Invitație muzicală de neratat - Ștefan HRUȘCĂ

 

Cel mai mare colindător al României, celebrul ȘTEFAN HRUȘCĂ revine în Baia Mare și va susține un frumos concert de colinde joi, 18 DECEMBRIE, începând cu ORA 18:00, în PIAȚA LIBERTĂȚII (CENTRUL VECHI).
Cu vocea sa caldă și inconfundabilă, artistul va interpreta colinde îndrăgite care au bucurat generații întregi. Concertul promite momente de profundă emoție, în care publicul va fi invitat să retrăiască farmecul autentic al sărbătorilor de iarnă. Poftiți la un moment de neuitat!

C.L.

Colindătorul

                                                         de Gheorghe Pârja

De Ștefan Hrușcă îți este dor când se apropie Sărbătorile Creștine. Sincer, vă mărturisesc că îmi este dor de Ștefan Hrușcă și mai des! Nu neapărat de cel care are o jumătate de biografie trăită pe pământ canadian, ci de colegul meu de la Liceul Pedagogic din Sighetul Marmației. Orașul în care, de voie de nevoie, a învățat să cânte la trei instrumente. Vioara era obiect de studiu, cum a fost și pentru mine, apoi contrabasul și chitara; le-a deprins misterul la Școala de Artă. Prima apariție în public, timidă pentru el, convingătoare pentru cei de față, a fost la întâlnirea unui cenaclu literar sighetean. Apoi și-a luat aripi pe o scenă din oraș, cu public și cu aplauze. Eram în sală. Atunci cred că Ștefan Hrușcă s-a descoperit pe sine.

Apoi, îmi este dor de Ștefan, învățătorul, care învăța pruncii borșenilor în casa, adevărat mai spațioasă, unui localnic. Situată pe un deal, în preajma Gării din Borșa. Preda la simultan, adică la mai multe clase în aceeași oră. Mecanismul era posibil, știu de el, deoarece l-am învățat la practica pedagogică din liceu. Urcam des la el, la Borșa, cu sentimentul unui munte parnasian. Acolo erau confrații Gheorghe Peter, Felix Săteanu, Mircea Petean, Ion Zubașcu, George Bocșa, Doina Bentu, Vasile Mihali și un spirit cultural adecvat chemării. Ștefan avea conturat drumul spre cântec. Spre inima românului. Și a venit momentul când a fost luat de valul entuziasmului național de la Cenaclul Flacăra. Poetul Adrian Păunescu l-a prețuit mult, consolidându-i cariera de interpret inconfundabil.

Mă întorc la spiritul locului nașterii lui, din Ieud, satul care l-a marcat pentru totdeauna. Care nu s-a epuizat niciodată. Ștefan are ceva din misiunea magului vestitor, care dă de știre sufletului nostru că vin Sărbătorile. Sub forma profundă a colindului maramureșean. El vine ca o rază necesară pentru iluminare. Ne vestește cum curcubeul sufletului nostru poate fi regăsit pe ecranul Cerului în care omul Maramureșului și-a zămislit viziunile. Că steaua sus răsare, ca o taină mare! Ștefan a deprins fascinația muzicii vechi, prelinsă prin vreme, mai ales sub forma colindului. Așa omul se purifică și își deschide sufletul spre Dumnezeu.

O, Doamne, ce încărcătură magică în colindul de pe la noi, întrupat în vocea lui Ștefan Hrușcă! De fiecare dată, în ajunul Crăciunului, sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, trăim vremea sacră, iar colindul vine să desăvârșească adorația pentru chipul adâncit în ființa noastră. Și primim, fiecare în felul lui, botezul Sărbătorii. Apoi vine Noaptea Anului Nou, a Sfântului Vasile. Îl prețuiesc și trebuie să-l prețuim, pe Ștefan Hrușcă deoarece aude în felul lui cum mândru-și cântă un cerb în codru. Ori vede cum acolo sus, pe lângă lună, stă pasărea Raiului, care vine pe la ferestrele noastre. Ștefan a adunat în sufletul lui darnic toate acestea, și încă ceva în plus. Că Cerul stă sprijinit pe turle de biserici și din adâncurile istoriei se aud vocile cuvintelor Marelui Codice.

