Fotografia zilei - Florica BUD&Ana DRAGOȘ

 

Arc peste timp, 1989-2019

Cu toate că s-ar putea să aibă consecinţe dintre cele mai importante, campania prezidenţială din toamna anului 2019 va rămâne în istorie ca una dintre cele mai urâte, mai dezlânate, mai neinteresante campanii electorale. Călare pe un rezultat glorios de 46,5%, obţinut în 2016, PSD îşi încheie parcursul guvernărilor succesive ca într-o veritabilă ţiganiadă.

Liviu Dragnea are meritul de a fi provocat căderea unui partid retrograd încă de la apariţia lui controversată pe scena politică în urma revoluţiei din decembrie 1989. Fondatorul lui, fost nomenclaturist comunist, i-a imprimat o ideologie  „criptocomunistă” infectă, atât de perfid, chiar la talpa ţării, încât a compromis întreaga istorie a ultimilor 30 de ani.

Ca să închidem cercul, dacă FSN nu se transforma în partid, dacă nu era un PDSR şi un Ion Iliescu, nu ar fi fost posibilă nici existenţa unui pseudo-politician ca Viorica Dăncilă.

Dacă nu ar fi fost confiscată  doar revoluţia din 1989, ci şi întreg aparatul administrativ, serviciile de informaţii, miliţia/poliţia, finanţele, comerţul exterior, industria, după patru ani de opoziţie în perioada 2000-2004, PSD nu ar fi  reuşit să devină partid-stat.

Dacă Adrian Năstase nu ar fi făcut din PSD un partid cu structuri puternice în întreaga ţară nu ar fi fost posibilă nici ascensiunea unui politician pe cât de tânăr pe atât de ambiţios ca Victor Ponta.

  Dacă Victor Ponta nu l-ar fi acceptat în jurul lui, şi nu l-ar fi format la şcoala lui politică pe Liviu Dragnea, nu ar fi ajuns în funcţia de şef al guvernului, şi al partidului, o caricatură de politician ca Viorica Dăncilă.

Desemnarea unui candidat prezidenţial fără nicio şansă este consecinţa firească a lanţului de inepţii care au însoţit istoria unui partid care a deturnat istoria firească a unei ţări ieşite din comunism, totuşi, întreagă şi doritoare de democraţie, libertate şi prosperitate.

Locul României era nu doar în grupul ţărilor de la Vişegrad – Polonia, Cehia şi Ungaria – ci în fruntea lor. Avea toate datele să le depăşească, să intre dacă nu înaintea lor în NATO şi UE, cel puţin odată cu ele.

România avea potenţial economic şi uman peste ţările din jur. Acel potenţial economic şi uman a fost confiscat de un partid criptocomunist, care, după 30 de ani a reuşit să sperie cancelariile europene, Departamentul de stat al SUA, ambasadele străine din România, instituţiile euro-atlantice. PSD, ajuns pe mâna lui Liviu Dragnea, a reuşit să fie izolat până şi în interiorul familiei politice în care reuşise să se infiltreze, ca urmare a fuziunii cu vechiul Partid Social Democrat din România, partid istoric refăcut de Sergiu Cunescu.  Datorită evoluţiei  sale PSD i-a speriat până şi pe liderii Partidului Socialist European. Socialiştii europeni au devenit criticii cei mai duri ai celui mai mare partid de stânga din România, PSD fiind la un pas de a fi exclus din PES. Doar încătuşarea lui Dragnea şi voturile pe care le putea obţine PSD la europarlamentare i-au oprit. Viorica Dăncilă este produsul acestui mod de a face politică, este paznicul de la capătul drumului. Nici nu se putea sfârşi altfel decât în umilinţă şi ruşine. Un partid ca PSD are o singură şansă de supravieţuire: să se reformeze din temelii, să–şi şteargă din palmares numele fondatorului, acuzat la bătrâneţe de genocid, de crime împotriva umanităţii, şi să păşească pe drumul european cu oameni noi, cu altă mentalitate.

