Acest student, maghiar ca etnie, originar din Apa, unde mama sa era educatoare si tatăl tehnician veterinar, mi-a fost student la Birotică, un modest colegiu din Satu-Mare. Văzând că e foarte bun la engleză, că iubește muzica si tradițiile
diferitelor popoare, i-am propus să traducem texte de etnologie și antropologie, din engleză, o limbă, mie-
francofon, rusofon, latinofil, maghiarofon-puțin
cunoscută. Se pare că impactul cu școlile,
curentele , direcțiile din
antropologie, l-a "prins". De altfel , in timpul lunilor, anilor
chiar, de colaborare- pentru mine, evident, fructuoși- Imi, cum îi ziceam, îmi punea necontenit întrebări din
domeniul ce ne legase, întrebări pe care nici studentii de la STUDII CULTURALE,
unde eram titular, nu le aveau. Dumnealui, un "alogen" - pe atunci-
al acestor știinte, "da!".
Si, iată, azi, după fericita întâlnire
cu o colegă deplin specializată, inserează, el însuși, pe internet, un
studiu , de care, cu toate punctele vulnerabile, vor putea profita numeroși tineri coreologi, muzicologi,
filmologi-antropologi, aflați în
formare. Sigur că, un viitor savant, după cum îl deconspiră destinul științific,
Răzvan Roșu, va aduce nenumărate
observații critice, își va exprima vehement dezacordul cu
reminiscențele- à la belle époque socialiste-ale
valorificării folclorului românesc. Imi Nogradi e , totuși, o surpriză plăcută. Și,
-prin exegeza despre taborul din Stâna, inegalabilul viorist Izidor, filmul
Gadjo Dilo al lui Gatlif- o certitudine. Mâine, România va număra încă un
expert în valorificarea și diseminarea
patrimoniului său spiritual, tocmai în îndepărtata Canadă. Îl felicit. Promit
să-l citesc în continuare.Și, la bilanț, sper să mă simt câștigat.
Viorel Rogoz