În noaptea aceea de 8 decembrie, când a venit Ștefan pe lume, ursitoarele au țesut cu migală pânza destinului acestui ieudean vestitor de bine, de credință și bucurie. Că tare mi-ar fi plăcut să fiu paznic la vama prin care a trecut magica întrupare a colindelor. Da, pentru mine, Ștefan Hrușcă rămâne simbolul magului vestitor. Colindele interpretate de el nu au destinul efemerului. Deși lumea s-a schimbat mult, am mai rămas creștini, pentru care Ștefan are sufletul deschis. Că așa spune colindul: Coborât-o coborât, Iisus Hristos pe pământ, într-o holdă de grâu sfânt!

Să ne trăiești, Ștefan Hrușcă, că ne limpezești sufletul în această lume! Poftește și pe la casa noastră! Bucură-te de pace și lumină, alături de cei dragi. Și de toți cei care te iubesc și te prețuiesc. În acest an Ștefan a colindat la Sighetul Marmației și la Seini. Am scris acest text pentru ziua Sfântului Ștefan, astăzi 27 decembrie, ca semn de prețuire pentru Marele Colindător. În armonia sărbătorii pot intra toți cei care poartă acest nume nobil pentru neamul românesc. Pace vouă, oameni buni și de omenie! De la Ștefan la Ștefania. Și La mulți ani!

O, ce seară minunată!

Am fost aseară la concertul de colinde susținut de Ștefan Hrușcă în sala ATP Exodus. Nu știam despre sala respectivă nimic altceva decât că există. Și mă bucur că avem, totuși, în Baia Mare o sală de spectacole competitivă, realizată la standarde ridicate, cu care nu te faci de rușine, indiferent de natura actului artistic care se desfășoară în incinta ei.

Un spectacol reușit, organizare ireproșabilă, atmosferă de excepție, Hrușcă într-o formă de zilele mari, oameni minunați și încântați de ceea ce au văzut și ascultat. Sincer, abia aștept să revin în această locație la alte manifestări artistice.

Grigore CIASCAI

Patru prieteni într-un Ajun de Crăciun

                                                                                    de Gheorghe Pârja

Era o vreme când Ştefan Hruşcă bătea ţara, în lung şi în lat, cu poetul George Ţărnea. Spectacolele lor erau de muzică şi poezie. Ce vremuri pentru poezie! Repertoriul lui Ştefan cuprindea poeme scrise de neîntrecutul autor al rimelor încântătoare. Când ajungeau în Maramureş, o seară, obligatoriu, era dedicată întâlnirilor noastre. Adică Gheorghe Peter - foto, Ştefan Hruşcă şi cel care scrie.

Toţi trei absolvenţi ai memorabilului Liceu Pedagogic din Sighetu Marmaţiei. Acea Universitate de învăţători pentru Maramureş, dar şi pentru ţară. Între noi a rămas o trainică prietenie colegială. Duceam împreună icoana dascălului luminător. De altfel, toţi cei care am purtat ecusonul venerabilului liceu ne simţim într-o aleasă solidaritate. Între timp, toţi trei am lăsat catedrele pentru alţii. Peter şi Hruşcă, la Borşa, iar eu în Breb. Ştefan a luat drumul cântecului. Cu mari izbânzi. De Crăciun, a devenit marele colindător. Peter şi cu mine am fost magnetizaţi de mirajul scrisului la ziar. Amândoi ne-am întâlnit în coloanele cotidianului „Graiul Maramureşului”. Dar vremea a vorbit pe moartea ei. George, care era liant între noi, s-a stins din viaţă lângă o carte de versuri: ”Nini Santonini şi lecticile dialectice”, închinată lui Nichita Stănescu. Citită în premieră la noi în casă. Colegul nostru de redacţie, Gheorghe Peter, de vreo şase ani veghează intrarea în Marmaţia într-o tăcere nesfârşită. Ştefan, în aceste zile, se află în Maramureş. Colindând şi plecarea recentă a tatălui său spre zările fără sfârşit.

Eu am scris acest text în amintirea acestei fotografii, făcute de Viorica. Ea închipuie patru prieteni într-un ajun de Crăciun. Eram, după concert, la noi acasă, la un pahar cu vişinată. O, lume, lume, soră lume!

Sursa: Graiul Maramureşului