Dacă nu vor fi suficienţi patru ani de opoziţie să mai reziste încă alţi patru, apoi să revină, încununat de glorie, în fruntea ţării.  PSD trebuie să–şi propună să câştige alegerile prezidenţiale de peste cinci ani, nu  guvernarea în 2020.  A nu se uita că stânga nu a câştigat niciodată alegerile prezidenţiale. Le-a câştigat doar Ion Iliescu. Dovadă că, în întregul lui, poporul român are opţiuni de centru-dreapta, că atunci când este animat de o singură idee se uneşte împotriva partidului pe care-l consideră responsabil de toate nereuşitele ultimilor 30 de ani.

PSD trebuie să iasă din istoria proprie şi să reintre în istorie pe uşa din faţă.

  Este trist că, după 30 de ani, trebuie să facem recurs la istoria primilor ani, la FSN, PDSR, Ion Iliescu şi chiar la perioada când PSD era pe cale de a deveni partid-stat.

Acum pericolul cel mai mare care ne pândeşte este ca celălalt mare partid, când adversar, când partener, să nu se fi molipsit iremediabil de boala abuzului de putere, de boala aroganţei şi corupţiei, de populism şi demagogie, şi, mai ales, de boala ineficienţei.

  Ceea ce avem de făcut este să urmărim cu mare atenţie eventualele similitudini dintre cele două partide şi dacă PNL, ajuns la la guvernare, câştigător al alegerilor prezidenţiale, începe să semene până la confuzie cu PSD, să zicem că asta este soarta României şi să o luăm de la capăt.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Satu Mare

Comuna Fărcaşa, arc peste timp

 Scăpat din strâmtorile Ţicăului, Someşul îşi domoleşte apele în drumul său spre Tisa, purtând în valurile sale istoria zbuciumată a locuitorilor de pe ambele sale maluri.

         Din cele mai vechi timpuri, oamenii acestor locuri şi-au legat destinele de existenţa râului. La începutul mileniului al doilea al erei noastre, conduşi de voievodul Gelu, locuitorii acestor meleaguri şi-au vărsat sângele daco-roman, care le curgea prin vene, apărându-şi glia strămoşeasca în faţa invadatorilor de curând statorniciţi în Câmpia Panonică. Voievodul însuşi a căzut răpus de săgeţile duşmanilor, mistuindu-se în apele Someşului.

         După căderea sub ocupaţia străină au urmat secole de frustrări şi umilinţe îndurate de urmaşii celor căzuţi pe câmpul de luptă, alături de voievodul lor.

Noii stăpâni au acaparat prin forţa armatelor toate bogăţiile acestor locuri, au pus stăpânire pe munca şi chiar viaţa băştinaşilor. Lemnul pădurilor din zona Codrului şi roadele ogoarelor din lunca Someşului luau drumul vestului transportate fiind, în cea mai mare parte, pe apa  Someşului. Cu bărci primitive se transporta sarea de la Ocna Dejului, pe firul apei până la Buda, în inima Ungariei.

         În drumul lor spre Tisa, plutele şi bărcile, care transportau sarea, atât de necesară şi preţioasă in Pusta ungară, acostau pentru o noapte de odihnă la locul unde Valea Bârsăului îşi varsă apele in albia Someşului.Plutaşii şi barcagii îşi aprindeau noaptea focuri in jurul cărora se incălzeau şi se veseleau, timp in care mistreţii, ciutele şi caprioarele veneau să se adape din apa râului, numai lupii, inspăimantaţi de vâlvataia focurilor, urlau sinistru si ameninţător.

         Legenda spune ca frumuseţea acestor locuri, dar mai ales spectacolul oferit de haitele de lupi, îi fascinau pe cei care poposeau aici pentru o noapte. Din această cauză locul acesta a fost denumit “Farcasakhaz” (adica “Locul de la lupi”).

         Cu timpul, pe vale în sus, oamenii acelor timpuri şi-au construit adăposturi permanente pe uliţa ce urcă spre izvorul numit Ştiubei, iar localitatea a fost menţionată în documentele vremii sub denumirea Farkasasszo(Fărcaşa). Locuitorii acestei aşezări erau urmaşii acelora care şi-au jertfit viaţa alături de voievodul lor,în lupta cu năvalitorii străini. Secole de-a rândul, oamenii locului şi-au câştigat existenţa muncind pământul în timp ce suportau nedreptăţile sociale din partea stapânilor vremelnic instalaţi.

