Profesorul, eseistul, criticul literar, poetul
Valentin Lupea a erupt abia după pensionare și a reușit să-și facă un nume în
literatura română actuală. Sprijinul și rampa de lansare a fost editura
„eCreator” Baia Mare și directorul ei, scriitorul și editorul Ioan Romeo Roșiianu, cel care a văzut
potențialul imens al autorului. Să fiu bine înțeles, Valentin Lupea nu scrie
numai de când s-a pensionat, multe materiale elaborate și ore întregi de
cercetări au dus la scrierea unor manuscrise de mare valoare, inedite, care
așteptau cuminte în sertare pentru a fi publicate. Așa că toate aceste
„neliniști” ale lui Valentin Lupea au fost concretizate printr-o nouă carte, un
„nou copil” cum se spune, volumul de poezii „Neliniștea din mine”, Colecția
„Poesis”, carte dăruită „fetelor mele dragi: Roxana-Andreea, (fiică) și
Monica-Claudia, (soție), întru pomenire şi spre a mea amintire!”.
Și așa cum ne-a obișnuit, în „Cuvânt înainte”
explică demersul lui literar, unul profund, despre ce ar trebui să însemne cu
adevărat poezia, izolându-i pe „epigonii” și poeții zgomotoși, care în versuri
cu rimă, nu spun de fapt nimic: „(...) considerațiile criticilor vor trebui să
participe la modul foarte comprehensiv la demolarea componentelor artei moderne
printr-o fină disociere a limbajului autentic modern, față de extensismul pur,
ieşit din jocul întâmplător al cuvintelor, promotor al unei bolboroseli
insipide, al unei emisii lexicale lipsită de sens, care va duce, pe
neobservate, la delirul verbal şi la beția de imagini, la disprețul pentru
formă ṣi la falsa profunzime”.
Despre personalitatea complexă și opera lui Valentin
Lupea puteți afla în cele zece pagini din „Fișa de autor” al lui Valentin
Lupea, profesor gradul I, (n. 6 noiembrie 1945 în localitatea Obreja, comuna
Mihalț, județul Alba), absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea
BABEŞ-BOLYAI din Cluj - Napoca, specialitatea LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, cu
Examen de Diplomă, promoția 1970. A lucrat o viață în calitate de Profesor
titular, Director şi Director Coordonator, în județul Mureş. A obținut toate
gradele didactice posibile, a obținut titlul (brevet şi decorație) de PROFESOR
EVIDENȚIAT, sinonim cu cel de EMERIT. În momentul de față, este pensionar în
Satu Nou de Jos (Baia Mare), județul Maramureş.
Temele abordate în acest volum sunt generoase,
sincere, în care poetul cu trăirile, temerele și iubirile lui sunt în
prim-plan. Am putea vorbi despre o carte-jurnal în versuri. Poetul Valentin
Lupea are curajul să recunoască, să caute, să mediteze, precum și dorința să ne
spună, într-o poezie ce poate fi numită „ars poetica” următoarele: „Căutând
prin sufletul meu/ am aflat,/ şi nu cu surprindere,/ prezența unor trăiri şi
manifestări,/ specifice mie ca om/ şi ca artist al cuvântului,/ a unor
rețineri,/ deloc justificate,/de-a nu mă destăinui/ şi supraevalua,/ semn al
unei modestii exagerate,/ moştenite genetic,/ în limita bunului simț.//Căutând
prin sufletul meu,/aş putea spune că am întâlnit/ urme ale strămoşilor mei,/ care-au
muncit şi-au trăit/ pe acest pământ, aici,/ iubindu-l,/ cinstindu-l şi
prețuindu-l,/ apărându-l cu trupul lor,/ la nevoie,/ în fața puhoaielor şi-a
vicisitudinilor,/ din simplul motiv,/ că aici a fost, este şi va fi,/ casa
lor,/ cetatea lor,/ a lor şi-a urmaşilor lor,/ a lor şi-a musafirilor lor,/ a
musafirilor/ ce vin cu gânduri bune,/ şi numai a lor,/ niciodată
a altcuiva” („Căutând prin sufletul meu”).
Poetul Valentin Lupea privește viața cuprizător și întâlnim
în poeziile Domniei sale cele patru tipuri de îmbătrânire: cognitivă,
conceptuală, mentală și îmbătrânirea fizico-biologică, cu alte cuvinte
diminuarea capacităților fizico-biologice ale organismului. Întrebările care se
pun și poetul le pune sunt multiple! Câți tineri nu sunt deja „îmbătrâniți
cognitiv” – fiind purtați prin cariere cu cunoștințe demult depășite? Câți nu
sunt „îmbătrâniți conceptual” – rămași la concepții de acum treizeci-patruzeci
de ani? Căți nu sunt „îmbătrâniți mental” – nemaiputând prelucra experiențele
pe care le trăiesc și evenimentele ce au loc trepidant în jurul lor?
