Varujan Vosganian, la Nord Literar

                                  de Gheorghe Pârja 

Redactorii și colaboratorii revistei de cultură NORD LITERAR nu au ținut seama de caniculă și de alte capricii ale vremurilor și au alcătuit numărul dublu al publicației (iulie-august), transformând gradele înalte din termometre în virtuți literare de marcă, după cum v-a obișnuit prima revistă de cultură din istoria Maramureșului, ajunsă la al 24-lea an al vieții sale. Derulând sumarul vă veți convinge că afirmațiile mele sunt argumentate. Își împlinește programul propus, fiind un stâlp cultural pentru valorile Maramureșului, dar și o casă primitoare pentru autori naționali și de pe alte meridiane. Ce puteți citi în acest număr dublu? Poemul lunii este semnat de poetul Ion Pop, academician, profesor universitar și un apreciat critic literar, cu obârșii în Mireșu Mare. Doamna Irina Petraș, critic literar, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, continuă serialul „răspunsuri și răspunderi”, scriind despre cărți și vremuri. Scriitoarea Dana Buzura Gagniuc, managerul revistei, ne dezvăluie ce stă între liniște și neliniște. Citiți și veți constata.

Eseul care mi-a reținut atenția este semnat de scriitorul Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, de altfel este discursul rostit, recent, la sediul Filialei Cluj, în cadrul Simpozionului „Memorie culturală vs amnezie culturală”. A vorbit despre uitare, răzbunare și iertare. Pentru noi pe Pământ, spune scriitorul, crucea are trei brațe, trecut, prezent și viitor. Inteligent joc al minții în acest eseu. Că ne mai pune în legătură cu diferența dintre istorie și literatură, adică între trecut și memorie. Nu uit prezența lui la Baia Mare, cu prilejul lansării unor cărți ale Dumisale, despre care am vorbit și am scris. De citit eseul din revistă! Universitarul Gheorghe Glodeanu prezintă cartea Feliciei Mich, intitulată „Spații de margine în literatura română”, un studiu riguros și foarte bine documentat. Criticul literar Delia Muntean, redactorul șef al revistei, ne prezintă felul în care Mircea Popa îl vede pe Horia Bădescu, într-o exegeză esențială. Spune doamna Delia că monografia Horia Bădescu, întocmită de Mircea Popa nu constituie numai un act exegetic valoros, ci și un serviciu adus culturii.

Criticul literar Daniela Sitar Tăut ne oferă un interesant interviu cu scriitorul Valery Dvoinikov, ucrainean stabilit în limba franceză, care a fost prezent la Festivalul international de literatură de la Târgu Lăpuș. La rubrica Orfeu, poeme de poetul clujean Ion Cristofor. Alături, parodia lui Lucian Perța. Gheorghe Pârja și-a adus aminte că au trecut 35 de ani de la plecarea prin pădurile veșniciei a poetului Gheorghe Pituț, cu legături profunde cu Maramureșul, un reprezentant de frunte al liricii contemporane. Am mai scris un text despre regretatul Vasile Deac Moșu, care a prins drag de Nichita Stănescu, dar și Nichita de el. Laura Poantă publică un incitant eseu despre empatia de gradul Z, sau despre suprasaturația emoțională. Iulian Cătălui prezintă cartea scriitorului Dan Anghelescu „Exilul versus Utopia”. Istoricul literar Mircea Popa scrie despre impresionanta carte a dr. Teodor Ardelean – „Magnum Diarium Academicum Septentrionis, 1800-2024”, o cronologie cultural-academică a ținuturilor din Nord. Da, o lucrare monumentală!

Scriitoarea Mihaela Albu continuă să rostească cuvinte din exil. Ne propune o recuperare necesară. Dorul ca factor declanșator al literaturii din exil. Colega Raluca Hășmășan analizează cu rigoare critică substanța lirică a volumului „Poeme leopard”, de Marilena Apostu, iar Flaviu Claudiu Mihali stabilește distanța dintre realitate și vis din volumul „Miresele lui Sigmund”, de Henrieta Mihaela Artimon. Sunt două cronici literare care consacră doi analiști remarcabili. Poetul Gavril Ciuban, în ipostaza de critic, ne recomandă cu bucurie volumul „Tablou periodic al sentimentelor”, de Daniel Marian. Mă bucur că scriitorul polivalent din Chișinău, Leo Butnaru, ne-a onorat cu două proze pe măsura harului lui. Apar și poeme ale Cercului literar de la Cluj, la zece ani de activitate. Apoi poeme de Florina Juncu, Octavian Mihalcea și Mihaela Ungureanu (Creta). Dorin Ștef publică un interesant eseu despre maramureșeni sub zodia lui Nichita Stănescu. Frumos! Eu am scris despre Nichita sub zodia Maramureșului. Dana Buzura-Gagniuc ne redă scrisorile lui Grigore Țiplea către soția sa Maria – o poveste de război, documente îngrijite de Laurențiu Batin.

