România Educată! Despre ce vorbim?!

 O întrebare pentru fostul profesor de fizică, actualmente prezidentul Klaus Iohannis: din perspectiva experienței domniei voastre (și a doamnei) dobândite la catedră - că de la aceea dobândită de partea sistemului corupt, nu putem avea nicio nădejde -, garanția pt o eventuala reușită a proiectului "ROMANIA EDUCATĂ" - proiectul d'voastra de suflet, este(?) -, o constituie un corp profesoral cu hainele rupte'n coate, și acelea de tip second-hand, cu elevi mult mai bine dichisiți decat dascălii lor?!

Doar întreb, dar nu îmi fac speranțe la vreun răspuns. Știu, acum sunteți de partea sistemului mafioto-securist, nu de partea dascălimii, a acelora care - cu elan muncitoresc, la îndemnurile pline de patriotism ale conducătorului iubit -, se spetesc cu hainele rupte'n coate ca să puna bazele viitorului națiunii noastre.

Eu am senzația că profesorii ar trebui să se sacrifice, tot așa cum vă sacrificați și voi, unii, deveniți peste noapte regi și ... "stăpânii noștri".

Apropo: cum de ați putut majora salariile din întreaga administrație publică (primării si CJ'-uri cu 50%)?!

Priviți mai jos d'le fost profesor Klaus Werner Johannis, efortul clasei politice pe care o girați, și al d'voastră personal, atunci când vine vorba de alocarea bugetara pentru EDUCAȚIE!

Căscați ochii și va minunați!

Despre ce vorbim?!

Și privind aici, nu vă cuprinde, așa, nițel măcar, un sentiment de mare jenă, de mare rușine?!

Dan BURZ

În ROMÂNIA EDUCATĂ peste 34% dintre adolescenții de la țară se tem că nu vor putea merge la facultate din lipsa banilor!

 

80% dintre adolescenţii de la sate şi comunităţi dezavantajate îşi doresc să ajungă la facultate, dar unul din trei este îngrijorat că familia nu-l va putea sprijini financiar, arată cel mai recent sondaj realizat de fundaţia World Vision România. Ca să facă faţă cheltuielilor, 70% dintre cei care vor să meargă la facultate plănuiesc să muncească pe perioada studiilor.

World Vision România a întrebat elevii din mediul rural cum îşi văd şansele de-a intra la facultate. Legat de ce i-ar putea împiedica să ajungă în învăţământul universitar, peste 46% sunt îngrijoraţi că nu vor lua examenele necesare pentru admitere, iar 28% dintre tineri sunt îngrijoraţi în particular că nu vor lua Bacalaureatul. Elevii respondenţi sunt în clasele a XI-a şi a XII-a, parte din programul Vreau în clasa a 9-a derulat de fundaţie.

Referitor la examenul maturităţii, cele mai răspândite temeri sunt:

·         Noua structură propusă în Proiectul Legii Învăţământului Preuniversitar care va măsura competenţele de la mai multe discipline (41,7%);

·          Nu înţeleg ce le predau profesorii de la clasă (20,4%)\Nu au suficient timp ca să înveţe pe cont propriu (17,5%);

·         Nu au bani pentru a face meditaţii la disciplinele de examen (13,3%).

·         Majoritatea tinerilor care vor să meargă la facultate plănuiesc să muncească în paralel. Mai bine de 34% dintre respondenţi spun că familiile nu-i vor putea susţine financiar la facultate.

