De Centenar, să ne amintim de eroii neamului românesc - Lt-col. SRI MIRCEA BUIE

 Ofiţerul eroul Mircea Buie, originar din Remeţi pe Someş, comuna Mireşu Mare și-a privit moartea în ochi. După ani, a găsit în el puterea de a aşterne pe hârtie coşmarul prin care a trecut!

Neorevizionismul maghiar s-a manifestat puternic în Harghita şi Covasna. A constatat- o pe propria- i piele  Mircea Buie, un tânăr ofiţer de Securitate, pe care evenimentele din 1989 l-au prins activând la Odorheiu Secuiesc. 

Mircea Buie a scăpat ca prin minune: şansa a făcut să se rupă creanga de care îl agăţaseră un grup de extremişti maghiari. Întâmplarea cutremurătoare din 1989 avea loc la Odorheiu Secuiesc, când românii de etnie maghiară au pornit războiul împotriva ofiţerilor de Miliţie şi de Securitate. 

În decembrie 1989 în judeţele Harghita şi Covasna, în zilele Revoluţiei, şase cadre din Miliţie şi Securitate au fost ucise cu sălbăticie de populaţia de etnie maghiară din regiune. 

Mircea Buie a scăpat ca prin minune. Lucrurile erau pregătite cu mare atenţie Mircea Buie ocupa chiar funcţia de lider al grupului de securişti. A scăpat ca prin minune de ororile atacanţilor. Bărbatul povesteşte că existau la orice pas semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sándor Csoóri, preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar, ţinea legătura cu profesorul Katona Ádám şi cu actorul Bartha Mihály. Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor. La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui László Tőkés. În ce-l priveşte pe Sütő András, Mircea Buie spune că acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj Napoca, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp fiind contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară. De altfel, din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2- 3 într-un autoturism marca Lada.  „A crescut şi numărul celor care fugeau în majoritatea mergând să se pregătească în tabăra de la Bicske“, spune Mircea. Protestatarii au spart depozitul cu aparatură confiscată de miliţieni Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări: au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea şi Dealu (localităţi de lângă Odorheiu Secuiesc), precum şi depozitul Fabricii de mobilă de lângă gara oraşului. 

Mărturisirea lui Mircea Buie:

"În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, am predat armele la fişet, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Comandantul Securităţii din Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonelul Dumitru Coman a dat ordin ca nimeni să nu părăsească sediul. Mircea Buie a primit ordin să aducă nişte paturi şi saltele de la internatul liceului. „Când se întorceam cu ele, la radio s-a anunţat sinuciderea lui Milea“, mărturiseşte Buie.Pentru a întări siguranţa sediului a fost adus un pluton din trupele de securitate. Cam la o oră după discursul lui Mircea Dinescu de la televiziune, în faţa sediului s-au adunat protestatari. La început au fost paşnici, apoi au început să spargă geamurile şi să agreseze miliţienii care intrau sau ieşeau din sediu. În depozitul de la parter al Miliţiei se aflau aparate video confiscate din dispoziţia fostului şef al Miliţiei de la cetăţenii care contraveniseră dispoziţiilor legale. Protestatarii au spart depozitul ca să-şi recupereze aparatele. Bărbatul povesteşte că în jurul orei 16.00, plutonul de securitate a primit ordin să se retragă în cazarma de la Gheorgheni, moment de care a profitat pentru a salva documentele. A deschis şi golit fişetele şi a pus documentele în camionul cu soldaţi, iar peste ele s-au aşezat militarii, mascându-le. Camionul a reuşit să plece, după ce s-a negociat cu un tractorist care blocase poarta cu tractorul. Astfel, documentele au fost salvate şi ulterior recuperate. Executaţi- l ! Strigau extremiştii În sediul de la etaj al Securităţii rămăseseră câţiva ofiţeri: Mircea Buie, Ioan Trifu, Dan Coţofană, Dan Petrariu şi comandantul, locotenent-colonelul Dumitru Coman. Între timp, protestatarii au devastat parterul şi l-au incendiat. „ Din cauza fumului am ieşit în curtea din spate, unde se aflau garajele. Dialogau cu manifestanţii, îndemnându-i la calm şi repetând: „Nu vrem sânge!”, dar degeaba, se aduna tot mai multă lume“, povesteşlte fostul ofiţer.. În jurul orei 18.00 a sosit un grup de oameni băuţi şi violenţi. Îi reproşau lui Mircea Buie că este ofiţer de securitate. Un tânăr cam la 30 de ani, îmbrăcat în costum popular secuiesc, liderul acelui grup, pe care l- au întrebat dacă e român sau maghiar. „ Am minţit, spunând că tata e român, iar mama unguroaică. Tânărul a fost tranşant: „Nu corespunde. Executaţi-l!” Pe lângă cei ce incitau la violenţă, existau şi îndemnuri la calm şi la renunţarea la acte de violenţă, venite chiar de la etnici maghiari“, declară Buie. După ce s-a dat sentinţa „executaţi-l”, Mircea spune că a fost luat cu forţa şi scos din incinta sediului, care se afla lângă un complex alimentar, de care era despărţit de o stradă mărginită de castani. Cineva din mulţime a strigat: „Să-l spânzurăm!” Imediat au adus de la alimentară o frânghie şi o ladă de ambalaje de la sticle. Au legat frânghia de creanga unui castan, l-au urcat pe ladă şi i-au pus ştreangul de gât. Apoi au tras lada. Însă, creanga a cedat şi s-a rupt. În acel moment, s-a creat o busculadă, provocată de un grup de karatişti, antrenaţi de inginerul Mika Domokos. Ei l- au înconjurat, i- au scos funia cu tot cu restul de creangă şi l- au condus în interiorul depozitului PECO din apropiere./" Oricât m-au protejat, tot am fost lovit în cap cu o sticlă de un litru. Dar am scăpat. Cum rana la cap era destul de adâncă, am fost dus prin spate la spital, unde am rămas într-un fel de “arest medical”, răstimp în care mi-a fost spartă şi devastată locuinţa. În spital mai erau 3- 4 miliţieni şi un ofiţer de securitate, care fuseseră grav bătuţi. Mai era şi o persoană din Zetea, care se alesese cu o plagă împuşcată, după ce fusese omorât adjunctul şefului de post din localitate. Tragică a fost şi moartea şefului de post din Dealu, spune Mircea, Liviu Cheochişan, tatăl unui băieţel de doi ani. În seara zilei de 22 decembrie a fost luat din locuinţă, scos în faţa sediului şi bătut până la inconştienţă. Apoi au turnat ţuică pe el şi i-au dat foc. La Cristuru Secuiesc, un miliţian a fost omorât de rromii pe care-i cercetase pentru diferite infracţiuni. A avut de suferit şi preotul ortodox Călugăru – acuzat că-i protejează pe ofiţerii de securitate. De aceea, l-au căutat şi la biserică şi la casa parohială. Şi destinul locotenet-colonelului Dumitru Coman a fost crunt. După apariţia lui Dinescu la TVR, soţia acestuia l-a rugat să vină acasă. A refuzat-o, rămânând în sediu, la datorie, şi liniştind-o că nu are de ce să se teamă. (Într-adevăr, era perceput ca un om de treabă şi era chiar îndrăgit în oraş). „ Ultima dată l-am văzut înainte ca eu să fiu dus la spânzurat, el rămânând în curtea cu garajele. Când eram internat, Venczel, directorul spitalului, mi-a spus: Îmi pare rău, dar pentru şeful dvs. n-am putut face nimic, decât să constat decesul. Am aflat că Dumitru Coman a fost scos în stradă, omorât în bătaie şi apoi aruncat în curtea spitalului. Criminalistul miliţiei, Pop, mi-a spus că Dumitru Coman nu mai avea nici un os întreg. Se ştie cine l-a ucis, există înregistrări video şi martori. Dar toţi ucigaşii de etnie maghiară au fost puşi ulterior în libertate, în urma demersurilor pe la forurile europene, întreprinse de fruntaşul UDMR, György Frunda“, mărturiseşte fostul ofiţer de securitate.

Ce s- a gândit Mircea Buie în momentul în care atârna cu ştreangul de gât?! Se ruga să nu-l desfigureze prea mult, pentru ca ai lui să- l poată înmormânta în sicriu descoperit. Nu le-a povestit părinţilor niciodată prin ce trecut. Au aflat despre păţania sa de la televizor, când se prezentau rezultatele Comisiei parlamentare asupra evenimentelor din 17-24 decembrie 1989 din Covasna. .„Când a auzit toată grozăvia, mama a scăpat tava din mână.În Evul Mediu scăpai de spânzurătoare dacă o femeie te cerea de soţ. Eu am scăpat altfel. Poate nu întâmplător, am fost pasionat de dendrologie (înainte de a fi ofiţer am lucrat în silvicultură). Peste ani, m-am întâlnit cu un fost coleg, care m-a întrebat dacă mai ştiu ceva dendrologie. Şi, ca să se convingă, m-a întrebat care e cea mai valoroasă specie de la noi. I-am răspuns că nu mai e stejarul, ci castanul porcesc. Căci, dacă m-ar fi spânzurat de un stejar, acum îmi aduceai flori la mormânt“, încheie Mircea Buie. Sursa Adevarul si Evenimentul zilei

                                                                

UMILINŢA NAŢIONALĂ CONTINUĂ!!!

