(…)
Motto:
„Mă pierd în ochi de
vis rotund,
În palme freamătă
fiori,
Scriu aripi pe un cer
fecund,
În inimă rodesc
culori.
Mă spală ploaia de
petale,
Albastrul gândului
descântă,
Prin frunze de simțiri
ovale,
Vântul trăirii se
frământă!
Mă înfășor în dimineață,
Ascult cum cântă roua
firii,
Bat clopotul în turn
de viață,
Se-ngână vocile
iubirii".
(Cristina Serghiescu, din poemul „Rouă de trăiri" și volumul cu același titlu).
ROUĂ DE TRĂIRI
CRISTINA SERGHIESCU
(semnal
editorial; autor Vasile Bele)
Am primit zilele astea (pentru că Moș Crăciun,
există!), un colet. De la Beclea, Bistrița Năsăud. Două volume de versuri,
semnate de poeta Cristina Serghiescu. Mă bucur, fără doar și poate. Ne-am
cunoscut (personal), la festivitățile de la Predeal în organizarea poetei
Florentina Danu și a editorului Trandafir Sîmpetru. Bucurie și îmbrățișări.
Întâiul volum la care mă voi opri, este „Rouă de trăiri", apărut la Editura
Cervantes, București, 2022, ISBN 978-606-8909-73-8, 220 p., cu o prefață,
numită „Dincolo de limitele cunoașterii.
Prefață la volumul - Rouă de trăiri, vol. VIII", semnată de prof.
Ștefan Mazilu, din care citez doar câteva rânduri, reprezentative: „Poetica Cristinei Serghiescu depășește forma
grafică ajungând să se confunde cu imaginația ce înălța spiritul poetic pe 《un cer fecund》unde 《rostesc culori》. Dincolo de cuvântul
actul imaginației combină elemente de origini diferite precum: vizualul,
senzorialul sau termicul. Cuvântul scris pare a avea mai mult un rol estetic,
dincolo de acesta regăsindu-se un univers întreg de simboluri izvorâte din
imaginația eului liric", (p. 5).
Rouã de trãiri
sau
Trãiesc ṣi respir odatã
cu roua…
(poem îngemãnat)
(1).
Am întrebat vântul dacă respiră albastru
un zâmbet și o lacrimă
plină de ROUĂ DE TRĂIRI
mi-au confirmat tăcerea lui,
Doar marea și câmpul culegeau
în zorile unui alt anotimp
TĂCERI ȘI FUM...
Visele adună culoare și stânca PLOUĂ
peste stele și îngeri cu același
verde-miracol adunat în cunună,
Cerul CÂNTĂ LUMINI și umbrele
nasc nuferi albi
unul MI-A ÎNFLORIT ÎN PALMĂ
iar tăcerea cerului am schimbat-o
ASTĂZI în iarmaroc
pe doi bănuți de aur
care-și priveau veacul prin clipa de mâine...
Am agățat păsări ÎN RAMUL DE GÂND
pentru că azi va deveni un veac de amintire
dintr-un gând rămas în pribegie,
ZĂPEZILE FRAGILE-ALE IUBIRII
încă nu s-au dus la culcare
așteaptă zorile unor
SECUNDE DE GÂND
pentru același timp și curcubeu
ce înflorește în seninul altei toamne viitoare
pentru a se dărui unui AMURG VIOLET...
Rouã de trãiri
sau
Trãiesc ṣi respir odatã
cu roua…
(poem îngemãnat)
(2).
Alerg prin ROUĂ DE TRĂIRI desculț
și vreau să prind cerul în palmele muncite
ATING veacul speranței și culeg amintiri
din lacrimi atinse de brumă - ATINGERI
care-mi spulberă uitarea,
Iau câteva CULORI din cununa poeziei
pentru a le face muzelor un ceai
de tei cu ESENȚE de vis și sărutări...
Dacă m-aș mai naște în senin
aș aduna vis de mai din câmp cu maci și gutui
NAUFRAGIEZ printre picuri de ploaie
și nu vreau să cred în uitare
nici în ZĂPEZI DE LUMINĂ.