Sursa: MaraMedia

Discuții pe tema proiectului de lege a învăţământului superior România educată

Vineri, 12 august, a avut loc întâlnirea între Alianţa Română a Universităţilor de Tehnologie (ARUT) şi Sorin Mihai Câmpeanu, ministrul Educaţiei Naţionale. În cadrul întâlnirii au fost discutate şi agreate majoritatea propunerilor pe care alianţa le-a elaborat în vederea îmbunătăţirii proiectului de lege a învăţământului superior România educată, printre care:

Înfiinţarea Programului naţional pentru educaţia în domeniul știinţelor, ingineriei şi tehnologiei şi matematicii PN-STIM (Science, Technology Engineering, and Mathematics – STEM), cu scopul stimulării tinerilor în vederea participării în programe de studii universitare în domenii aferente STIM, care va fi sprijinit prin creşterea burselor de studii şi a alocaţiilor bugetare/ student;

Susţinerea studenţilor pentru a se implica în programe de voluntariat;

Precizarea modalităţilor de înfiinţare şi reorganizare a unei instituţii de învăţământ superior;

Clarificarea definirii unor structuri universitare, cum ar fi filiala şi extensia universitară;

Precizarea posibilităţii de preluare a institutelor de cercetare ştiinţifică în coordonarea universităţilor;

Organizarea programelor de studii de scurtă durată ca ciclu de studii universitare, şi recunoaşterea statutului de student pentru cursanţii înmatriculaţi în astfel de programe;

Clarificarea domeniilor de studii universitare în care se organizează studiile de doctorat ştiinţific şi profesional;

Flexibilizarea cadrului de angajare a resurselor umane şi de finanţare a diverselor tipuri de proiecte pe care le derulează instituţiile de învăţământ superior.

ARUT susţine asigurarea reprezentării tuturor instituţiilor de învăţământ superior, precum şi a ramurilor de studii universitare, în diferite structuri şi comisii consultative ale Ministerului Educaţiei, fără a se introduce criteriul numărului de cadre didactice.

În ceea ce priveşte domeniul învăţământului preuniversitar, ME a apreciat propunerile ARUT cu privire la extinderea Programului Naţional Educaţia în domeniile știinţelor, ingineriei şi tehnologiei şi matematicii, care vizează dezvoltarea de programe extraşcolare, formarea profesională a cadrelor didactice, dotarea laboratoarelor, implicarea operatorilor economici în dezvoltarea unor programe, campanii de conştientizare cu privire la importanţa acestor domenii.

De asemenea, ARUT a propus flexibilizarea cadrului legal astfel încât să fie posibilă susţinerea elevilor pentru implicarea în diferite proiecte în cadrul universităţilor.

                                                                                               C.L.L.

România educată, un tramvai numit dorință

 În campaniile electorale, președintele Iohannis a lansat teme idealiste și romantice, greu de pus în practică. Înaintea primului mandat a vorbit de România lucrului bine făcut, vorbe de care în cei șase ani de președinție s-a ales praful. Regresul este vizibil în toate planurile, iar conceptul președintelui a eșuat lamentabil. Cu gândul la al doilea mandat, dar fără o viziune clară, a lansat teoria României educate. Aparent, inițiativa este lăudabilă și proiectul ambițios, semn că întâiul demnitar al țării dorește ca națiunea păstorită să fie cât mai educată și civilizată. Personal susțin demersul președintelui, după mulțimea lucrurilor rele petrecute și vizibile la tot pasul, românii au nevoie de educație, precum organismul viu de apă, aer și mâncare. Numai că pentru percepția corectă a noțiunii de educație trebuie clarificate mai multe aspecte. Înainte de elaborarea proiectului, specialiștii (?) aveau obligația să consulte cel mai la îndemână dicționar de pedagogie. Unde este definită educația, sunt detaliate cele 47 forme de manifestare și rolul fiecăreia în formarea personalității umane. Rămân surprins că în postura de inițiator al proiectului, în anii petrecuți la Cotroceni, președintele a uitat că profesia lui de cadru didactic necesită cunoștințe de pedagogie. Duși în eroare de numele ministerului, botezat degeaba al educației, autorii proiectului au abordat tema într-o manieră simplistă, superficială și neprofesionistă. A supraevalua rolul școlii și degreva alte instituții, la fel de responsabile, în educarea tinerilor denotă că președintele și artizanii proiectului sunt rupți de realitățile societății. În educație, rolul școlii este limitat, se rezumă doar la transmiterea unor norme, principii și noțiuni teoretice de ordin general, fie la disciplinele din planul cadru, orele de dirigenție, sau activită­țile extrașcolare. Deprinderile, obișnuințele, mentalitatea, comportamentul și alte trăsături de caracter, dobândite depind de mediul oferit de societate. Din școală nimeni nu iese gata educat pentru toată viața. La români educația mai ține și de istoria neamului, multe hibe s-au transmis ereditar de la o generație la alta. În societatea noastră lipsește autoeducația și educația prin măsuri de coerciție. În străi­nătate, românii sunt șoferi disciplinați, iar în țară își fac de cap. De multe ori, nici educația din familie, cu cei șapte ani de acasă nu dă rezultate. Când copiii ajung la o anumită vârstă și fac prostii, părinții nu înțeleg ce li se întâmplă și spun că nu așa i-au educat. Ca foști camarazi de arme pe frontul școlii, am constatat că președintele cu educația morală are o problemă. Averea dobândită pe vremea primăritului la Sibiu (nu din meditații) și mediul politic corupt, imoral și toxic, prost gestionat de președinte, pe Iohannis nu-l îndreptățesc să vorbească despre o Românie educată. Măsurile din conținutul proiectului vizează reformarea și restructurarea sistemului, sunt de natură administrativă și în mică măsură au legătură cu educația. Ca președinte de țară și om al școlii avea obligația din prima zi, nu după șase ani, să facă demersurile necesare pentru reformarea întregului în­vă­ță­mânt românesc. Dacă o făcea, după zece ani de mandat filozof rămânea. Din motive obiective, inițiativa președintelui are puține șanse de izbândă, a venit târziu cu măsuri greu de pus în practică. Indiferent de cine va fi ministrul școlilor, când ele vor prinde contur, mandatul președintelui se va încheia, iar România cu sau fără ele va rămâne la fel de educată.