În timp ce domnul "politician" Ponta îi roagă să vină la guvernare pe cei din UDMR, drapelul României este călcat în picioare la Gheorgheni de etnicii maghiari! Se răsuceşte şi plânge în mormânt colonelul S.R.I. (r) maramureşean Mircea Buie!

Mânia secuilor împotriva românilor a fost aţâţată de un incident apărut la finalul meciului de hochei Progym Gheorgheni - Steaua din campionatul naţional. Acest incident i-a determinat pe spectatorii de etnie maghiară din tribune să scandeze numele Ungariei şi să cânte imnul Ţinutului Secuiesc. Ediţia on-line a Gazetei Sporturilor, gsp.ro, scrie că la partida dintre Progym Gheorgheni şi Steaua a avut loc un incident care i-a pus pe jar pe spectatorii secui prezenţi în tribunele arene de hochei. Astfel, la finalul partidei câştigate de bucureşteni cu scorul de 4-3, la loviturile de departajare, jucătorii celor două formaţii s-au strâns la mijlocul terenului pentru a-şi da mâna. Numai că, unul dintre stelişti purta pe umăr un steag tricolor, gest care l-a scos din sărite pe un jucător de etnie maghiară, care i-a smuls lui Alexandru Munteanu drapelul României.  Gestul stelistului i-a scandalizat la culme pe spectatorii prezenţi în tribune care au început să scandeze "Ria! Ria! Ungaria!", iar ulterior au început să cânte imnul Ţinutului Secuiesc. Când steliştii se retrăgeau de pe gheaţă, hocheiştii Bocu şi Marius Mărcuş au fluturat tricolorul în văzul asistenţei de pe arena harghiteană, alt gest care i-a pus pe jar pe jucătorii de la Progym şi pe spectatori. Pal Zsombor a sprintat către stelişti şi i-a îndemnat să iasă mai repede de pe arenă pentru ca spiritele să nu degenereze. Unul dintre arbitri a intervenit prompt pentru a aplana conflictul. Potrivit sursei citate, Zsombor a postat pe facebook un filmuleţ cu incidentele de la finalul meciului, alături de mesajul: "Ria-Ria, Ungaria! Ţinutul Secuiesc nu e România!" Incidentele de acest gen nu sunt singulare în secuime. În 2011, de Ziua Naţională a României, Cosmin Marinescu, component al naţionalei U16 a României, a fost bătut cu prosoapele ude şi înjurat în vestiar de colegii săi de etnie maghiară pe motiv că este român. Acest caz a generat multe polemici la acea vreme, dar scandalul a fost dat uitării ulterior. Până când?! Preluare GSP

                                                                                                                         C. L. L.

IN MEMORIAM - MIRCEA BUIE !!!

Mărturia ofițerului de securitate Mircea Buia despre atrocitațile din Odorheiul Secuiesc !

