce incitau la violenţă, existau şi îndemnuri la calm şi la renunţarea
la acte de violenţă, venite chiar de la etnici maghiari“, declară Buie. După ce
s-a dat sentinţa „executaţi-l”, Mircea spune că a fost luat cu forţa şi scos
din incinta sediului, care se afla lângă un complex alimentar, de care era
despărţit de o stradă mărginită de castani. Cineva din mulţime a strigat: „Să-l
spânzurăm!” Imediat au adus de la alimentară o frânghie şi o ladă de ambalaje
de la sticle. Au legat frânghia de creanga unui castan, l-au urcat pe ladă şi
i-au pus ştreangul de gât. Apoi au tras lada. Însă, creanga a cedat şi s-a
rupt. În acel moment, s-a creat o busculadă, provocată de un grup de karatişti,
antrenaţi de inginerul Mika Domokos. Ei l- au înconjurat, i- au scos funia cu
tot cu restul de creangă şi l- au condus în interiorul depozitului PECO din
apropiere./" Oricât m-au protejat, tot am fost lovit în cap cu o sticlă de un
litru. Dar am scăpat. Cum rana la cap era destul de adâncă, am fost dus prin
spate la spital, unde am rămas într-un fel de “arest medical”, răstimp în care
mi-a fost spartă şi devastată locuinţa. În spital mai erau 3- 4 miliţieni şi un
ofiţer de securitate, care fuseseră grav bătuţi. Mai era şi o persoană din
Zetea, care se alesese cu o plagă împuşcată, după ce fusese omorât adjunctul
şefului de post din localitate. Tragică a fost şi moartea şefului de post din
Dealu, spune Mircea, Liviu Cheochişan, tatăl unui băieţel de doi ani. În seara
zilei de 22 decembrie a fost luat din locuinţă, scos în faţa sediului şi bătut
până la inconştienţă. Apoi au turnat ţuică pe el şi i-au dat foc. La Cristuru
Secuiesc, un miliţian a fost omorât de rromii pe care-i cercetase pentru
diferite infracţiuni. A avut de suferit şi preotul ortodox Călugăru – acuzat
că-i protejează pe ofiţerii de securitate. De aceea, l-au căutat şi la biserică
şi la casa parohială. Şi destinul locotenet-colonelului Dumitru Coman a fost
crunt. După apariţia lui Dinescu la TVR, soţia acestuia l-a rugat să vină
acasă. A refuzat-o, rămânând în sediu, la datorie, şi liniştind-o că nu are de
ce să se teamă. (Într-adevăr, era perceput ca un om de treabă şi era chiar
îndrăgit în oraş). „ Ultima dată l-am văzut înainte ca eu să fiu dus la
spânzurat, el rămânând în curtea cu garajele. Când eram internat, Venczel,
directorul spitalului, mi-a spus: Îmi pare rău, dar pentru şeful dvs. n-am
putut face nimic, decât să constat decesul. Am aflat că Dumitru Coman a fost
scos în stradă, omorât în bătaie şi apoi aruncat în curtea spitalului.
Criminalistul miliţiei, Pop, mi-a spus că Dumitru Coman nu mai avea nici un os
întreg. Se ştie cine l-a ucis, există înregistrări video şi martori. Dar toţi
ucigaşii de etnie maghiară au fost puşi ulterior în libertate, în urma
demersurilor pe la forurile europene, întreprinse de fruntaşul UDMR, György
Frunda“, mărturiseşte fostul ofiţer de securitate.
Ce s- a gândit Mircea Buie
în momentul în care atârna cu ştreangul de gât?! Se ruga să nu-l desfigureze
prea mult, pentru ca ai lui să- l poată înmormânta în sicriu descoperit. Nu
le-a povestit părinţilor niciodată prin ce trecut. Au aflat despre păţania sa de
la televizor, când se prezentau rezultatele Comisiei parlamentare asupra
evenimentelor din 17-24 decembrie 1989 din Covasna. .„Când a auzit toată
grozăvia, mama a scăpat tava din mână.În Evul Mediu scăpai de spânzurătoare
dacă o femeie te cerea de soţ. Eu am scăpat altfel. Poate nu întâmplător, am
fost pasionat de dendrologie (înainte de a fi ofiţer am lucrat în
silvicultură). Peste ani, m-am întâlnit cu un fost coleg, care m-a întrebat
dacă mai ştiu ceva dendrologie. Şi, ca să se convingă, m-a întrebat care e cea
mai valoroasă specie de la noi. I-am răspuns că nu mai e stejarul, ci castanul
porcesc. Căci, dacă m-ar fi spânzurat de un stejar, acum îmi aduceai flori la
mormânt“, încheie Mircea Buie. Sursa Adevarul si Evenimentul zilei
Unde sunt gerurile de altă dată ale Bobotezei? Nu știm exact, dar știm unde sunt ale Bobotezei verjeluri de altă dată. Poate nu chiar pe toate, dar de câteva suntem siguri; cele de la 𝗗𝘂𝗺𝗯𝗿𝗮̆𝘃𝗶𝘁̦𝗮, de la 𝗠𝗶𝗿𝗲𝘀̦𝘂 𝗠𝗮𝗿𝗲 și de la 𝗦̦𝗶𝘀̦𝗲𝘀̦𝘁𝗶. Primele două încep de la orele 18.00, celălalt - la 17.00; desigur, toate în 6 ianuarie.