Prof. Vasile ILUȚ

România poate crește spectaculos într-un singur fel. Prin educație.

Târâș-grăpiș, așa s-a mișcat România timp de 28 de ani. În coada plutonului. Iar la putere au fost și Stânga și Dreapta. Cel mai mult Stânga. Ciuma Roșie, cum îi spun protestatarii. Dar și partidele de Dreapta au condus. Și din Parlament, și din Palatul Victoria, și de la Cotroceni. Cu același rezultat. Ce nu a funcționat? Eu unul am ajuns la concluzia că cel mai puternic motor al emancipării României este educația. Educația nu a funcționat!

Vă amintiți? Aveam în trecutul comunist o stemă a țării. Care sugera că suntem bogați nevoie mare. Că avem grâu și petrol. O stea roșie în frunte. Iar în centru, o seceră și un ciocan. După decembrie 1989 am rămas cu stema în cap. Deși ea fusese decupată din drapel. Am rămas cu ideea stupidă că suntem bogați. Să ne luăm bogățiile înapoi, ne-am spus. Din mâinile staului, în mâinile cetățenilor. Acum ne gândim să ni le luăm altfel înapoi. Din mâinile străinilor, în mâinile românilor. Dar aceste bogății, oricât de consistente ar părea ele în țara Maicii Domnului, cum a spus ultimul Papă care ne-a vizitat, sunt iluzorii.

O națiune se susține cu adevărat nu prin bogățiile solului și subsolului. Și nici în baza unor concepte abstracte. România nu poate redeveni ce a fost imediat după reîntregire, un stat puternic și respectat în această zonă geografică a lumii, cu o economie sănătoasă și cu oameni frumoși, doar exploatând bogățiile pe care ni le-a oferit Dumnezeu sau oportunitățile, care teoretic ne sunt date prin integrare euroatlantică. România poate crește spectaculos într-un singur fel. Prin educație. Educația este singurul colac de salvare al românilor. În decembrie 1989 am încept cu stângul. Cu un asasinat și cu portocale. Am asasinat cuplul Ceaușescu, le-am oferit românilor portocale, am anunțat că renunțăm la comunism, ne-am pus pe furat și cam asta a fost tot. Cum ar fi fost să începem cu dreptul?