„In 1989, aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizionistilor maghiari cu anumiti oameni din zona. Astfel, Sándor Csoóri – presedintele Federatiei Mondiale a Ungurilor si, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar – tinea legatura cu profesorul Katona Ádám si cu actorul Bartha Mihály Levente (ulterior, acesta a emigrat in Ungaria si s-a inscris in partidul condus de Csoóri). Rolul lor era sa atraga intelectualii de varf din Odorheiu Secuiesc si Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei impotriva asimilarii si afirmarii secuilor (ultima tema a si revenit la moda). La o cabana din zona aveau loc intalniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat si el in Ungaria dupa evenimentele de la Targu Mures) si fratele lui László Tőkés. In ce-l priveste pe Sütő András, acesta si-a indesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar dupa desfiintarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucuresti, in acelasi timp contactat si de alti diplomati straini acreditati la Budapesta. Mai ales diplomati maghiari, britanici si francezi si-au intensificat prezenta in Harghita si Covasna. Ca lucrurile au fost pregatite cu atentie, o demonstreaza si faptul ca, in 23 decembrie, a si aparut pe piata un ziar in limba maghiara. De altfel, din primavara anului 1989, in zona au aparut si rusii, cate 2-3 intr-un autoturism Lada. A crescut si numarul celor care fugeau in Ungaria („evazionisti” – cum le spuneam), majoritatea mergand sa se pregateasca in tabara de la Bicske. Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocari: au fost incendiate depozitele de fan de la CAP-urile din Zetea si Dealu (localitati de langa Odorheiu Secuiesc), precum si depozitul fabricii de mobila de langa gara orasului (dintr-un tren s-a aruncat o sticla incendiara pe acoperisul de plastic al depozitului). In dimineata zilei de 22 decembrie, am predat armele la fiset, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Comandantul Securitatii din Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonelul Dumitru Coman a dat ordin ca nimeni sa nu paraseasca sediul (aveam sediu comun cu Militia, noi la etaj, ei la parter). Eu am primit sarcina sa aduc niste paturi si saltele de la internatul liceului. Cand ma intorceam cu ele, la radio s-a anuntat sinuciderea lui Milea. Pentru a intari siguranta sediului a fost adus un pluton din trupele de securitate. Cam la o ora dupa discursul lui Mircea Dinescu de la televiziune, in fata sediului s-au adunat protestatari. La inceput au fost pasnici, apoi au inceput sa sparga geamurile si sa agreseze militienii care intrau sau ieseau din sediu. In depozitul de la parter al Militiei se aflau aparate video confiscate din dispozitia fostului sef al Militiei de la cetatenii care contravenisera dispozitiilor legale. Protestatarii au spart depozitul ca sa-si recupereze aparatele. In jurul orei 16.00, plutonul de securitate a primit ordin sa se retraga in cazarma de la Gheorgheni. Am profitat de situatie pentru a salva documentele. Am deschis si golit fisetele si am pus documentele in camionul cu soldati, iar peste ele s-au asezat militarii, mascandu-le. Camionul a reusit sa plece, dupa ce s-a negociat cu un tractorist care blocase poarta cu tractorul. Astfel, documentele au fost salvate si ulterior recuperate. In sediul de la etaj al Securitatii ramasesem cativa ofiteri: eu (Mircea Buie - n.n.), Ioan Trifu, Dan Cotofana, Dan Petrariu si comandantul, locotenent-colonelul Dumitru Coman. Intre timp, protestatarii au devastat parterul si l-au incendiat. Din cauza fumului, am iesit in curtea din spate, unde se aflau garajele. Dialogam cu manifestantii, indemnandu-i la calm si repetand: „Nu vrem sange!” Se aduna tot mai multa lume. In jurul orei 18.00 a sosit un grup de oameni bauti si violenti. Imi reprosau ca sunt ofiter de securitate. Un tanar cam la 30 de ani, imbracat in costum popular secuiesc – liderul acelui grup – m-a intrebat daca-s roman sau maghiar. Am mintit, spunand ca tata e roman, iar mama unguroaica. Tanarul a fost transant: „Nu corespunde. Executati-l!” Pe langa cei ce incitau la violenta (vezi Kapdebó – directorul Scolii de soferi amatori din Odorheiu Secuiesc), existau si indemnuri la calm si la renuntarea la acte de violenta, venite chiar de la etnici maghiari (cum a fost Iosif Pető, viitor prosper om de afaceri). Dupa ce s-a dat sentinta „executati-l”, am fost luat cu forta si scos din incinta sediului, care se afla langa un complex alimentar, de care era despartit de o strada marginita de castani. Cineva din multime a strigat: „Sa-l spanzuram!” Imediat au adus de la alimentara o franghie si o lada de ambalaje de la sticle. Au legat franghia de creanga unui castan, m-au urcat pe lada si mi-au pus streangul de gat. Apoi au tras lada. Insa, creanga a cedat si s-a rupt. In acel moment, s-a creat o busculada, provocata de un grup de karatisti, antrenati de inginerul Mika Domokos (seful unei prospere ferme agricole de langa oras). Ei m-au inconjurat, mi-au scos funia cu tot cu restul de creanga si m-au condus in interiorul depozitului Peco din apropiere. Oricat m-au protejat, tot am fost lovit in cap cu o sticla de un litru. Dar am scapat. Cum rana la cap era destul de adanca, am fost dus prin spate la spital, unde am ramas intr-un fel de “arest medical”, rastimp in care (in seara zilei de 22 decembrie) mi-a fost sparta si devastata locuinta. In spital am mai gasit 3-4 militieni si un ofiter de securitate, care fusesera grav batuti. Mai era si o persoana din Zetea, care se alesese cu o plaga impuscata, dupa ce fusese omorat adjunctul sefului de post din localitate. Tragica a fost si moartea sefului de post din Dealu – Liviu Cheochisan – tatal unui baietel de doi ani. In seara zilei de 22 decembrie a fost luat din locuinta, scos in fata sediului si batut pana la inconstienta. Apoi au turnat tuica pe el si i-au dat foc. La Cristuru Secuiesc, un militian a fost omorat de rromii pe care-i cercetase pentru diferite infractiuni. A avut de suferit si preotul ortodox Calugaru – acuzat ca-i protejeaza pe ofiterii de securitate. De aceea, l-au cautat si la biserica si la casa parohiala. Si destinul locotenet-colonelului Dumitru Coman a fost crunt. Dupa aparitia lui Dinescu la TVR, sotia acestuia l-a rugat sa vina acasa. A refuzat-o, ramanand in sediu, la datorie, si linistind-o ca nu are de ce sa se teama. (Intr-adevar, era perceput ca un om de treaba si era chiar indragit in oras). Ultima data l-am vazut inainte ca eu sa fiu dus la spanzurat, el ramanand in curtea cu garajele. Cand eram internat, Venczel, directorul spitalului, mi-a spus: „Imi pare rau, dar pentru seful dvs. n-am putut face nimic, decat sa constat decesul.” Am aflat ca Dumitru Coman a fost scos in strada, omorat in bataie si apoi aruncat in curtea spitalului. Criminalistul militiei, Pop, mi-a spus ca Dumitru Coman nu mai avea nici un os intreg. Se stie cine l-a ucis, exista inregistrari video si martori. Dar toti ucigasii de etnie maghiara au fost pusi ulterior in libertate, in urma demersurilor pe la forurile europene, intreprinse de fruntasul UDMR, György Frunda. Intalnindu-ma prin 1990 cu Corneliu Vadim Tudor, care-mi cunostea povestea, acesta m-a intrebat ce gandeam in momentul in care eram cu streangul de gat. Raspunsul meu poate l-a surprins. Ma gandeam sa nu ma desfigureze prea mult, ca sa ma poata inmormanta ai mei in sicriu descoperit. Nu le-am povestit parintilor mei prin ce-am trecut. Au aflat despre patania mea de la televizor, cand se prezentau rezultatele comisiei parlamentare asupra evenimentelor din 17-24 decembrie 1989 din Covasna. Cand a auzit toata grozavia, mama a scapat tava din mana. In Evul Mediu scapai de spanzuratoare daca o femeie te cerea de sot. Eu am scapat altfel. Poate nu intamplator, am fost pasionat de dendrologie (inainte de a fi ofiter am lucrat in silvicultura). Peste ani, m-am intalnit cu un fost coleg, care m-a intrebat daca mai stiu ceva dendrologie. Si, ca sa se convinga, m-a intrebat care e cea mai valoroasa specie de la noi. I-am raspuns ca nu mai e stejarul, ci castanul porcesc. Caci, daca m-ar fi spanzurat de un stejar, acum imi aduceai flori la mormant.”

