Se afișează postările cu eticheta gesturi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gesturi. Afișați toate postările

marți, 27 martie 2018

Facebook-ul şi gesturile care produc emoţie publică

Am intrat în epoca protestelor. Se protestează pentru majorarea salariilor, pentru unirea Moldovei, pentru independenţa Justiţiei. Se protestează peste tot în lume, mai mult sau mai puţin agresiv. Arestarea liderului catalan în Germania probabil va genera reacţii dure în Spania. 
Carles Puigdemont este pasibil de o pedeapsă de 25 de ani pentru că a instigat la rebeliune cerând independenţa Catalaniei. În Barcelona în prima zi de proteste au fost înregistraţi deja 50 de răniţi.


Protestează şi cei care sunt chemaţi să menţină ordinea la proteste. Sâmbătă a fost rândul poliţiştilor să iasă la proteste. Marşul lor a fost paşnic, dar din nefericire s-a petrecut un gest care „a produs emoţie publică.” Aşa explică liderul sindical Coarnă gestul a doi poliţişti care nu s-au mai putut abţine şi s-au uşurat pe zidul unei biserici. Biserica Ortodoxă a reacţionat considerând gestul dezonorant. Poate ar fi trebuit să aibă o reacţie mai dură şi să considere că gestul celor doi poliţişti a fost un sacrilegiu.
Este posibil ca locul marcat atât de ruşinos să fie resfinţit. Dar BOR nu este chiar atât de intransigentă limitându-se să-i mustre. La rândul său, liderul sindicatului poliţiştilor îi mustră şi el, atrăgându-le atenţia că bieţii făptuitori puteau să aibă şi ei „un pic de orientare”. Adică să se uşureze pe o clădire laică.
Dar cum au fost depistaţi cei doi nefericiţi uşurători? Cineva a postat imaginile pe Facebook. Pe acelaşi Facebook aflat acum în plin scandal pentru că se implică în campaniile electorale şi contribuie la răspândirea ştirilor false. Pentru acest lucru potrivit unui sondaj, germanii sunt de acord cu scoaterea reţelei Facebook din Germania. Dacă nu ar fi fost Facebook-ul nu s-ar fi aflat de gestul celor doi poliţişti care au produs atâta emoţie? Nu se ştie. S-ar fi găsit o altă modalitate.
Poate că este momentul să se vorbească mai aplicat şi la noi despre Facebook. Apariţia reţelelor de socializare oferă fiecărui cetăţean şansa de a afla direct ce înseamnă puterea informaţiei distribuite spre mii de oameni. Printre fotografiile cu pisici şi căţei se mai strecoară şi câte o postare pe care o preia presa consacrată şi o oficializează. Dacă poza cu cei doi bărbaţi cu feţele spre zidul bisericii Kretzulescu nu ar fi fost preluată de televiziuni şi ziare, ea ar fi rămas fără efect. Adică nu ar fi generat emoţie publică.
Scandalul generat de Cambridge Analytica care a preluat datele personale ale utilizatorilor Facebook declanşează o dezbatere la nivel mondial privind raportul dintre reţelele de socializare şi presa tradiţională. În Statele Unite, Facebook apelează la presa scrisă. Facebook cumpără pagini întregi de publicitate în ziare. Practic lumea informaţiei a ajuns la o răscruce. Între mass media clasică, oficializată şi internet s-a purtat un război surd. Prin gestul său de a apela la presa scrisă fondatorul reţelei recunoaşte forţa presei care a pierdut publicitatea în faţa reţelelor de socializare. Acum, cel puţin în Statele Unite, raportul începe să se schimbe.
În viitorul apropiat, la alegerile viitoare, partidele nu vor mai putea utiliza internetul pentru campaniile electorale. Acolo nu există reguli, aşa cum este cazul televiziunilor şi ziarelor. În spatele postacilor anonimi se ascund politicieni veroşi, fără scrupule. Sub protecţia anonimatului internaut, politicienii, asemeni celor doi poliţişti, se uşurează direct pe opinia publică.

Autor: Dumitru PĂCURARU

Sursa: INFORMAŢIA ZILEI de MARAMUREŞ

vineri, 23 martie 2012

Gesturi


în buzunare  adunãm  vise ,  iluzii zâmbitoare
cu buletine de vot  împãturite  frumos 
asemeni  biletelor  la  Loto
pe care le-am vrea  câştigãtoare.
Fãcute  sunt  socotelile  mereu
în  folosul  beneficiarilor  din Parlament
iar  noi
bolnavi  de  dezamãgire
culegem cuvintele din grãdina rostirii
ca pe nişte ierburi de leac
sau frunze
ori flori
le adunãm  apoi în buchete
şi suntem  fericiţi
dãruindu-le.


Lucica  Dragoş

joi, 23 februarie 2012

GESTURI ŞI GESTURI...

La 45 de ani împliniţi cred că trebuie să vezi cu alţi ochi lumea, să fii mai responsabil şi dacă se poate, prin faptele tale să devii în timp un model pentru cei tineri .Aşa o gândesc unii dintre semenii noştri, alţii însă...

M-a impresionat până la lacrimi din nou Mihăiţă Neşu despre care am mai scris dar parcă nu îndeajuns pentru ceea ce face el pentru România şi oamenii imobilizaţi, aflaţi în scaune cu rotile. Prin întâmplarea nenorocită şi nefericită trăită de el la un antrenament al echipei la care juca, Utrecht, dar şi prin marele lui caracter de român adevărat, Mihai Neşu a devenit cel mai cunoscut brand al României din Europa! Culmea, fără să cheltuie o leţcaie din banii ţării, cum o duduie blondă şi mereu cochetă o făcea fără nici o jenă până mai ieri. Dimpotrivă, Neşu a adus sume importante în ţară pentru aceşti oameni cu nevoi speciale, ocoliţi şi uitaţi de cei îndrituiţi să o facă! Fostul fotbalist stelist a reuşit performanţa miraculoasă în vreme de criză, să adune cu fundaţia pe care tot el şi-a înfiinţat-o suma de 70.000 de euro! Relexat şi zâmbitor, dar niciodată resemnat în lupta cu boala sa, îmbrăcat ca un mire din Anglia secolului XIX, Neşu împreună cu familia, şi-a primit invitaţii pe rând, atent, la restaurantul de lux unde şi-a inaugurat fundaţia umanitară.

Românul nostru a fost susţinut de către echipa la care a jucat ultima dată, F.C. Utrecht, dar şi de foşti colegi, cum ar fi: Michel Vorm, Dries Mertens, Kevin Strootman şi Khalid Sinouh, de mari fotbalişti începând cu argentinianul Messi, care i-au trimis tricouri cu semnătura lor pentru a putea fi licitate şi aduna bani. Şi-a făcut şi lui o bucurie, oprindu-şi dintre tricourile celebre puse la vânzare cel pe a lui Messi! Mihăiţă Neşu, îl meriţi din plin!

Al doilea gest care m-a impresionat a fost cel al campionilor României la rugby, componenţii echipei C.S.M. Ştiinţa Baia Mare, care au fost ieri, de dimineaţă bună la Centrul de Transfuzii din urbea noastră pentru a dona sânge în semn de solidaritate cu victimele exploziilor care au avut loc în 19 februarie în Sighetu Marmaţiei. Cine a spus că marii campioni sunt şi mari caractere nu a greşit deloc! Rugbiştii lui Vasile Lucaci au înţeles primii că este necesar să vină în sprijinul celor 17 răniţi maramureşeni în urma celor două explozii şi că în situaţia lor puteau fi chiar ei sau persoane dragi lor. Gestul lor vine din inimă şi nu este singular sau de genul „să dea bine la presă”, deoarece şi echipa naţională de rugby coordonată de antrenorii Hary Dumitraş şi băimăreanul Eugen Apjok au fost cu o săptămâna înainte, la dezăpezitul spitalelor din capitală. Mulţumim „stejari” iar sâmbătă suntem alături de voi în meciul cu puternica echipă a Rusiei din Cupa Europei!

Tot în categoria gesturilor de mai înainte, le putem socoti şi trimiterea de ajutoare în satele îngropate cu zăpadă din Buzău şi Vrancea, de către borşeni, de către CJMM prin Mircea Man, preşedintele CJ.

La polul opus şi deranjant în acelaşi timp este CIRCUL din Parlamentul României, absenteismul şi lenea aleşilor noştri care ieri,22 februarie nu era la ora 10,oo la muncă. Cei care erau, puţini cei drept, erau acolo degeaba din lipsă de cvorum, nu putea munci nici măcar în comisii, puteau doar ...servi micul dejun la cantina parlamentului!

Tot circ pe pâine ne-a servit şi Giovani Becali la audierile în „Dosarul transferurilor”, când a ameninţat procurorul de şedinţă, a sfidat curtea, a vociferat tot timpul, a înjurat iar mai târziu a spus mass-mediei că doreşte să candideze la preşedinţia României! Să o facă. Nu-i mare scofală. Ce? Sânzâiana „Sânzy” Buruiană şi Irinel „Iri” Columbeanu nu au declarat că vor candida la Primăria Bucureştiului?! Nu degeaba România e ţara tuturor posibilităţilor negative din lume!

Aşadar, gesturi şi gesturi iar noi trebuie să avem discernământul necesar să-l apreciem pe cel care se cuvine.

Gelu DRAGOŞ