Poetul Nicolae Scheianu ne recomandă volumul „Tăceri din Helicon”, de Gabriela Botici. Profesorul Viorel Igna, din Italia, publică în revistă eseul „Robert Musil și criza adevărului”. Distinsul scriitor Horia Bădescu, un apropiat al revistei noastre, traduce poeme din Jean-Luc Wauthier, prozator, eseist, dar mai ales poet. V-am îndemnat să citiți revista. O puteți afla la chioșcul de ziare din fața magazinului „Maramureș” și la Librăria Cărturești din Baia Mare. În curând revista va ajunge și la Târgu Lăpuș. Lectură plăcută!

Toate suferințele noastre au fost în zadar...

Astăzi, Parlamentul a aprobat o lege care permite statului român să vândă active și banii obținuți din tranzacții să fie destinați stingerii datoriei de 600 milioane de euro către compania Pfizer, în urma achiziționării iresponsabile de vaccinuri.

În timpul dezbaterilor au fost lansate acuze la adresa celor care au protestat împotriva campaniei de vaccinare, considerați vinovați de faptul că populația nu s-a vaccinat cu anasâna, așa cum ar fi dorit guvernanții.

Cu alte cuvinte, cei ca mine, care, fără să îndemne pe români nici să se vaccineze, nici să nu se vaccineze, au demascat însă modul constrângător, disprețuitor la adresa ființei umane, în care românii au fost șantajați să se vaccineze, interzicându-li-se drepturi fundamentale precum și campania deșănțată pro-vaccinare, mergând până la popularizarea pomului de crăciun alcătuit din doze uzate de vaccin, noi suntem vinovați că România plătește acești bani pe care, românii vaccinându-se, i-ar fi plătit oricum.

Această dispută din Parlament, purtată într-un limbaj înjurios, dovedește că suferințele noastre din timpul pandemiei, izolarea în case, tancurile pe străzi, izoletele, interzicerea accesului persoanelor nevaccinate în locurile publice, testarea discriminatorie, interzicerea dreptului la muncă și batjocorirea publică a persoanelor nevaccinate ca pe vremea revoluției culturale chineze, toate suferințele noastre au fost în zadar.

Cei care ne conduc n-au învățat nimic din acea lecție amară. Un examen pe care, iată, democrația nu l-a trecut.

(Varujan Vosganian)

Scrisoare deschisă adresată președintelui Senatului României, în urma votului care a exclus Uniunea Scriitorilor din Consiliul Institutului Cultural Român

SENATUL ROMÂNIEI

Domnului Mircea Abrudean

PREȘEDINTE

Domnule Președinte,

Consiliul Uniunii Scriitorilor din România a luat act, cu consternare, de votul din plenul Senatului, din data de 2 iunie, privind alegerea Consiliului Institutului Cultural Român, vot care a dus la excluderea reprezentantului Uniunii Scriitorilor din România din respectivul Consiliu.

Uniunea Scriitorilor din România este instituția reprezentativă a scriitorilor din România. Societatea Scriitorilor, a cărei continuatoare este Uniunea Scriitorilor, a primit calificarea de utilitate publică în cele două Camere Legiuitoare, încă din anii 1912 – 1913, la propunerea prim-miniștrilor de atunci, Petre P. Carp și Titu Maiorescu. Uniunea Scriitorilor numără peste 2500 de membri, grupați în 20 de Filiale care derulează sute de proiecte culturale în fiecare an, dintre care câteva zeci de anvergură națională. Candidatul Uniunii Scriitorilor pentru funcția de membru în Consiliul ICR a fost prof. univ. dr. habil. Angelo Mitchievici, critic literar și eseist de prim rang al literelor românești, de altfel colaborator al Institutului Cultural Român în diverse proiecte.

Ținând cont de aceste considerente, motivul pentru care candidatul Uniunii Scriitorilor a fost respins de plenul Senatului este inexplicabil. Cu atât mai mult cu cât, avându-i în vedere pe cei șapte reprezentanți ai Uniunilor de Creatori, decizia a fost complet debalansată, optându-se pentru trei reprezentanți ai asociațiilor de profil cinematografic (Uniunea Națională a Cineaștilor din România, Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film și Uniunea Realizatorilor de Film) și pentru niciunul din partea Uniunii Scriitorilor. Practic, prin cei șapte membri în Consiliul ICR sunt reprezentate Uniuni de Creatori de interes public pentru toate artele (muzică, teatru, film, arte plastice, arhitectură), mai puțin literatura, în condițiile în care, începând cu programele de traduceri și continuând cu târgurile de carte și evenimentele omagiale, proiectele literare sunt, în portofoliul ICR, cele mai numeroase.

Domnule Președinte,

Refuzăm să credem că acest vot reprezintă o atitudine ostilă a Senatului în întregul său. El nu poate fi explicat altfel decât printr-o acțiune premeditată a reprezentanților unui grup de parlamentari aparținând unor partide care au avut în mod sistematic o atitudine de ostilitate față de Uniunea Scriitorilor. Ne exprimăm regretul că Senatul României a validat aceste atitudini ostile, transformând votul său într-o ofensă la adresa Uniunii Scriitorilor din România.

CONSILIUL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Declarația serii - Varujan Vosganian

 „Pentru toți cei care se întrec zilele astea în tot felul de declarații belicoase, de jurăminte trufașe de tipul: „n-o să colaborez niciodată cu ăștia...", „n-o să fac și n-o să dreg aia sau ailaltă cu ăia" etc. etc., le dau un sfat: În politică să nu trântești ușa după tine când ieși, că nu se știe dacă n-o să fii nevoit să te întorci și să bați iarăși la ea...”

APEL

 

Apel către autorii de carte, membri sau nemembri ai Uniunii Scriitorilor din România! Vă propunem un mod original de a sărbători ziua de 23 aprilie, Ziua Internațională a Cărții:

Uniunea Scriitorilor din România participă la acțiunea globală WORLD BOOK DAY 2026 organizată de European Writers' Council (EWC), o acțiune menită să arate (să ne reamintească tuturor) cât de importantă este cartea și, împreună cu ea, creatorul de literatură.

Dacă sunteți scriitoare / scriitori (ceea ce vă doresc ) și doriți să participați la WORLD BOOK DAY 2026, vă faceți două poze după modelul de mai jos, cu o carte semnată de Dvs.

Iar apoi le postați pe ambele, pe 23 aprilie, în aceeași postare, pe rețele sociale precum Facebook, Instagram etc., punând hashtag-urile:

#thehumanauthorsfacebehindthebookwrittenbyahumanauthor

#thafbtbwbaha

#protecthumanauthors

#worldbookday26

#humanauthorsfirst

și cu tag-ul @ewc_europeanwriterscouncil

În acest fel, în marea familie a cărților și a autorilor lor, vom fi parte a acestei sărbători.

Povestea lui Nicușor Dan

 

Să vă spun cum e povestea lui Nicușor Dan care tocmai a semnat numirile pentru șefia marilor parchete, stârnind indignare. Bietul om, oricum ar fi făcut, nu era bine. Ca în povestea lui Nastratin Hogea, care a plecat cu copilul și cu măgarul la târg. Feciorul pe măgar, el pe jos. Zic oamenii, privindu-i: "Ia te uită, ce hal de respect pentru părintele lui, copilul stă bine mersi pe măgar, iar Hogea, părintele lui, își târăște pașii pe lângă el..." Atunci Nastratin dă jos copilul și se suie el. Zic oamenii: "Ce mai părinte, lasă copilul pe jos și el șade cocoțat pe măgar!" Atunci Nastratin saltă copilul lângă el și merg așa, amândoi cocoțați pe măgar. Zic oamenii: "Uită-te, câtă cruzime, să împovărezi în halul ăsta bietul animal!" N-are atunci altceva de ales Nastratin, ca să scape de gura lumii, decât să ia măgarul în spinare.

Varujan Vosganian

Slugărnicia costă mult mai mult decât demnitatea!

Îmi amintesc de spectacolul grotesc al unui adevărat festival „Cântarea Vaccinării”, desfășurat în timpul molimei de COVID: hăituirea celor care nu se vaccinau, obligarea funcționarilor să se vaccineze sub amenințarea pierderii locului de muncă, interdicții pentru accesul în locurile publice pentru nevaccinați.

Scene halucinante, precum pomul de crăciun alcătuit din doze de vaccin utilizate, fotografii stahanoviste cu cei care se vaccinau, în frunte cu președintele țării etc. etc.

Autoritățile, slugarnice ca de obicei (năravul e în floare și acum) au acceptat să cumpere, la ordinul Comisiei Europene, vaccinuri care ar fi ajuns pentru o populație de zece ori mai mare decât a României.

Când molima s-a stins, aceleași autorități, copleșite de câți bani dăduseră deja, au refuzat să mai importe restul de vaccinuri. Prea târziu, însă. Pfizer ne-a dat în judecată și iată, azi a câștigat, în primă instanță, procesul prin care ne cere daune uriașe, de trei miliarde de lei (600 000 000 euro).

O înfrângere rușinoasă pe care o plătim scump. Slugărnicia - și, din păcate nu numai în cazul ăsta - devine o povară pentru națiune, ne costă mult mai puțin să avem demnitate și să apărăm interesul țării.

Varujan Vosganian

Doar pentru 0,7% din PIB s-a făcut atâta tămbălău?

 

„Circula o istorioară pe vremuri. Zice că Stalin moare și se întâlnește cu țarul Nicolae al doilea. Și țarul îl întreabă: „Ia spune, Iosif Vissarionovici, Rusia tot așa mare e?” „Tot mare, da!” răspunde Stalin cu mândrie.

„Și mujicii tot rău o duc?” „Rău, rău.” „Și rebelii, tot în fundul Siberiei?” „Siberia n-are fund, dar da, tot în Siberia.”

„Și vodca, tot patruzeci și cinci de grade?” „A, nu, vodca are cincizeci de grade.” „Păi bine, Iosif Vissarionovici, și pentru cinci grade de vodcă ați făcut voi revoluție???”.

Așa și noi acuma. „România tot așa căciulită?” „Tot!” „Oamenii tot nemulțumiți?” „Tot, da.” „Și tot cu otuzbiru (luare cu forța n.n.) ?” „Tot cu otuzbiru.”

„Și deficitul, tot de 9,1% din PIB?” „A, nu, nu, deficitul e 8,4%!”.

Bine, întrebăm noi atunci, păi am făcut reformă, am scăzut lefurile și pensiile și am mărit taxele, doar pentru 0,7% din PIB, adică de la 9,1 la 8,4 (ceea ce e cam tot aia)? Mai bine măream și noi țuica cu cinci grade…

Ar fi totuși o diferență, că discuția asta nu e ca ailaltă, se duce între vii, pe asta chiar o trăim…”

(Varujan Vosganian, fost parlamentar, fost ministru pe Facebook)

La mulți ani, Varujan Vosganian!

Scriitorul Varujan Vosganian -- președintele Uniunii Scriitorilor din România ---este prezent în volumul: „În Căușul Veacului. Scriitori în Maramureș”, Editura „Actaeon Books, (pag 31-35).

Multă sănătate, putere de muncă, satisfacții, inspirație, iubire, bucurii, atât în sânul familiei cât și alături de familia scriitoricească!

Cenaclul Scriitorilor din Maramureș

Vicepreședinți: Betty Kirchmajer-Donca, Nicolae Scheianu

Președinte, Florica Bud

Aniversare - Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România - La mulți ani binecuvântați!

 

Prefață

despre lucrurile care nu s-au întâmplat dar nu se mai întorc
despre drumul prea scurt ca să pot ajunge
la capătul lui
despre mulțimile care mă apără de mine însumi
despre firimiturile de la masa de seară
când ceva din mine mă vinde
despre gândurile care se repetă la nesfârșit
ca-ntr-o oglindă așezată în fața oglinzii
despre liniile palmei pe care, citindu-le, ghicitoarea
mi-a spus că o să trăiesc mult și bine
dacă o să pot traversa o punte

și de atunci am tot timpul senzația
că trupul meu se clatină pe puntea aceea

și iarăși despre lucrurile care s-au întâmplat și se tot întorc
despre frica de a iubi înainte de a fi iubit
despre așternutul rămas după o noapte de dragoste
ca un mormânt răscolit
despre ploaia care numără toate clipele
într-o singură clipă

despre mine

Psalm

tu ne-ai rămas ultima speranță, Doamne!
noi am terminat tot ce era de făcut
am dărâmat zidurile, deși n-am găsit
nimic în spatele lor
ne-am privit buimaci degetele zdrelite
și ne-am întins sângele pe obraji
ca în dansuri cu măști
am urlat din rărunchi cu ochii la stele
și stelele, din înțelepciunea lor, au tăcut
am încercat să plângem, dar ochii
ca iasca ne erau de uscați
alții plânseseră destul mai-nainte
am aruncat vina care era a noastră
și ea s-a întors, ca un lup în bârlog
tu ne-ai rămas ultima speranță, Doamne
ne rugăm ție, să nu exiști!

Numele meu

ei spun că mă cheamă Varujan
dar dacă-i așa, e spre folosul lor
numele meu le aparține lor, nu mie

ceva din mine e mai vechi decât cartea
cu coperți de argint
decât cristelnița de argint, decât pasărea
cu clonț de argint
din care picură untdelemnul
ceva din mine e mai vechi decât orice bucată de-argint
e, mai degrabă, o bucurie a argintului
o limpezime a apei

ei spun că mă cheamă Varujan
și, totuși, care e numele meu
când nu mă cheamă nimeni?

Ca și cum

rămân pe peron și privesc minute în șir
cum mă îndepărtez de mine
agitând la fereastra vagonului
o batistă albă

alteori
priveghez la căpătâiul meu
tresar când străinii din jur
taie cu foarfeca fitilul gros
care fumegă

încerc să ies din marginile trupului
ca și cum nașterea ar putea fi
o alegere proprie

ca și cum, cu ochii închiși, în extaz
după noaptea de iubire cu moartea
ea naște un copil care poartă
numele meu

Te rog, domnule temnicer

Cărările nopții
se desfac în fel și fel de răscruci
n-am de ales, trebuie întruna s-aleg:
vânător ori fecioară ori inorog.
De aceea, domnule temnicer, nu închide poarta,
lasă-mă, o clipă măcar, să mă-ntorc.

Am vertebrele moi, nedumerite încă
eu n-am fost crescut să fiu liber
pe cerul meu
stelele aveau deja nume
un pas urma pe altul, soroc după soroc.
De aceea, domnule temnicer, nu închide poarta,
lasă-mă, o clipă măcar, să mă-ntorc.

Morții mei sunt mai mulți
și mai lipsiți de păcat
ei mă așteaptă la capătul drumului răbdători
un trecut care nu-și mai aduce aminte de mine
viitorul de care nu-mi amintesc deloc
ca niște umeri colțuroși care se rotunjesc pe sub mantii.

De aceea, domnule temnicer, te rog, nu închide poarta,
mai lasă-mă, o clipă măcar, să mă-ntorc
spre lumea frumoasă pe care o vedeam după gratii.

Apocalipsa

a doua zi după sfârșitul lumii
aștept caisul să înflorească din nou
și nu știm care dintre noi a murit
căci el trebuie, mai întâi, să se nască

revelații întâlnim la tot pasul:
în vitrinele obosite, pe trotuarele goale
printre frunzele veștede

în jur s-a făcut atâta liniște încât
nu mai știm cine pe cine ascultă
sorbim din căușul palmelor de parcă
propriul sânge ne încercuiește
rupem pâinea cu mâna să ni se pară
mai multă

iubirea cea lacomă care nu are nevoie
de așternuturi

a doua zi după sfârșitul lumii
suntem mai presus de amintirile noastre
suntem mai presus chiar și decât Dumnezeu

căci Dumnezeu habar n-are ce înseamnă
să suferi

Varujan Vosganian este noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România

Noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor este domnul Varujan Vosganian, membru al filialei Bucureşti Poezie, cu 660 de voturi din 740 de voturi exprimate”, a anunţat Uniunea, într-o postare pe pagina de Facebook.

Alegerea lui Varujan Vosganian survine vacantării acestui post, după decesul, în 23 martie, a fostului preşedinte al Uniunii, criticul literar Nicolae Manolescu. „Cred că scriitorul român trebuie să se reîntoarcă în cetate, mai ales în momente tulburi ca acestea”.

 Vosganian afirmă că scriitorul român trebuie să se reîntoarcă în cetate şi pledează pentru o mai mare vizibilitate a uniunii în reţeaua culturală europeană. „Gândurile cu care îmi încep mandatul au fost prefigurate în programul pe care l-am prezentat în debutul candidaturii mele, care avea ca punct central reaşezarea rolului scriitorului în societatea românească. Scriitorii sunt printre cei care au construit, practic, România modernă în secolul al XIX-lea, care au făcut şcoli naţionale în perioada interbelică şi care au ţinut piept spaţiului concentraţionar în perioada comunistă. Iar în anii '90 foarte mulţi scriitori s-au implicat în spaţiul politic şi civic, fără să reuşească să transforme tranziţia într-un proces esenţialmente cultural. Cred că scriitorul român trebuie să se reîntoarcă în cetate, mai ales în momente tulburi ca acestea”, a declarat Vosganian pentru Agerpres.

El a subliniat că este necesar să fie adoptată o strategie culturală a României. „Avem strategie energetică, avem strategie de apărare, strategie de IT, strategie de transporturi, dar nu avem o strategie culturală, pe care eu o socotesc prioritară în România de azi, în care polemicile legate de identitatea naţională şi locul nostru în Europa sunt atât de aprinse”, a spus preşedintele Uniunii Scriitorilor.

Un alt punct din programul noului preşedinte al Uniunii Scriitorilor se referă la necesitatea accesului tinerilor în organizaţie. „Am propus câteva modalităţi, inclusiv procedurale, care să lărgească accesul tinerilor, care trebuie să înţeleagă că Uniunea Scriitorilor nu e o organizaţie stalinistă. Ea a fost creată în 1908 şi ridicată la rangul de utilitate publică în 1912. Şi mai toţi marii scriitori au făcut parte din ea, iar cel mai faimos a fost, probabil, Liviu Rebreanu în perioada interbelică”, a punctat Vosganian.

Vizibilitatea şi relaţiile externe ale Uniunii Scriitorilor reprezintă o altă preocupare a noului preşedinte al Uniunii Scriitorilor. „Uniunea Scriitorilor este una din cele mai numeroase şi mai tradiţionale organizaţii de profil de pe continentul european şi ea trebuie să joace un rol important în reţeaua culturală şi foarte important în modul în care literatura europeană interacţionează cu Uniunea Europeană, în sensul elaborării unei legislaţii care să protejeze drepturile de proprietate intelectuală”, a spus preşedintele Uniunii Scriitorilor.

Varujan Vosganian a mai anunţat că Uniunea a înfiinţat o filială pentru membrii de onoare ai Uniunii Scriitorilor din care vor face parte „traducătorii din alte limbi, editorii sau cei care scriu despre literatura română, promotorii literaturii române în străinătate”, pe care Uniunea doreşte „să îi ţină aproape şi să-i respecte pentru ce fac pentru cultura română”. „Un punct foarte important este legat de reducerea acestui deficit cultural, care face ca în România piaţa cărţilor de import să ocupe peste 90% din totalul cărţilor. Iar relaţia dintre importul şi exportul de literatură este flagrant în dezavantajul literaturii române, care, practic, prin ICR şi Ministerul Culturii, are o promovare extrem de redusă şi cu fonduri ridicole în străinătate”, a mai spus Varujan Vosganian.

Sursa: DIGI 24

 

Varujan Vosganian candidează la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor din România

Scriitorul, criticul literar și președintele partidului ALDE, Varujan Vosganian, a anunțat că va candida pentru postul de președinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Anunțul vine la două luni după moartea criticului Nicolae Manolescu, fostul președinte al USR.

Vosganian (65 de ani) este autorul romanului multi-premiat „Cartea șoaptelor”.

El a jucat un rol important pe scena politică, fiind ministru în două guverne, senator și deputat din 1992 până în 2020.

                                                                                    GDL

Despre poezie și elogiul răspântiei

                                                                                           de Gheorghe PÂRJA

Despre talentul și inteligența unui tânăr autor, care avea deja faimă în lumea studenției mele bucureștene, am aflat de la criticul literar Laurențiu Ulici, care avea rădăcini paterne în Maramureș. Apoi, m-am apropiat de opera celui care se ridica în zbor, ca o veritabilă pasăre armeană, pe cerul literaturii române. Și al altor literaturi. Tânărul acela, talentat și inteligent, este acum romancierul, eseistul, poetul, economistul Varujan Vosganian. Mi-a fost dat să citesc, și să scriu, despre unele dintre cărțile lui. Ne-am cunoscut ca oameni și scriitori. Rămân până în ziua de astăzi fascinat de romanul Cartea șoaptelor, tradus în 20 de limbi ale Pământului. Autorul ei a fost nominalizat pentru Premiul Nobel de către Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor din Armenia și Asociația de limbă ebraică din Israel.

Este cartea unei eliberări, despre genocidul din 1915, împotriva armenilor. Despre un popor care are morminte pretutindeni. Apoi mi-am apropiat cărțile de poezie ale lui Varujan, unele lansate în Maramureș. Iar acum mă aflu în fața volumului de versuri „Neîndemânatic de viu”, Editura ART, 2023. Rar mi-a fost dat să citesc o poezie atât de bine lustruită cu sinceritate și extrem de profundă în demersul ei interior. Că te întrebi: ce este poezia? Iar eu spun: este un răspuns revoltat la întrebările simple! În care strigătul vine din surdină. Că poetul Varujan Vosganian își concepe substanța lirică în acest volum în analogie cu pâinea și vinul, așa că rostirea poetică devine o euharistie vindecătoare (I. Cristofor). Poezia lui Varujan din acest volum este un document deopotrivă pedagogic, dar și psaltic (H. Gârbea).
Poemele, în mare parte, sunt un imn închinat Cerului, dar se constituie și într-o carte de învățătură. Trimiterile la Cartea Sfântă sunt polenul risipit cu dărnicie în multe poeme. După ce am ajuns în preajma poeziei lui, mi-am dat seama că el, autorul, a dorit să netezească colțurile acestei lumi cu sentimente alese. Cred că volumul este o împăcare cu sine, folosind neliniștea ca un argument. Am reținut o definiție a poeziei, dată de Varujan: „Poezia este o secreție endocrină a ființei umane, nu e legată strict de receptare. Poezia este în noi înșine. Pe scriitor nu-l poate da nimeni afară. Poezia a câștigat întotdeauna în fața autorităților și politicii”. Și acest volum de poeme se dovedește o meditație profundă asupra condiției umane. De la naștere, la moarte, de la iubire, la melancolie, legătura cu divinitatea și istoria.
De aceea discursul liric se sprijină pe o retorică gravă. Există în acest volum și un mister al marilor întrebări despre viață și moarte. Că vorba autorului „poezia merge întotdeauna cu un pas înaintea noastră. În mod greșit se crede că poezia este creată de om. De fapt, omul este creat de poezie. Că adevărata poezie nu se scrie în fața priveliștilor, ci a zidului. Între mine și zid este nașterea poeziei”. Varujan este un om pragmatic, realist, în general, optimist. Că poetul nu adună averi pe pământ, ci în Cerul poeziei. Da, scria criticul literar Laurențiu Ulici că poezia lui Varujan „este inteligență și abilitate metaforică”. Scrie cu dezinvoltură despre Cerul ocrotitor, dar și despre frumusețea tragică a unei glezne rupte. Miez și crez. Crede că prin poezie s-a păstrat demnitatea ființei umane.
Au fost momente când poezia lui Varujan m-a părăsit, m-a lăsat singur în lanul de secară. Ea și-a văzut de drumul ei. Atunci mi-am dat seama că ceva îmi lipsește. Că ceva foarte magnetic a luat-o pe costișă în sus. Spre Focșani. A mai trecut o vreme, nu prea lungă și m-am reîntâlnit tocmai cu fascinația metaforelor. Așa am învățat frumosul elogiu adus răspântiei de un poet de primă mărime a liricii actuale. Am mai decupat și un sentiment al solitudinii metafizice, dar și o sensibilitate melancolică. Sunt poeme în această carte de o mare forță expresivă. Așa îl redescoperim pe tânărul talentat și inteligent, definit astfel de Laurențiu Ulici. Esteticește, Varujan Vosganian este un spirit ordonat și fără putință de tăgadă, cult, pornind de la acea reprezentare religioasă a poeților de stirpe rară, pentru care poezia nu este un incident, ci este creație profundă.
Pentru poet, cum spuneam, răspântia nu este o nehotărâre, o dilemă, ci tocmai un prilej de decantare a ideilor majore. Că „la fiecare răspântie ceva se desparte de mine/cel ce rămâne de cel care pleacă/cel ce renunță de cel îndărătnic/cel care îl visează pe Dumnezeu/de cel care vrea ca Dumnezeu să-l viseze/uneori, când drumul e drept ca o urmă de bici/mă simt întreg, deci neîmplinit/fără șansa de a greși și de a ierta greșiților noștri”(Elogiul răspântiei). Scriitorul Mircea Ciobanu aprecia, prin anii1990, universul liric al lui Varujan Vosganian: „Poeme umbrite de o statornică revoltă, mâhnire, scrise parcă dinadins pentru a nu fi publicate. Cineva se împotrivea evidențelor, cineva stăruia să creadă că nu zadarnic se așează la masa de scris. Varujan Vosganian are toate datele unui artist care-și face religie din refuzul faptului împlinit”.
Îmi îngădui să parafrazez sfârșitul poemului cu care începe această minunată carte. Nu se știe dacă nașterea lui Varujan a fost menită să îndrepte o lume greșită, dar Dumnezeu a ales să se numească Varujan, care este numele unei păsări. Ave zborului, Varujan Vosganian! Ave și în Maramureș!
P.S. Astăzi, ora 17, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, din Baia Mare, are loc lansarea volumului de versuri „Neîndemânatic de viu”, de Varujan Vosganian, prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. Despre autor și carte vor vorbi Dana Buzura-Gagniuc, manager al revistei de cultură „Nord Literar,” criticul literar Daniela Sitar-Tăut, universitarul și poetul Gheorghe Mihai Bârlea și Gheorghe Pârja, președintele Reprezentanței Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România.

Varujan Vosganian: “Dialogul lui Ciucă și al lui Iohannis cu Zelenski în ce privește pe românii din Ucraina a fost superficial”

 

Astăzi mi s-a solicitat de către Realitatea Plus un punct de vedere privind situația bisericilor românești din Ucraina. Am spus că nu e corect din partea autorităților ucrainene să socotească bisericile românești ca reprezentând interesele Moscovei, căci nu bisericile românești au hotărât să se afle sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Am adăugat că dialogul lui Ciucă și al lui Iohannis cu Zelenski în ce privește pe românii din Ucraina a fost superficial, că nu s-au discutat chestiuni concrete și că autoritățile statului român ar trebui să solicite Ucrainei acceptarea unei Episcopii românești. Am spus, de asemenea, că modul în care autoritățile ucrainene se comportă cu preoții români și cu bisericile românești poate fi socotit ca o persecuție.

După mine a luat cuvântul un domn pe care îl chema Crăciun și care a spus că preoților români din Ucraina care nu condamnă agresiunea rusească ar trebui să li se interzică să mai urce în altar și ar trebui decăzuți din preoție.

Am înțeles că acest domn e activist progresist. Cadru didactic la Școala Națională de Politică. Stai și te minunezi cu cât patriotism ne educăm tânăra generație!

Domnule Crăciun, țineți minte un lucru de la mine: datoria noastră dintâi este să-i apărăm pe români, mai ales când românii aceia își ap!ără limba și credința cu o statornicie de care noi, în România, adesea nu avem habar

 

Autor: Varujan Vosganian

Preşedintele ALDE, Varujan Vosganian, atac la Bogdan Aurescu: ”Diplomaţii străini nu dau doi bani pe reprezentanţii statului român”

 

Preşedintele ALDE, Varujan Vosganian, a declarat, miercuri, 14 decembrie,  la Vaslui, în contextul dezbaterilor legate de neaderarea României la spaţiul Schengen, că este necesară o reformare din temelii a Ministerului de Externe şi se impune stabilirea priorităţilor privind politica externă a ţării noastre.

Referitor la discuţiile privind sancţionarea Austriei prin refuzul de a colabora cu firmele austriece din România, Vosganian a afirmat că deşi este greu să opreşti indignarea în rândul cetăţenilor, această campanie încearcă să deturneze lucrurile de la fondul problemei, care este legat de fapt de responsabilitatea autorităţilor române şi de poziţia României de acum încolo.

„Este momentul în care trebuie să discutăm răspicat despre ce politică externă are România şi cine este capabil să o facă. Opinia mea este că Ministerul de Externe trebuie să fie supus unei reformări din temelii. Ministerul de Externe trebuie să fie bazat pe competenţă şi trebuie să fie un minister care să aibă iniţiativă.

Bogdan Aurescu este un funcţionar, un diplomat de rangul doi, care ar fi foarte bun ca secretar de stat dacă ar avea şi un ministru, un şef care să aibă iniţiativă şi personalitate, adică exact cele două însuşiri pe care domnia sa nu le are.

E limpede că ceea ce s-a întâmplat arată că România nu este respectată pe cât merită şi diplomaţii străini nu dau doi bani pe reprezentanţii statului român. Asta este tema principală, nu ce facem cu firmele austriece.

Este un impuls de moment care se va atenua în perspectivă, pentru că e greu să răspundem la întrebarea ce s-ar face sistemul bancar fără un sfert din activele sale şi cât de uşor ar fi ca cele şapte milioane de cetăţeni şi firme să-şi mute conturile la alte bănci.

Sunt două teme, totuşi. Prima se referă la stabilitatea sistemului bancar, pe care dacă o clintim ne facem mai mult rău nouă decât altora şi a doua e cea legată de OMV. Şi în ce o priveşte pe prima şi în ce o priveşte pe a doua, trebuie să ne purtăm potrivit cerinţelor statului de drept. (…) În ceea ce priveşte Ministerul de Externe, trebuie făcută o revizuire profundă a acestui minister şi trebuie stabilite priorităţile de politică externă care să fie ale noastre, nu ale altora, adică nu fim ecoul vocilor altora, ci să fim noi o voce”, a afirmat Varujan Vosganian.

Liderul ALDE a menţionat, totodată că acum este momentul oportun ca în România să fie făcută o evaluare a acţiunii de privatizare din ultimele decenii.

Vosganian a criticat şi poziţia preşedintelui Klaus Iohannis, afirmând despre Iohannis că „nu a existat niciun conducător al statului român căruia să-i peste atât de puţin de români”.

Varujan Vosganian a fost prezent, miercuri, la Vaslui, unde a avut o întâlnire cu membrii ALDE din judeţ şi a participat la lansarea volumului său „Povestiri despre oameni obişnuiţi”.

Sursa: Agerpres 

Dublă lansare de carte la BJPD, același autor: Varujan Vosganian!

 

Vineri, 4 noiembrie, pe-nserate, la ora 17,15 fix, la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” Baia Mare, în prezența unui public elevat, din care nu au lipsit scriitorii maramureșeni importanți, profesori de limba și literatura română dar și elevi de-ai acestora, un grup compact de armeni și iubitori ai literaturii contemporane, a avut loc o dublă lansare a prietenului Maramureșului - scriitorul de origine armeană Varujan VOSGANIAN: volumul de poezie ”Ei spun că mă cheamă Varujan”, editura ”Art” București, ilustrații Mihaela Șchiopu, volum despre care a vorbit laudativ criticul literar Delia Muntean  și o carte de proză, cu titlul ”Povestiri despre oameni obișnuiți”, editura ”Polirom” Iași, despre care a vorbit criticul literar Daniela Sitar-Tăut. 

Astfel, din spusele moderatorului evenimentului poetul Gheorghe Pârja, a celui care l-a invitat pe autor la Baia Mare, poetul Gheorghe Mihai Bârlea și a prof. Daniela Sitar-Tăut, am aflat că este: ”O carte despre întâmplările neobișnuite din viața oamenilor obișnuiți, care își trăiesc patimile, nădejdile și dezamăgirile, extazul și disperarea fără ca noi să le observăm, fie că e vorba de tânărul emigrant alungat din Italia de epidemie, de șoferul care își caută în vis copilul pierdut neștiind că el există sub ochii lui, de bătrânul apostol al iubirii necondiționate care plantează un cireș întru regăsirea paradisului pierdut, de tânărul care își trăiește netemperat frustrările corporatiste, de nobila lume a aristocrației, atât de fragilă în fața mafiei imobiliare, de ipohondrul aruncat, precum bravul soldat Svejk, în vâltoarea războiului mondial împotriva virusului Corona-19, de distinsa profesoară care trece, oscilând între pudoare și nesăbuință, prin crizele vârstei a doua, de veteranul din Afganistan pentru care, obsesiv, fiecare pas rămâne o amenințare, ca și cum ar călca pe un câmp de mine, de părintele dispus să ucidă pentru a răzbuna răpirea fiicei lui, răpire care, în cazul atâtor alte fete românce, rămâne nepedepsită. Prinși în lupta cu greutățile vieții, ei trebuie să înfrunte provocările cotidianului românesc, rezervor nesecat de probleme, mai ales în contextul izolării aduse de pandemie. Poate și de aceea simpatia autorului pentru protagoniștii povestirilor sale - alimentată de o încredere manifestă în forța părții luminoase a naturii umane - este perceptibilă chiar și atunci când ironia sa la adresa universului corporatist, a relațiilor deseori falacioase din mediul virtual și a intoleranței față de semeni, a celor terorizați de molima nu-i cruță nici pe cei care devin victimele acestora”.

Un moment emoționat a fost când fosta profesoară de latină, de la Focșani, criticul literar Virginia Burlacu Paraschiv a vorbit în termeni elegioși de fostul elev Vosganian Varujan și actualul vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, pe care l-a strigat ca pe vremuri, ca ”la catalog”!

La final, autorul și-a exprimat dezamăgirea că nu acordăm atenția cuvenită martirilor noștri din decembrie 1989, că autorii de azi nu se apleacă asupra acestui subiect dureros și a acordat autografe celor care au cumpărat cărțile Domniei sale, oferta de pe holul bibliotecii fiind generoasă! Mulțumim Varujan!

                                                                                                                      GDL