 (Mărturie consemnată de Ananei Gagniuc și publicată în volumul scris de Aurel I. Rogojan - 1989 DINTR-O IARNĂ ÎN ALTA… ROMÂNIA ÎN RESORTURILE SECRETE ALE ISTORIEI)

Ofiţerul S.R.I. şi marele patriot Mircea Buie nu mai este!

Un accident grav de circulaţie s-a petrecut luni seara, 3 februarie 2014, în Baia Mare. Un pieton, prietenul meu, col S.R.I. (r) MIRCEA BUIE, care a încercat să traverseze Bulevardul Republicii a fost lovit în plin de un autoturism marca BMW condus de către un inconştient şi a fost proiectat câţiva metri în urma impactului. Victima a intrat în stop cardio-respirator şi a fost resuscitată de echipajul SMURD sosit la faţa locului. La Spitalul Judeţean „Constantin Opriş”a fost declarat decesul. La doar 54 de ani! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

SOLICIT PRESEI MARAMUREŞENE SĂ MONITORIZEZE ATENT MODUL ÎN CARE POLIȚIA ÎŞI FACE DATORIA ÎN ACEST CAZ. EXISTĂ INDICII CLARE CĂ OMUL SE AFLA ÎN IMEDIATA APROPIERE A TRECERII DE PIETONI. EXISTĂ MARTORI ÎN BLOCURILE DIN VECINĂTATE CARE SUSȚIN CĂ VICTIMA A FOST PROIECTATĂ LA APROXIMATIV 30 METRI. EXISTĂ DECLARAȚIA ANGAJATULUI SMURD. ESTE SUSPECT CUM ANGAJATUL POLIȚIEI RUTIERE S-A GRĂBIT SĂ DECLARE CĂ VICTIMA A TRAVERSAT NEREGULAMENTAR, FĂRĂ SĂ FACĂ VREO REFERIRE LA VINOVĂŢIA CONDUCĂTORULUI AUTO. SUNT PERSOANE CARE SUSȚIN CA ȘOFERUL ERA ÎN ÎNTRECERE CU O ALTĂ MAȘINĂ. DE UNDE ŞI URMELE LĂSATE ÎN URMA FRÂNĂRII DE PESTE 70 METRI! OARE CU CE VITEZĂ CIRCULA PRIN LOCALITATE?!