         In anul 1904 au venit in localitatea Fărcaşa 17 familii de maghiari, care şi-au cumpărat proprietăţi de la nobilul ungur Kalai, cel care deţinea in hotarul comunei o moşie şi un conac. Pe deal, spre Poiana Codrului, avea o frumoasa pădure care şi azi îi mai poartă numele: “ Pădurea Karoly”. Dupa ce şi-a vândut moşia, nobilul a plecat in Ungaria, iar conacul paărăsit a fost demolat de către sateni in 1918. Din cele 17 familii maghiare, până in zilele noastre, multe s-au reântors la locurile de baştină, ramânând în Fărcaşa doar puţine familii care îşi duc viaţa in bună inţelegere cu populaţia română majoritară. Mulţi dintre urmaşii acestor familii au realizat căsătorii mixte cu parteneri din familiile româneşti, aceasta constituind un exemplu pozitiv, demn de urmat şi de alte localităţi cu populţie mixtă.

         Beneficiind de fertilitatea solului din lunca Someşului, de roadele livezilor şi ale viilor de pe dealuri, locuitorii satului şi-au făurit o viaţă prosperă, acordând localităţii dreptul de a fi centru politic si administrativ al comunei, având afiliate satele: Sârbi, Tămaia şi Buzeşti toate amplasate pe malul stâng al Someşului. Locuitorii acestor patru sate au portul şi obiceiurile caracteristice celor două zone folclorice, Codru şi Chioar, la interferenţa cărora le-a semănat Domnul pe Pamânt.

         Purtat de valul vieţii, cu 52 de ani in urmă, m-am pripăşit şi eu in acestă comună. Am găsit-o şi am perceput-o ca pe o mare si evoluată aşezare rurală, cu legatura rutieră spre Baia Mare, cu o viaţă economică prosperă, cu oameni harnici şi cu credinţă in Dumnezeu. Prin misiunea si vocaţia ce o aveam in cadrul comunei, mi-am adus si eu modesta contribuţie la viaţa spirituală a comunei, in cei peste 50 de ani petrecuţi în sânul comunităţii.

         In deceniile al şaptelea şi al optulea al secolului trecut, foarte mulţi locuitori ai comunei şi-au câstigat pâinea muncind în zona industrială şi minieră a Băii Mari, cei mai mulţi făcând zilnic naveta cu autocamioanele şi, mai apoi, cu autobuzele.

Acest fapt a facilitat dezvoltarea rapida a comunei. Banii câştigaţi în industrie şi minerit au dat posibilitatea meşterilor de case din Fărcaşa, ca in două decenii să modifice, sub ochii mei, arhitectura caselor şi a dependinţelor gospodareşti.

          La începutul deceniului al optulea al secolului XX, în centrul de comună, pe lângă  vestita moară de cereale existentă, din iniţiativa si prin implicarea directă a unui localnic- Barta Stefan(Pityu), la Fărcaşa s-a construit o fabrică de sticlarie, unitate care continua tradiţia acestui meşteşug in zonă(in anii 40 in Fărcaşa funcţiona “fabrica din vale”, un atelier in care sticla era topită cu ajutorul lemnului). Fabrica de sticlă a avut la un moment dat peste 650 de muncitori (sticlari,gravori,şlefuitori), toţi provenind din Fărcaşa si zonele adiacente iar produsele executate aici fiind vestite in toată Europa.Tot prin sârguinţa neobositului Barta Stefan(fie-i ţărâna uşoară!) s-a construit in deceniul al noualea un Autoservice(in prezent – sediul ISU si al SMURD Fărcaşa). În satul Tamaia, în cadrul CAP-ului a functionat o secţie de împletituri din nuiele de răchita, unde se confecţionau piese de mobilier in stil rustic, piese exportate în ţări din vestul Europei, fiind mult apreciate.