Nici tema filozofică a vieții și-a morții nu este
ignorată. Știm că filosofia s-a concentrat pe moarte încă de la începuturi și
este știința care ne învață cum să murim. Titu Maiorescu a afirmat, într-un
anumit context, că „Cine n-a reușit să lase la moartea sa nimic spiritual
omenirii, cine a trăit fără să țină cont de general, cine a murit fără să lase
altă amintire decât amintirea senzorială este mort pentru vecie”. Valentin
Lupea în poezia „Răspunsul e la tine” face o paralelă între „viață„ și
„moarte”, între lumină și întuneric: „Dacă vor fi diferențe/ între viață şi
moarte,/ între vis şi nevis,/ între timp şi netimp,/ tu eşti cel ce şti-va/ răspunsul
să îl dai.// Dacă exista-vor trăiri/ între trup şi inimă,/ între gândire şi
negândire,/ între lucruri pătrunse/ şi cele nepătrunse/ de fiorul sacru al
creației,/ oriunde, oricând şi oricum,/ tu vei fi acela/ ce desluşi-va starea/ de
certitudine sau bâjbâială/ în lumea-aceasta jalnică/ de-atâta încordare,/ nesigură,
neclară,/ cu tentă de gâlceavă,/ imitație ieftină-n/ ținută de paradă,/ multiplicând
inconsecvența/ formelor pe care/ aceasta le implică,/ tu vei fi acela/ ce
formula-va răspunsul/ acestor întrebări dilemă/ ce-au frământat gândirea/ de
miile de ani/ şi-au ațâțat efervescența/ creației în sine/ şi-a produsului
final”.
Acest volum care-l reprezintă pe poet în totalitate,
cu un titlu inspirat - „Neliniștea din
mine”- este complex prin libertatea formelor de exprimare, bogăția surselor
informaționale, valoarea axiomatică a mesajului promovat și știința de-a așeza
cuvintele potrivite în versuri memorabile. Valentin Lupea dăruiește poezii
„Muzei mele dragi”, are „Insomnii plăcute” chiar dacă „Plecat-au cocorii”, și
„Singuratatea-și bea cafeaua”. „Reîntoarcerea la natură” este soluția de moment
și „Repoetizarea cuvântului” prin „Trăire prin poezie” rezolvând „Adânci
frustrări” într-o „Melancolie de decembrie” spre „Chinurile neîntoarcerii” și
„Nostalgia reîntoarcerii din drum” converg spre țelul final „Colind și poezie”
în „Ardeal, Ardeal, ținut de vis” ce mă duce cu gândul la faptul că poetul
Valentin Lupea s-a născut în orașul Catedralei Reîntregirii Neamului, Alba
Iulia și nu se dezice de acest lucru.
Patriotismul se manifestă la poetul Valentin Lupea
cu fiecare prilej, ca-n poezia „Patriotism și poezie”. Pentru Domnia sa
patriotismul este o stare de fapt, reflectă dragostea de patrie și neam, de
înaintași, iubirea de popor și de creațiile sale, dar și de locurile natale,
așa cum am fost învățați la școală generațiile trecute de 50 ani. Acest
sentiment ar trebui să-l aibă și tinerii de azi și să-l demonstreze prin
abnegația de a cultiva și de a cunoaște valorile neamului din care fac parte,
fiindcă numai cunoașterea poate asigura trăinicia lucrurilor și faptelor
clădite în timp: „Instinctul patriotic al unui popor,/ istoric, spiritual şi
evolutiv vorbind,/ s-a legat, şi-ar trebui să se lege,/ de patria, țara şi
ținutul/ în care ne-am născut/ sau în care ne-am stabilit definitiv/ şi față de
care avem/ simțăminte de apartenență,/ simțindu-ne foarte ataşați,/ de unde şi
emanația de sentimente,/ de dragoste şi devotament nețărmurite,/ față de țară,
regiune şi popor,/ având drept univers de referință/ patria, țara şi regiunea,/
şi, nu în ultimă instanță,/ ținutul natal.//Aceste sentimente/ apar şi se
cultivă/ în monente speciale,/ în momente de răscruce,/ de arderi şi trăiri
intense,/ când istoria presează,/ născând apartenențe/ şi conştiințe naționale,/
regionale sau locale,/ la neam, țară şi popor,/ având suport geografic,/ istoric
şi cultural.//Aşa s-a întâmplat aici,/ în al nostru mândru Ardeal,/ în perioada
ante şi postbelică,/ în cultura şi-n literatura locală,/ desprinse din pământul/
strămoşesc,/ ca aburul argintiu/ al unei dimineți de vară,/ îmbătat cu toate
aromele/ lui pătrunzătoare.// Toți scriitorii ei reprezentativi/ s-au
manifestat şi au trăit/ în contact nemijlocit/ cu acest pământ,/ iar țărâna lui
nu s-a desprins/ de pe tălpile lor”.
La finalul lecturii acestui nou volum de poezii, nu
pot decât să-l felicit pe cel care și-a dedicat viața educației și școlii
românești, limbii și literaturii române și universale, unuia care a cochetat cu
poezia din studenție iar imboldul de-a scrie și da frâu liber condeiului și
ideilor filosofice și l-a îndeplinit cu asupra de măsură.
În cazul de față, stabilirea unor obiective și
perseverența pentru a le atinge, au dat roade și așa cum spunea Walt Disney: „Toate
visele noastre pot deveni realitate, dacă avem curajul de-a le urma”.
Scriitorul Valentin Lupea pe lângă munca asiduă, perseverență și talent literar,
are și curaj. Felicitări!
Gelu DRAGOȘ, UZPR
