Mesajul de pe gard...
Este adevărat că şi întrebările ziariştilor prezenţi la conferinţa de presă organizată la Cotroceni au fost de suprafaţă, menite să scoată de la preşedinte răspunsuri concrete la problemele la zi, utile televiziunilor pentru breaking news.
Totuşi, preşedintele a spus lucruri esenţiale. Practic a anunţat începutul reformei, fără să pronunţe de foarte multe ori cuvântul „reformă”. S-a ferit pe cât posibil de cuvinte precum „restructurare”, „disponibilizare”, „reducere”, expresii specifice în cazul reformării unei societăţi. De câteva ori preşedintele a ţinut să repete că îngheţarea salariilor se referă numai la personalul bugetar. Lucru care se înţelege de la sine.
În anii 1990 era la modă „terapia de şoc”. Adică tai odată, fără ezitare, aşa ca atunci când tai coada câinelui. Ca să nu spunem ca în cazul securii călăului. Ca să taie dintr-o dată, condamnatul îi dădea călăului un cadou frumos. O şpagă, în termenii zilelor noastre.
Terapia de şoc a funcţionat în Polonia, Cehia şi într-o măsură mai mică în Ungaria. Ion Iliescu a lălăit-o, de la primul până la ultimul mandat. A înţeles trecerea de la comunism la capitalism printr-o necesară etapă de criptocomunism. Totul s-a făcut pe jumătate şi în timpul regimului Emil Constatinescu. Certurile din CDR au înlocuit măsurile de reformă promise în campaniile electorale. Preşedintele Băsescu s-a tot pretătit de marele salt, dar nu a făcut decât mici salturi, ca de broscoi în iarba înrouată. Cel mai mare şi viteaz gest a fost tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. Drept pentru care PDL a plătit cu dispariţia de pe scena politică. De altfel, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu PNŢCD. Principalul partid de guvernare din perioada 1996-2000 nu a mai intrat în parlament.
De unde se poate trage următoarea concluzie: cine reformează, cine aplică terapii de şoc, pierde alegerile. Cum PSD nu a aplicat niciodată vreo terapie de şoc, nici măcar pentru sine, nu a pierdut în mod catastrofal niciodată alegerile. A mai pierdut câte o bătălie, pe ici pe colo, dar a rămas partid mare. Şi nereformat va rămâne şi în următorii patru ani. Acesta este modul lui de a face politică. PSD dă, nu ia. Aceasta este deviza lui. Ca babele miloase care aruncă un bănuţ celor cu mâinile întinse la ieşirea din biserici.
Ce mai are de pierdut preşedintele Iohannis dacă porneşte pe calea reformelor profunde? Doar popularitatea în rândul bugetarilor. Ce au de pierdut partidele din arcul guvernamental? Viitoarele alegeri. Dacă PNL îşi ia în serios rolul de principal partid de guvernare, aşa cum a făcut PN|CD, aşa cum a făcut PDL, la alegerile din 2024 îl vedem uitându-se prin gard la partidele care vor trece pragul electoral de 5%.
În aceste condiţii, parcă vedem pe altcineva asumându-şi rolul de partid al reformelor structurale. USR-PLUS forţează nota obligându-i pe liberali să înceapă fără întârziere punerea în practică a unor măsuri curajoase.
Cam aşa stau lucrurile la începutul guvernării PNL-USR-PLUS-UDMR. Într-o rână.
Preşedintele Iohannis trebuie să ia biciul în mână. Neforţate dinafară, aceste partide de centru dreapta, o vor lua spre stânga. Având drept scuză pandemia, vor amâna măsurile de reformă până după jumătatea mandatului, când practic se intră în campanie electorală.
Prin modul de exprimare calm, prin atitudinea binevoitoare, preşedintele Iohannis dă totuşi semnalul de pornire spre o nouă etapă de dezvoltare a ţării noastre, dar lasă să se înţeleagă că este decis să reformeze România, cu orice preţ.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Deşi pînă în noiembrie mai este timp, campania electorală
devine tot mai agitată. Mirajul scaunului prezidenţial atrage ca un magnet
personaje din întreg spectrul politic. În premieră, pe fotoliul rîvnit sînt
hotărîte să se titularizeze inclusiv două femei, M. Macovei şi E. Udrea. Încercări similare au mai fost şi în campaniile anterioare, însă din motive
necunoscute au eşuat pe parcurs. Fiind vorba despre cea mai înaltă demnitate
din stat, faptul că sînt femei nu trebuie să fie favoare sau dezavantaj.