                                                                                                 Gelu DRAGOŞ

Ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe publicațiile online

Ofiţerii patrioţi români sub acoperire, rup tăcerea în privinţa UDMR şi a Ţinutului Secuiesc! Foto cu un erou al serviciilor secrete din România în viaţă - dl. col. (r) Mircea Buie.

Pentru că rapoartele lor privind situaţia Ţinutului Secuiesc, a iredentismului maghiar şi a imixtiunilor politice ale politicienilor din Ungaria în treburile interne ale României sunt ignorate de autorităţi, ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe publicațiile online.

Într-una din postările pe forumul Wikileaks, un ofiţer dezvăluie faptul că deşi a trimis sute de sesizări şi memorii către autorităţile române cu privire la Ţinutul Seciuesc şi la matrapazlâcurile produse de maghiari şi de liderii UDMR, acestea au fost igonorate cu desăvârşire.

Disoluţia autorităţii statului român (şi probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine în poziţia oficialităţilor vis-a-vis de problema Ţinutului Secuiesc. Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90, SRI şi SIE avertizează constant factorul politic (şi uneori organele de urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar şi acţiunile ilegale întreprinse de UDMR, organizaţiile paramilitare maghiare, cetăţenii români de etnie maghiară şi cetăţenii maghiari aflaţi pe teritoriul României.

Trebuie să fim conştienţi de resursele financiare, materiale şi umane relativ consistente alocate de serviciile de informaţii româneşti pentru această chestiune, resurse care provin din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofiţerilor de informaţii în această chestiune sunt considerabile şi deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, şi mai ales factorului politic care… tace!

Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informaţii pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianţa cu UDMR. Alianţa cu o organizaţie culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic aşa cum o cer legile româneşti. Şi asta în timp ce altor partide româneşti li se resping cererile de înfiinţare… Oricând, oricine poate invoca această situaţie în faţa legii. Nu o face nimeni! Există instituţii care chiar au această obligaţie. Aceeaşi indolenţă vinovată!

Şantajul politic constant şi scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează uşor, pentru a-şi păstra locul la putere.

Lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria

2013-03-24-eletem-eddigi-legjobb-tabora3– susţine chiar vicepreşedintele Parlamentului maghiar. Afirmaţia a fost facută la o serbare secuiască desfăşurată în judeţul Mureş.

Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea formaţiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci şi material. Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a făcut aceste declaraţii în faţa câtorva sute de persoane participante la “serbarea secuiască” de la Ghindari, judeţul Mureş.

El a subliniat că Guvernul şi Parlamentul Ungariei trebuie convinse să sprijine lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, arătând că, apoi, Executivul ţării vecine ar trebui să sprijine acest proiect “nu numai moral, ci şi material”.

Ofiţerul recomandă şi măsurile ce trebuiesc luate de autorităţile statului cu privire la problematica maghiarimii:

Reprezentanţii Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au această obligaţie legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o obligaţie de serviciu!) de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul Penal şi legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială, titlul I – Infracţiuni contra siguranţei statului şi Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României).

Competenţa materială şi teritorială o au Parchetele din judeţele în care sunt savârşite faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la aceste fapte, încălcându-şi grav obligaţiile de serviciu.

Aceeaşi indolenţă profesională se manifestă şi la nivelul Parchetului General, care nu înţelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligaţia legală de a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care vorbim.

De asemenea, reprezentanţii Parchetului sunt obligaţi a proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu privire la aceste fapte. Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?

Ministerul Afacerilor Externe trebuie să îşi exprime poziţia oficială cu privire la acest subiect şi să acţioneze în consecinţă. Inerţia acestui minister este monumentală.

 Aleşii noştri din Parlamentul European ar trebui să îşi exprime poziţia în legatură cu Ţinutul Secuiesc. Nu o fac, deşi toţi ştiu că au susţinerea colegilor din acest for. Şi nu o fac în virtutea unor înţelegeri politice meschine care vizează… aţi ghicit, menţinerea puterii, machiată ca menţinere a alianţei politice.

Legislaţia română ne oferă suficiente pârghii pentru demararea tuturor acestor acţiuni, iar ignorarea lor cu bună ştiinţă de către organele competente reprezintă infracţiuni cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Sursa: Buciumul.ro                       

                                                                                                           g.d. lucăcean

Fotografia zilei

Ororile de la Odorheiu Secuiesc: Mărturia unui condamnat la moarte prin spânzurare de extremiştii unguri

Neorevizionismul maghiar s-a manifestat puternic în Harghita şi Covasna. A constatat- o pe propria- i piele maramureşeanul Mircea Buie ( foto ), un tânăr ofiţer de Securitate, pe care evenimentele din 1989 l-au prins activând la Odorheiu Secuiesc. Mircea Buie a scăpat ca prin minune: şansa a făcut să se rupă creanga de care îl agăţaseră un grup de extremişti maghiari. Întâmplarea cutremurătoare din 1989 avea loc la Odorheiu Secuiesc, când românii de etnie maghiară au pornit războiul împotriva ofiţerilor de Miliţie şi de Securitate. În decembrie 1989 în judeţele Harghita şi Covasna, în zilele Revoluţiei, şase cadre din Miliţie şi Securitate au fost ucise cu sălbăticie de populaţia de etnie maghiară din regiune. Mircea Buie a scăpat ca prin minune. Lucrurile erau pregătite cu mare atenţie Mircea Buie ocupa chiar funcţia de lider al grupului de securişti. A scăpat ca prin minune de ororile atacanţilor. Bărbatul povesteşte că existau la orice pas semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sándor Csoóri, preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar, ţinea legătura cu profesorul Katona Ádám şi cu actorul Bartha Mihály. Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor. La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui László Tőkés. În ce-l priveşte pe Sütő András, Mircea Buie spune că acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp fiind contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară. De altfel, din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2- 3 într-un autoturism Lada.  „A crescut şi numărul celor care fugeau în majoritatea mergând să se pregătească în tabăra de la Bicske“, spune Mircea. Protestatarii au spart depozitul cu aparatură confiscată de miliţieni Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări: au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea şi Dealu (localităţi de lângă Odorheiu Secuiesc), precum şi depozitul fabricii de mobilă de lângă gara oraşului. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, am predat armele la fişet, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Comandantul Securităţii din Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonelul Dumitru Coman a dat ordin ca nimeni să nu părăsească sediul. Mircea Buie a primit ordin să aducă nişte paturi şi saltele de la internatul liceului. „Când se întorceam cu ele, la radio s-a anunţat sinuciderea lui Milea“, mărturiseşte Buie.Pentru a întări siguranţa sediului a fost adus un pluton din trupele de securitate. Cam la o oră după discursul lui Mircea Dinescu de la televiziune, în faţa sediului s-au adunat protestatari. La început au fost paşnici, apoi au început să spargă geamurile şi să agreseze miliţienii care intrau sau ieşeau din sediu. În depozitul de la parter al Miliţiei se aflau aparate video confiscate din dispoziţia fostului şef al Miliţiei de la cetăţenii care contraveniseră dispoziţiilor legale. Protestatarii au spart depozitul ca să-şi recupereze aparatele. Bărbatul povesteşte că în jurul orei 16.00, plutonul de securitate a primit ordin să se retragă în cazarma de la Gheorgheni, moment de care a profitat pentru a salva documentele. A deschis şi golit fişetele şi a pus documentele în camionul cu soldaţi, iar peste ele s-au aşezat militarii, mascându-le. Camionul a reuşit să plece, după ce s-a negociat cu un tractorist care blocase poarta cu tractorul. Astfel, documentele au fost salvate şi ulterior recuperate. Executaţi- l ! Strigau extremiştii În sediul de la etaj al Securităţii rămăseseră câţiva ofiţeri: Mircea Buie, Ioan Trifu, Dan Coţofană, Dan Petrariu şi comandantul, locotenent-colonelul Dumitru Coman. Între timp, protestatarii au devastat parterul şi l-au incendiat. „ Din cauza fumului am ieşit în curtea din spate, unde se aflau garajele. Dialogau cu manifestanţii, îndemnându-i la calm şi repetând: „Nu vrem