Ieri, în arșița amiezii, într-un miez torid de vară,
Flori pălite, fără umbră, parcă stau, în jar, să moară.
Flacăra topește totul, într-o-ncremenire sumbră,
Se prelinge peste toate, mângâierea arzătoare
A unui aer fierbinte, mângâierea lui te doare.
Clipa, leneș, se târăște, parc-ar vrea să ațipească
Aninată de o floare, numai vântul s-o trezească.
O, ce-aș vrea să fug de-aicea pe-un tărâm mai blând sub soare...
ANA DORINA IONAC
Citta di Castello: 14.06.2025.