Un grup de oameni deosebiți
din Baia Mare și împrejurimi s-au
hotărât să plece într-o călătorie de suflet pentru a cinsti memoria ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în cel de al doilea război mondial.
Astfel, sub conducerea inimosului patriot Vasile Vlașin s-au întrunit reprezentanți ai societății
civile din Maramureș: ofițeri de armată, jurnaliști, artiști,
cântăreți și nu în ultimul rând reprezentanți
ai L.S.R.-filiala Maramureș.
Ajunși la Cimitirul
Eroilor-a celor aproape11ooo soldați
români căzuți pe câmpul de luptă la
poalele Munților Tatra s-a păstrat un
moment de reculegere în memoria celor căzuți
pentru ca noi să putem trăi azi într-o Europă Unită. Un moment special s-a
pregătit pentru poetul maramureșean din
Băița-Ion Șiugariu care a căzut și
el pe câmpul de luptă.
Dl. Vasile Vlașin-organizatorul
deplasării rostește un cuvânt de „Bun
venit”celor prezenți care s-au ostenit
să parcurgă sute de kilometri pentru a aduce un omagiu ostașilor români căzuți la datorie pe frontul de vest, unde România s-a implicat
activ în cel de al doilea război mondial, oprind valul distrugerilor prin
jertfa ostașilor eroi care se găseau
departe de casă, dar, visau la libertate și
dreptate-n lume.
Un scurt moment poetic se realizează prin citirea unor
versuri scrise cu sentiment patriotic de către mama dlui. Vlașin care locuiește
în Germania. Redau o parte din aceste versuri scrise ocazional într-o noapte:
„1 Decembrie, ger și
omăt/ Dar n-a fost greu/Aici să fim./ Suntem români/ Știm să jertfim/ Atunci cînd plângem/Sau iubim./ Această
dragoste și dor/ Sau crez/ Cum să o
numesc?/ De mic în mine s-a născut/ Și
cum? Vreau să vă povestesc! Bunicul meu-un veteran/ Fost prizonier la Comaron/
Mă voi mândri cu el soldat/ Mă voi mândri cu el, ca om/ Eram copil/ Și-mi povestea/ Prin câte chinuri a trecut/
Cum au murit/ Mulți camarazi/ Și glasu-i parcă se stingea/ Iar eu îl
întrebam mereu/ Dar unde-s cei ce au murit?/ -Cine groapa le-a săpat?/ -În Munții Tatra i-am lăsat/ Zicea:Căci noi
luptam./Pe cei răniți îi ajutam./ Iar
alții erau spintecați/ De obuze, gloanțe și minați/ Mureau pe loc neajutorați/ .
Povestea asta m-a marcat/ Cu ea în suflet am crescut/ Pe acești soldați/
Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am
să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A noastră glie au plătit /Exemplul
lor e grăitor/ Să fim azi un popor unit/ Uniți
la bine și la greu/ Sculați, români!/ Să ne unim!/
Dar pentru cei de lângă noi/ Ce suntem gata să
jertfim?/Copiii ne vor întreba/ De-un sfert de secol ce s-a dus/ Și s-a distrus tot ce-a fost bun/ Valorile ce
astăzi nu-s?/Am amuți cu toți de-aici/ Ne-am prosterna în fața lor/ O, de s-ar zgudui/ Azi Munții Tatra și-am
vedea/ Că se ridică acești eroi/ Ei
într-un glas ne-ar întreba: -Cum este țara?
Brazda, cum?/Ce-am scos-o noi de la dușman!/
Pădurile cât au crescut?/Ca voi s-aveți
sute de ani/.
De ce-au murit acești
soldați/ Să-i plângem și s-aducem flori?/ I-au plâns și i-au jelit cumplit/ Părinții lor de mii de ori./ Ei au murit cu gând
curat/ Să apere ce-i strămoșesc/ Și țări
străine au ajutat/ De-aceea aici se odihnesc./Pământ străin, cum ai primit/
Tineri ca florile de crin/ Să doarmă aici de zeci de ani/ În fața lor, eu mă închin!/ Câte soții, copii, părinți/ Au povestit cum v-au pierdut/ Poate-au dorit să vin-aici/
Dar niciodată n-au putut./Cu mult respect v-am căutat/ A șaptea oară sunt aici/ Am fost aici cu puiul
meu/ Am vrut să-i spun de-al vost mormânt!/
Azi, cei ce mai suntem români/ Am plânge de un singur dor/
De dorul sfintei Unități/ Așa cu toții
să luptăm/ Pentru mai bine, nu mai rău/ Așa
să ne ajute Dumnezeu!/Poporul e puterea-n stat/ Nu indivizi hapsâni și răi/ De-atâția
ani am tot distrus/ Și sus, și-n față-
sunt tot ei/ Ca unul să ne ridicăm/ Spunând-Ajunge! -Pân-aici! Noi vrem mai
bine/ Că-i normal. / Pentru noi toți.
/Pentru cei mici/ Dacă tăcem/ Noi suntem lași!/
Ne mulțumim cu cât
ieșim/ După o pâine-n alte țări?/Ca să muncim pe la străini./ Câmpiile
s-au pustiit/ Și mărăcinii
le-mpânzesc./ Pădurile s-au devastat/ Iar casele se pustiesc./ De ce-au murit
acești soldați?/
Cum să nu plângi/ Când vezi că-i scris„Necunoscut”-soldat
român/ Suflet curat de Dumnezeu trăiești
știut/ Să-ți răsplătească jertfa ta/ Cu viața
sfântă de apoi/ Promitem azi, sărbătorind/ Uniți
să fim de-a cum și noi/ Oricâte flori
am fi adus / Tot nu ajunge pentru toți/
Câte o petală, un gând curat/ Și-o
lacrimă pentru cei morți/ Ne mulțumește
orcum pe toți/ Uniți să fim de-acum și noi etc.
În continuare vorbește
prin cântec- omul consacrat cântecului popular de peste 50 de ani-inegalabilul
Nicolae Sabău intonând un cântec patriotic bine cunoscut în zonă iar la finalul
cântării a ridicat spre înălțimi
celeste tricolorul ce-l purta la gât.
Când la școală am
plecat
Întrebând de tata
Ochii mamei au vărsat
Lacrimi cu găleata.
Am rămas și eu
plângând
Am plecat de-o parte
Mă-ntâlneam cu tata-n gând
Venind de departe.
Mai apoi în sat la noi
S-o aflat că tata
O căzut cu alți eroi
Apărându-și vatra.
Și de atunci la
monument
Când se face apelu-
Pentru tata strig:- „Prezent!”
Și sărut drapelul!
Întreaga asistență
emoționată fiind- intonează împreună cu
solista Ana Hosu un cântec patriotic: „A sosit ziua dreptății/ Ziua sfântă a libertății/ Tot românul veselește/ România-ntinerește/ Noi suntem români/ Noi suntem români/ Noi suntem aici pe
veci stăpâni!/”etc.
În continuare membrii Ligii Scriitorilor Români din Baia
Mare prezenți la fața locului îsi exprimă sentimentele față de acest moment omagial de bucurie și de sărbătoare. Dl. Radu Botiș-membru L.S.R.-filiala Maramureș- luând cuvântul- îl omagiază pe scriitorul
Ion Șiugariu-mulțumind proniei divine că a avut ocazia să ajungă pe aceste
locuri unde îl încearcă un sentiment de durere, revoltă, dar și de mândrie pentru faptul că cei aici
prezenți se reîntâlnesc cu eroii și-i duc acasă în amintire, păstrându-i în
respectul și demnitatea pe care o
merită. Se recită de către poetul Radu Botiș
poezia scrisă de Carmena Băințan-președinta Ligii Scriitorilor-filiala Maramureș, o poezie dedicată poetului Ion Șiugariu: „UNUI POET CĂZUT”: În tine doruri
de sat veghează/ Întinse peste dealuri în Carpați.
/Neîmplinit ți-e dorul, e o vrajă/
Departe ești, soldate, de-ai tăi frați./ Căci alba poartă te așteaptă iară/ În nemișcarea zodiilor reci./ Nu ți-ai
uitat cărarea către țară/ Și vrei să-ți
dormi aici somnul de veci. / Aș vrea
să-ți împletesc cununa/ Din floarea
care încă n-a-nflorit, /Dar peste toate se așează
bruma/ Durerilor de veci ce-ai pătimit!
Apoi,dl. Radu Botiș
recită poezia „Munții mei
prieteni”scrisă de poetul-erou Ion Șiugariu
din care redau o parte:„ Mă gândesc și-acum
cu drag la munții mei/ Nebiruiți de timp și
aspre vijelii,/ Munți românești ai Ardealului Făclii,/ Creșteau spre cer, O, veșnic singuri, munții
mei!/ Mi se păreau peste adâncuri-veșnicii/
De glorie străbună, Încă, printre ei,/ Mai rătăceam din basme, româneștii smei /Și
feți frumoși și zâne-pure veșnicii!” etc
Cu emoție, dragoste și recunoștință s-au depus flori pentru eroii care au
căzut la datorie.
Spre final,Radu Botiș
își exprimă încă o dată bucuria de a fi
participat la un asemenea moment, ziua celei mai mari sărbători a românilor-1
Decembrie și amintește faptul că sentimentul patriotismului la
români nu ar trebui să fie o obligație,
ci modul nostru de a fi, de a exista, întru eternitatea sufletului. Dna.
Carmena Băințan aduce informații interesante referitoare la viața și
activitatea scriitoricească a poetului erou Ion Șiugariu.
Se dovedește încă o dată că scriitorii
sunt prezenți în viața cetății.
Nu pot să închei aceste rânduri fără a aminti de tineretul
nostru care e vigilent si care trebuie să cunoască adevărata istorie a patriei
pentru a realiza un arc de timp din trecut spre viitor.
Astfel –nepoțelul
meu, David-licean fiind, locuind în Franța,
dar cu suflet de român a scris aceste versuri ocazionale cu titlul : ÎN PREAJMA
ALEGERILOR: Țara noastră are lanuri
mănoase/ Câmpii întinse, case frumoase, /Cin-să le vadă și să le admire /Când părinții
au plecat în pribegire?/ Casa nu-i casă, școala
nu-i școală/ Bunica-i rămasă, mâna-i
întinsă/ Pâinea-i amară ce se-aduce pe masă/ Cântare fără rost într-o țară frumoasă!/ Părinții-s departe-Europa cercând/ Copiii acasă mai mult suspinând/
Dar vine o vreme când toate s-așează/
Ceața dispare, oamenii se-mbrățișează./
E timpul să te-ntrebi mereu/ Țara e
fără speranță/ Doar credința-n Dumnezeu?/ Neîmplinite aceste versuri/
Creionate-n curcubeu?/ Etern e verdele de-acasă/ Sunt pietre ce-ne ating cu
drag./ Bunica ne așteaptă-n prag/
Privind mereu spre zări străine/ Doar, doar se va-ntoarce cel drag!/Cine a fost
de ne-a trimis/ Ne-a împrăștiat pe
zare?/ Când aici avem de toate/ Muncă, cinste, bunătate/ Delta, Marea și Carpații/
Sunt ca frații! Vom fugi departe-n
Sfera/ Altor legi și altor țări/ Când aici ne atrage pământul/ Tot ce-i
românesc și rar?/ O, Doamne!-Adu-i
înapoi/ Pe cei plecați de lângă noi!/ Și ne scoate din nevoi/ Și ne dă conducători noi!
A consemnat Olimpia Mureșan, membră
a L.S.R.-filiala Maramureș
