Nici nemții nu mai sunt atât de încântați să-i
găzduiască pe cei peste un milion de ucraineni ajunși în Germania după debutul
războiului. Un refugiat primește lunar
de la statul german suma de 583 de euro (sensibil mai mult decât un
emigrant din Siria, spre exemplu). De
asemenea, refugiații ucraineni nu plătesc chirie. Așadar, o familie fără copii
încasează lunar 1.166 de euro doar prin prisma statutului special de ”refugiați
ucraineni”. ”Munciţi în Germania sau întoarceţi-vă în Ucraina, în partea de
vest, care este mai sigură”, i-a îndemnat liderul grupului parlamentar în
Bundestag al Uniunii Creştin Sociale (CSU) din Bavaria.
Partea de vest a Ucrainei ar fi putut constitui o
bună alternativă pentru milioanele de compatrioți ai lui Zelensky plecați din
țară în ultimii aproape trei ani. Doar că Europa a preferat să închidă ochii și
să scoată din buzunare miliarde de euro drept ajutoare sociale. Reversul
medaliei se vede de la mare distanță: frontul din Donbas este pe cale să se
prăbușească, în timp ce o grămadă de bărbați apți de luptă freacă menta pe
Coasta de Azur.
Din punctul ăsta de vedere Joe Biden are dreptate:
noi vă dăm în continuare armament și muniție, dar ce faceți cu ele? Cine le
folosește?
Așa că nu-i de mirare recenta luare de poziție a
oficialilor polonezi, care le cer europenilor să pună piciorul în prag. Gata cu vacanțele ucrainenilor la Paris,
Berlin și București pe banii noștri! Cu un cinism fără margini, șeful
diplomaţiei poloneze, Radoslaw Sikorski, a propus sistarea plăţii ajutoarelor
sociale pentru bărbaţii ucraineni încorporabili aflați în Europa, cu scopul a-i
determina să meargă pe front. ”Iată o idee practică care ar ajuta finanţele
Europei de Vest, ar ajuta politic partidele tradiţionale împotriva radicalilor
de dreapta şi ar ajuta Ucraina”, a punctat Sikorski, prea puțin dornic de a
oferi un exemplu personal prin înscrierea în detașamentele de mercenari.
Potrivit estimărilor, un milion de bărbaţi ucraineni numai buni de tras cu
pușca trăiesc în străinătate, dintre care 300.000 în Polonia.
Ieri, guvernul norvegian a anunțat că ”încetează de
îndată să mai acorde azil în mod automat tuturor ucrainenilor”. Protecția
colectivă cerută inițial de Washington s-a încheiat. Ministrul norvegian al
Justiţiei, Emilie Engen, a argumentat că impactul afluxului mare de refugiaţi
are consecinţe asupra locuinţelor, serviciilor de sănătate şi instituţiilor
şcolare din Norvegia. ”O parte tot mai mare” a acestor refugiaţi ”sunt bărbaţi
apţi să lupte”, în timp ce Ucraina întâmpină dificultăţi în a-şi creşte armata
pentru a respinge ofensiva rusă, potrivit ministrului norvegian.
În
prezent, România găzduiește un număr impresionant de peste 135.000 de refugiați
din Ucraina, cărora li se acordă alocații, cazare, servicii medicale și
consiliere psihologică. Foarte mulți ar fi capabili să
lupte pe front, însă nici ministrul de Externe Odobescu, nici premierul Ciolacu
sau președintele Iohannis nu au luat, deocamdată, atitudine.
Frontul plânge după carne de tun. Ar fi păcat ca
armamentul să ruginească în depozite. Cine va mânui sistemul Patriot donat de
România? Soția lui Zelensky?! Luminița Odobescu? Ursula von der Leyen?
Afacerile industriei americane de război trebuie să
meargă în continuare ca pe roate. Mai sunt multe achiziții de făcut, iar
România, spre exemplu, abia a luat un împrumut ”avantajos” de 920 de milioane
de dolari, din fondul de 4 miliarde pe care Pentagonul ni-l oferă cu atâta
generozitate.
Autor: Adrian Onciu