sânge!”, dar degeaba, se aduna tot mai multă lume“, povesteşlte fostul ofiţer.. În jurul orei 18.00 a sosit un grup de oameni băuţi şi violenţi. Îi reproşau că este ofiţer de securitate. Un tânăr cam la 30 de ani, îmbrăcat în costum popular secuiesc, liderul acelui grup, pe care l- au întrebat dacă e român sau maghiar. „ Am minţit, spunând că tata e român, iar mama unguroaică. Tânărul a fost tranşant: „Nu corespunde. Executaţi-l!” Pe lângă cei ce incitau la violenţă, existau şi îndemnuri la calm şi la renunţarea la acte de violenţă, venite chiar de la etnici maghiari“, declară Buie. După ce s-a dat sentinţa „executaţi-l”, Mircea spune că a fost luat cu forţa şi scos din incinta sediului, care se afla lângă un complex alimentar, de care era despărţit de o stradă mărginită de castani. Cineva din mulţime a strigat: „Să-l spânzurăm!” Imediat au adus de la alimentară o frânghie şi o ladă de ambalaje de la sticle. Au legat frânghia de creanga unui castan, l-au urcat pe ladă şi i-au pus ştreangul de gât. Apoi au tras lada. Însă, creanga a cedat şi s-a rupt. În acel moment, s-a creat o busculadă, provocată de un grup de karatişti, antrenaţi de inginerul Mika Domokos. Ei l- au înconjurat, i- au scos funia cu tot cu restul de creangă şi l- au condus în interiorul depozitului Peco din apropiere.// Oricât m-au protejat, tot am fost lovit în cap cu o sticlă de un litru. Dar am scăpat. Cum rana la cap era destul de adâncă, am fost dus prin spate la spital, unde am rămas într-un fel de “arest medical”, răstimp în care mi-a fost spartă şi devastată locuinţa. În spital mai erau 3- 4 miliţieni şi un ofiţer de securitate, care fuseseră grav bătuţi. Mai era şi o persoană din Zetea, care se alesese cu o plagă împuşcată, după ce fusese omorât adjunctul şefului de post din localitate. Tragică a fost şi moartea şefului de post din Dealu, spune Mircea, Liviu Cheochişan, tatăl unui băieţel de doi ani. În seara zilei de 22 decembrie a fost luat din locuinţă, scos în faţa sediului şi bătut până la inconştienţă. Apoi au turnat ţuică pe el şi i-au dat foc. La Cristuru Secuiesc, un miliţian a fost omorât de rromii pe care-i cercetase pentru diferite infracţiuni. A avut de suferit şi preotul ortodox Călugăru – acuzat că-i protejează pe ofiţerii de securitate. De aceea, l-au căutat şi la biserică şi la casa parohială. Şi destinul locotenet-colonelului Dumitru Coman a fost crunt. După apariţia lui Dinescu la TVR, soţia acestuia l-a rugat să vină acasă. A refuzat-o, rămânând în sediu, la datorie, şi liniştind-o că nu are de ce să se teamă. (Într-adevăr, era perceput ca un om de treabă şi era chiar îndrăgit în oraş). „ Ultima dată l-am văzut înainte ca eu să fiu dus la spânzurat, el rămânând în curtea cu garajele. Când eram internat, Venczel, directorul spitalului, mi-a spus: Îmi pare rău, dar pentru şeful dvs. n-am putut face nimic, decât să constat decesul. Am aflat că Dumitru Coman a fost scos în stradă, omorât în bătaie şi apoi aruncat în curtea spitalului. Criminalistul miliţiei, Pop, mi-a spus că Dumitru Coman nu mai avea nici un os întreg. Se ştie cine l-a ucis, există înregistrări video şi martori. Dar toţi ucigaşii de etnie maghiară au fost puşi ulterior în libertate, în urma demersurilor pe la forurile europene, întreprinse de fruntaşul UDMR, György Frunda“, mărturiseşte fostul ofiţer de securitate. Ce s- a gândit Mircea Buie în momentul în care atârna cu ştreangul de gât? Se ruga să nu-l desfigureze prea mult, pentru ca ai lui să- l poată înmormânta în sicriu descoperit. Nu le-a povestit părinţilor niciodată prin ce trecut. Au aflat despre păţania sa de la televizor, când se prezentau rezultatele Comisiei parlamentare asupra evenimentelor din 17-24 decembrie 1989 din Covasna. .„Când a auzit toată grozăvia, mama a scăpat tava din mână.În Evul Mediu scăpai de spânzurătoare dacă o femeie te cerea de soţ. Eu am scăpat altfel. Poate nu întâmplător, am fost pasionat de dendrologie (înainte de a fi ofiţer am lucrat în silvicultură). Peste ani, m-am întâlnit cu un fost coleg, care m-a întrebat dacă mai ştiu ceva dendrologie. Şi, ca să se convingă, m-a întrebat care e cea mai valoroasă specie de la noi. I-am răspuns că nu mai e stejarul, ci castanul porcesc. Căci, dacă m-ar fi spânzurat de un stejar, acum îmi aduceai flori la mormânt“, încheie Mircea Buie.

                                                                de Cristina Cicău