Am plecat spre tine anotimp răstignit
PRIN TIMP curg CULORI necălcate
iar tăcerea lui noiembrie
adună culoare și ceață
CÂND se duc speranțele la culcare...
Știu că E PREA MULT anotimp de vise
legat de umbra gândului
dar nu pot întoarce roata pentru
că-mi NINGE peste vârfuri de amintiri
iar stelele au ACCENTE în șoapte
și în lacrimi frământate în lut,
Azi, SUNT o tăcere în focul din vatră
iar albastru îmi spune că
SUNT O PASĂRE DE NOAPTE
care-și așterne lumină în cuib
pentru alt timp din martie...
Rouã de trãiri
sau
Trãiesc ṣi respir odatã
cu roua…
(poem îngemãnat)
(3).
Câmpul îmi adună pașii
iar eu ALERG să prind valul
doar TU îmi auzi speranța
purtată în brațe de visare
aceste IMAGINI vor prinde rădăcini
în noaptea dintre două clipe
când PRIN PALME vor fi scrise
mai multe TRECERI către asfințitul trezit…
ÎNTOTDEAUNA am sperat să mă strige ecoul
dintre CĂRĂRI de lumină,
Eu, printre picuri de vânt
ÎN LUT DE AMINTIRI
să privesc ROUĂ DE TRĂIRI
și să adun gândul răstignit
în visare netulburată...
PRIN
LUTURI GALBENE DE SENTIMENTE
înfloresc
boabe de fericire
cusute
cu ROUĂ DE TRĂIRI
am
tăcut și am așternut
clipa
spre răsărit
ÎN
FELUL MEU eram plin de anotimp și speranță
din
octombrie viitor
AȘTEPT
SĂ PLOUĂ CU UITARE
iar
zăpezile să culeagă gânduri...
Rouã de trãiri
sau
Trãiesc ṣi respir odatã
cu roua…
(poem îngemãnat)
(4).
Te
strig ROUĂ DE TRĂIRI
să
îmi fii călăuză spre înălțimi
te-am
rătăcit și ieri prin clipe
TE-AȘTEPT
ȘI AZI prin anotimpuri
plecate
în pribegie lunii.
Vor
înflori gutuii CÂND VOI PLECA
și
am să îți duc un ram rupt dintr-o
visare
părăsită de uitare...
TU
TRECI prin clipe de adevăr
fără
să privești înapoi
aici
mi-e bine și mi-e joi
CÂNDVA
voi ruga gândul
să
îmi fie albastru
până
atunci am să ADUN priviri
în
palme și în tăcere
MEREU
va fi un octombrie cu rod și brumă
iar
TU, SUFLET nu-mi vei intelege rostul
mai
fi-vor TRECERI prin șoapte
mai
aduna-vom TRĂIRI din rouă necălcată
în
timp ce NOI ne vom trece visările
prin
flăcări de iluzii…
Vom
trece mult prin vreme și anotimpuri
ROUĂ
DE TRĂIRI vom aduna în priviri
DACĂ
TĂCERILE-AR PUTEA VORBI
ar
crește amintiri neculese în
clipele
dintre două SIMȚIRI de gând,
Așa
a fost să fie
TE-AM
CĂUTAT în drumuri pietruite
fără
ca să NE RISIPIM în senin
CÂTEODATĂ
vom întreba dacă zâmbetul
din
speranțe și CĂUTĂRI prin alte timpuri
mai
respiră albastru...
PESTE
LINIȘTEA DIN ZARE
crește
ROUĂ DE TRĂIRI...
(N.A.
ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme cuprinse în volumul ROUĂ DE TRĂIRI, autor Cristina
Serghiescu)
Felicitări, pentru această minunată realizare literară. Cititori pe măsură
și succes în continuare...
Vasile Bele, 18
noiembrie 2022
- președinte ASCIOR,
filiala Baia Mare;
- membru U.Z.P.R.,
filiala Vâlcea;
- membru L.S.R.,
filiala Cluj-Napoca;
- membru Asociația
Scriitorilor din Maramureș.