Înscrise în competiţie, bănuiesc că doamnele şi-au asumat riscurile şi nu se
aşteaptă să fie menajate de electorat şi de gura presei. Pe de altă parte, dacă
nu vor intra în turul doi ar fi o greşeală să pună eşecul pe seama aceluiaşi
fapt. Ce-i drept, la ora actuală, o bună parte a societăţii nu vede cu ochi
buni o femeie în postura de preşedinte. Sociologii nefiind interesaţi de
subiect, cauzele sînt greu de intuit. Cert este că perioada următoare nu va
duce lipsă de scenarii dominate de scandal, acuzaţii reciproce şi multă
ipocrizie. În scopul manipulării electoratului, mass-media partizană puterii
sau opoziţiei, pînă la toamnă le va “toca” sistematic sau le va ridica osanale.
În orice condiţii, în final, soarta candidatelor va rămîne tot la opţiunea
alegătorilor. După părerea mea, cei care le vor lua în seamă ar fi bine să le
judece obiectiv, nu discriminatoriu şi să ia în calcul prestaţia lor
profesională şi politică. Amîndouă sînt personaje cunoscute, au dobîndit vechime
în politică şi au deţinut funcţii importante la nivel înalt în stat. Aşadar,
pînă la alegeri, candidatele trebuie să vină cu argumente convingătoare că au
performat mai eficient decît candidaţii bărbaţi. Altminteri, nu văd ce interes
ar avea alegătorul simplu să dea votul unui candidat numai de dragul că este
femeie. Din motive, zic eu obiective, de votul meu nu se vor bucura. În primul
rînd, în funcţiile avute nu au performat şi au făcut parte din gaşca lui
Băsescu. Ca ministru al Justiţiei, Macovei nu a reuşit să o facă independentă
iar ca europarlamentar mereu a fost pusă pe ceartă şi a vorbit urît despre
ţară. La fel, Udrea a gestionat prost resursele ministerului pe care l-a condus
în timpul guvernării Boc şi se pare că va avea probleme şi cu DNA-ul. Nu mi-au
plăcut nici mijloacele prin care au devenit prezidenţiabile. Lipsită de
susţinerea PDL-ului, Macovei s-a rezumat să-şi anunţe intenţia de a candida pe
o banală reţea de socializare unde a făcut promisiuni fără acoperire. Mai mult,
din declaraţii reiese că Macovei nu cunoaşte atribuţiile preşedintelui
prevăzute în Constituţie. Udrea, specializată în comploturi, intrigi şi
şmecherii a luat-o pe ocolite. Complotul pus la cale de Băsescu împotriva
naivului Cristi Diaconescu, căzut ca o muscă în plasă deja este cunoscut. Dacă
vor să procedeze şi să joace ca Băsescu, cu siguranţă candidatele vor sta pe
tuşă. Pornind de la un raţionament simplu, spus într-o altă ocazie îmi doresc
un prezidenţiabil cu adevărat familist, indiferent că este bărbat sau femeie.
Cine nu este în stare să ducă în spate regulile familiei nu prezintă încredere
că va fi capabil să conducă o ţară. De asemenea, voi tăia de pe lista
candidaţilor pe amatorii de imagine şi publicitate, cu televiziunile legate de
gît, aşa cum face Udrea. Dacă opinia mea este subiectivă, nimeni nu trebuie să
o ia în seamă. În privinţa votului socotelile sînt încheiate. Ce ar putea face
prezidenţiabilele cu voturile obţinute în turul întîi nu are importanţă.
Oricum, în turul doi ar ajunge numai printr-un miracol care m-ar pune serios pe
gînduri. Preluare http://www.graiul.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=23893:monicua-i-lenua-vor-la-cotroceni&catid=55:opinii&Itemid=36