          După evenimentele din 1989, in viaţa comunei s-au petrecut schimbări radicale. Ţăranii, deposedaţi de pamânturi prin colectivizare, şi-au recâstigat dreptul de proprietate asupra pamântului. Comuna a cunoscut un real proces de modernizare. Din 1995, comuna Fărcaşa s-a racordat la reţeaua naţionala de gaz metan, astăzi existand doar un număr nesemnificativ de locuinţe care nu beneficiază de gazul metan.

         Din anul 2000 viaţa comunei a intrat pe un nou făgaş. La algerile locale de atunci, în funcţia de primar a fost ales domnul Ioan Stegeran, fiu al comunei, născut şi crescut în satul Sârbi într-o familie modestă, cinstită şi cu credinţă în Dumnezeu. El insuşi şi-a insuşit din familie credinţa in Cel-de-Sus şi s-a hotarat s-o fructifice în favoarea consătenilor, înfruntând cu stoicism riscurile funcţiei.În timpul campaniei electorale din anul 2000, intr-o discuţie amicală, chiar la locuinţa sa, l-am intrebat:

        -Domnule Stegeran, sunt mulţumit în sinea mea, că unul din foştii mei elevi, prin muncă, a reuşit in viaţă să ajungă un prosper om de afaceri după 1989. Sunteţi proprietarul firmei de transport “Hagero”, cea ce insemnă mult in societatea actuală.Aveţi o familie frumoasă şi din punct de vedere material şi spiritual tot ceea ce vă trebuie pentru o viaţă liniştită şi lipsită de grija zilei de mâine. Să nu mă intelegeţi greşit! Nu pretind că aş avea ,neapărat, vreun merit personal în formarea ca om şi în ascensiunea dumneavoastră, dar îmi permit sa va întreb sincer: Ce v-a determinat să vă depuneţi candidatura pentru funcţia de primar al comunei?

Cum pe acest om vorbăria multă şi fară sens nu-l caracterizează, după câteva momente de tăcere, mi-a răspuns simplu dar convingător:

         -Vreau sa demonstrez consătenilor mei ce se poate face în comuna noastră atunci când există voinţă şi când nu sunt alte interese în afară de munca in folosul comunităţii!

Şi Dumnezeu a rânduit ca aceste cuvinte sa-şi dea rodul cuvenit. A fost ales primar in trei rânduri, cu o majorităţi zdrobitoare, îndeplinindu-şi misiunea politică şi socială, dedicându-şi comunei şi locuitorilor ei întreaga vocaţie şi pricepere.Imediat dupa alegeri, a început restructurarea  si modernizarea tuturor instituţiilor din comună, dotându-le cu toate cele necesare,instaurand simţul respectarii legii, al ordinei si disciplinei. La nivel de primărie s-au demarat proiecte indrăzneţe, reuşind să se construiasca o Sală de sport polivalentă precum şi un teren de sport multifunctional,cu suprafaţă sintetică şi nocturnă, teren care are şi peste  o sută de locuri pe scaune, s-au executat foraje şi s-au finalizat lucrările la Uzina de apă care alimentează intreaga comuna cu apă potabilă şi menajeră. S-a dat în folosinţă o parte din reţeaua de canalizare , reţea care urmează să fie finalizată în acest an.De asemenea s-a dat în folosinţă şi o staţie de epurare situată in satul Tămaia. Tot în Tămaia s-au amenajat şi regularizat scurgerile de apă care afectau centrul satului,s-au amenajat cabinete medicale intr-o construcţie nouă, s-a construit o noua şcoală iar la şcoala veche s-a construit o sală de gimnastică.Căminele culturale din comună au fost renovate şi transformate în adevărate lăcaşuri de cultură.La caminul cultural din Fărcaşa funcţionează şi Biblioteca comunală, unitate care a fost declarată ca fiind una dintre cele mai moderne si funcţionale din judeţ. Tot la capitolul realizari merită menţionate şi lucrările de regularizare si indiguire ale văii Faget. Valea este betonată pe porţiunea în care străbate satul Fărcaşa. La fel pot aminti si lucrări similare la valea ce tranzitează satul Buzeşti.

In toate satele comunei Fărcaşa sunt in curs de finalizare lucrările la construcţia capelelor din cimitire, edificii necesare pentru satisfacerea serviciilor religioase la înmormântări.Şi nu numai atât! Ridicându-se deasupra limitelor înguste , care mai există pe tarâm religios, întelegând că pentru toţi credincioşii de sub Soare există un singur Dumnezeu, indiferent de calea pe care merg spre El, primarul a propus, fără umbră de patimă,consilierilor, iar acestia au aprobat, susţinerea materială a tuturor bisericilor de pe raza comunei indiferent de confesiunile religioase.Mai trebuie menţionat că in comuna Fărcaşa mai functionează:  o sucursală a unei Bănci, un centru medical de permanentă,deservit de 5 medici şi personalul auxiliar aferent, un Punct de lucru  Pompieri ,al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Maramureş, o Unitate SMURD, un  Serviciu public comunitar local de evidenţă a persoanelor , precum şi un Centru de Poliţie rurală care deserveşte un oraş(Ulmeni) şi zece comune din zona Codru .

Nu pot incheia fară să amintesc de cea mai mare realizare economică din comuna Fărcaşa din timpul mandatelor primarului Ioan Stegeran: Fabrica de contactoare electrice “EATON” din Sârbi . Este,aşa cum ii place să spună primarului, “copilul meu de suflet” . Pornită iniţial ca o fabrică în comuna Fărcaşa, sub cupola firmei Moeller din Grmania, investiţia din satul Sârbi a intrat ulterior în marea familie a concernului american EATON. Concernul american EATON activează în domeniul sistemelor şi al aparatajului electric, în distribuţia şi controlul energiei, dar şi alte sectoare cum ar fi automotive, fluid power, hidraulic etc. cu peste 70.000 de angajaţi în întreaga lume. Din postura de lider global în acest sector, EATON a achiziţionat grupul Moeller - producătorul de echipamente electrice şi automatizări ,în primăvara anului trecut. Intrarea Moeller Grup în concernul american EATON s-a resimţit benefic şi la nivelul firmei Moeller Electro-Producţie din Sârbi.

Pornind de la 15 angajaţi în 2002, firma din Sârbi a ajuns să numere astăzi aproape 2000 de   salariaţi. La EATON Sârbi lucreaza muncitori din intreaga zona a Codrului si Chioarului: din Bicaz, Asuaj, Băita de sub Codru până in Borleşti Pomi, Bârsau sau Mireşu Mare ori Iadăra. Si,spre mandria noastra, in spatele poveştii de succes, Eaton Sârbi, stă un manager femeie: Pamela Pop, fiică a comunei. În urmă cu mai bine de un deceniu, când a fost iniţiată această investiţie în Maramureş,  Pamela Pop a fost primul angajat al companiei .Pe lângă investiţii, compania a avut în permanenţă un program de implicare în comunitate, deruland o colaborare exemplară cu Primăria Fărcaşa.

Ar mai fi multe de spus,dar spaţiul este atât de limitat!

         Concluzionând, se poate spune că omul acesta a ştiut să obţină banii necesari şi mai ales a ştiut sa-i folosescă, cu cap, acolo unde trebuie. Cinste lui si întregii echipe care-l înconjoară!

Îmi amintesc că la una dintre întâlnirile prilejuite de “Zilele comunei Fărcaşa”, un invitat, avizat in domeniu, spunea în cuvântul său: “comuna Fărcaşa a absorbit mai multe fonduri europene decât unul dintre oraşele reprezentative ale judeţului’. Ori, asta însemnă tocmai recunoaşterea capacităţii manageriale a primarului Ioan Stegeran  care, impreună cu echipa sa, a ştiut să facă proiecte viabile pentru comunitate.

Unii ar putea interpreta că rândurile de faţa au o tentă electorală. Îi asigur că e departe de mine acest gând!. Cât mă priveşte, consider că nu e cazul de aşa ceva, ci doar dorinţa de a arăta cititorilor ce înseamnă “omul potrivit la locul potrivit”. Propaganda electorală nu trebuie să se facă prin cuvinte, ci prin fapte. Si cum domnul primar Stegeran este atât de reticent la vorbă, întotdeauna a făcut mai mult decât a promis prin vorbe.

          În prezent în comuna noastră sunt în curs de realizare o mulţime de obiective. În centrul de comună este in stadiu de finalizare o şcoală modernă care va fi dotată conform ultimelor standarde europene in domeniu, şcoală in care se vor instrui toţi elevii din comună, se lucreaza intens la finalizarea inca  a unui bloc construit prin ANL, un bloc cu peste 30 de apartamente în care se vor muta specialişti şi muncitori care lucrează pe raza comunei Fărcaşa, bloc care se adaugă celui existent deja. În viitorul apropiat, Primăria se va muta în noul sediu, un adevărat Palat administrativ, dotat cu toate spaţiile necesare unei administraţii eficiente.

          Ma simt obligat sa menţionez marele sprijin pe care Primaria l-a acordat ,şi-l acordă in continuare, dezvoltării activităţilor culturale din comună. Trebuie menţionat aici infiinţarea unui ansamblu folcloric numit “ Plaiuri someşene”, ansamblu care a avut ,pe lânga multele reprezentaţii naţionale, şi două ieşiri in afara graniţelor ţării: în Serbia şi in Bulgaria. La festivalul din Bulgaria, ansamblul din Fărcaşa s-a întors cu diploma de onoare si medaliile acordate pentru locul trei. Deasemenea merită evidenţiată o manifestare devenită permanentă in ultimii 5 ani: Festivalul de colinde, care se desfaşoară in luna decembrie pe parcursul a 4 zile şi la care participă in medie 15-20 de coruri pe an.

           La una din multele manifestari spirituale care au avut loc în cadrul căminului cultural Fărcaşa, la o lansare de carte, primarul Ioan Stegeran a fost etichetat ca find “cel mai bun primar din Romania”! Desigur, la prima vedere afirmaţia ar putea părea cojuncturală şi puţin forţată, dacă nu ar fi acoperită de fapte. Ea nu-mi aparţine mie, ci unei personalităţi avizate în domeniu, un om care a văzut multe la viaţa lui, un om care cunoscând, prin farmecul meseriei de gazetar, nivelul de dezvoltare al tuturor comunelor din judeţ, şi-a permis sa facă această afirmaţie care se justifică, în opinia sa, prin tot ceea ce s-a realizat in comuna Fărcaşa.

Aprecierea de mai sus aparţine reputatului gazetar ,scriitor si om de cultură profesorului Ion P.Pop, el insuşi fiind fiu al unui sat de pe valea Someşului.

         Stimate cititorule! Să nu te îndoieşti nicio clipă de veridicitatea celor scrise in rîndurile de mai sus. Ele scot la iveală o realitate imbucurătoare care ar putea servi ca exemplu şi pentru alte comunitaţi rurale. Şi, dacă totuşi te incearcă un sentiment de indoială, indreaptă-ţi paşii spre comuna Fărcaşa. Fă o deplasare de agrement până la Izvorul “Ciorgău”la acel loc care, dintr-un izvor din care se adăpau doar sălbătăciunile, a fost transformat într-un loc de popas si recreere. Şi vei mai avea încă multe de văzut!

           Rândurile de faţă constituie oglinda unor fragmente ale evoluţiei unei comunităţi umane, in traiectoria sa pe spirala timpului. Ancorată puternic în trecutul istoric,comuna Fărcaşa, în prezent, este propulsată pe spirala dezvoltării sale istorice într-un ritm şi într-un mod deosebit. Şi asta spre mulţumirea locuitorilor ei şi spre lauda acelora care se află la cârma Primariei.

          În incheiere, nu-mi rămâne decât să constat de câtă energie creatoare dispune această comunitate şi câtă înţelepciune şi adevăr se desprind din dictonul popular  “ omul sfinţeşte locul “ !

Profesor Viorel Pop

                                                                                                 Fărcaşa