Cum ar fi fost să începem prin a ne educa mai bine copii? Cu grădinițe mai bune și mai generos finanțate? Cu școli mai bune, cu dascăli mai respectați și mai bine plătiți? Cum ar fi fost dacă ne-am fi concentrat energiile în aceasă direcție? Cum ar fi fost dacă am fi investit tot ce avem mai bun în plan material și uman în generația care atunci, în decembrie 1989, avea patru-cinci ani? Cum ar fi fost dacă ne-am fi apucat să învățăm corect propria noastră istorie? Să știm ce au reprezentat regii României sau ai Daciei, începând de la Burebista și Decebal și terminând cu Regele Mihai, ce au însemnat cu adevărat voievozii și domnitorii acestei țări, cum au fost ei educați și cum au croit ei istoria reală? Iar nu istoria imaginară?

Ce generație am fi avut noi astăzi de femei și bărbați în floare, în vârstă de circa 30 de ani? Cum ar fi știut aceștia să-i concureze pe cei de afară, să le câștige respectul, să-i pună la nevoie la punct, să stabilească raporturi de la egal la egal oriunde pe mapamond și în orice circumstanțe? Câtă demnitate și câtă forță ar fi avut aceasă generație bine școlită, bine educată, ancorată cu adevărat în realitățile acestei țări și acestui spațiu geografic? Cum ar fi știut această generație să-și respecte dascălii, strămoșii și urmașii? Cât de puternică ar fi putut deveni România în cei 28 de ani? Cum am fi putut noi șterge accelerat adevărata catastrofă adusă de comunism, cea în plan uman, fără a distruge, cu voluptatea cu care am făcut-o, ceea ce se realizase totuși în plan material?

Uitați-vă la conducătorii pe care îi avem sau i-am avut în istoria recentă. Uitați-vă ce fel de șefi de stat am avut. Ce fel de prim-miniștri am avut. Ce fel de miniștri. Care a fost și este calitatea parlamentarilor? Cum arată și cum se comportă și cât de needucată e clasa conducătoare a românilor. Uitați-vă ce se întâmplă și în celelalte domenii, nu neapărat în politică. Uitați-vă cu atenție, pentru că totul este la fel.

Dacă populația nu este bine educată, nu vom avea nici un Parlament bine educat. Nici guvernanți bine educați. Nu vom avea nici juriști cu adevărat străluciți sau măcar știutori de carte în sensul clasic al cuvântului. Și clasa oamenilor de afaceri va fi la fel de precară.

Nu e târziu. Dacă înțelegem unde am greșit, o putem lua de la început. Ne trebuiesc doar 14-16 ani. În acest interval de timp, dacă investim cât trebuie în educație și în educatori, vom avea într-un interval extrem de scurt din punct de vedere istoric o generație cu care să ne mândrim sute de ani. O generație de conducători. De intelectuali adevărați. De oameni cu un comportament adecvat. Nu vom mai avea o generație de țoape. Nu vom mai avea 42% dintre români, conform statisticilor, analfabeți funcționali. Adică indivizi care știu literele, dar nu înțeleg ce citesc.

Chiar nu putem să facem de dragul acestei țări, chiar în acest an în care aniversăm întregirea României, un pact național pentru educație asumat de întreaga clasă politică? Ce ar fi de pildă dacă am decide, chiar în acest an, că începând din 2019, timp de trei cicluri și jumătate electorale, națiunea română să urmărească educația ca prioritatea numărul unu? Toate partidele. Indiferent cine ar fi la putere. Iar îndeplinirea acestui program, susținut de toate partidele politice, să fie încredințată temporar nu unor politicieni. Ci unor cărturari. Aduși poate de la academie. Sau aleși dintre cărturarii români, care conduc catedre universitare în instituții de învășământ de mare prestigiu din lumea întreagă.

Cum ar fi dacă ne-ar fi milă de propria noastră țară, de propriul nostru popor, de proprii noștri copii și am face un minim efort pentru a ne respecta cu adevărat națiunea, măcar 14 ani? Cum ar fi facă am conveni toți că prioritatea numărul unu este o Românie educată?

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog