cu o mână de ceaţă
aşternută peste
ridurile dimineţii
se dezmorţeşte lumea
puterea vieţii adună
în mănunchiuri razele
soarelui
şi forfota începe
precum un cântec
pe care inima – l
murmură
în gând
binecuvântând
faptul
că nu suntem
singuri.
zilnic un nou început
cu tot felul
de provocări
ne aşteaptă în prag
afară ninge frumos
cu linişte se aşterne
covor de zăpezi
obsesiv
inimii mele
îi vine să cânte
aprinzând licuricii
din suflet
îmi aduce aproape
gânduri dragi
despre părinţi
despre copilărie
despre până unde
am ajuns
şi cât.
ciudat anotimp e viaţa
noastră de-acum
( jurnal pandemic)
cu fruntea încreţită
împovărată de atâtea
încercări şi restricţii
pe câmpul nins al vieţii
percep lumea în care
trăim ca fiind
o lume condamnată
la disperare
când nu-ţi mai e
gândul la munca ta
la o carte bună
la agoniseala ta
o lume în care
cu timpul
însingurarea
şi aşteptarea
merg ţinându-se
de mână.
cântec străvechi
fără a înţelege prea bine
ce este cu această
gaură neagră
în capcana căreia
se pare că a fost
prinsă omenirea
adevărul
rostogolit
în ascunzişuri
de cuvinte
modelând ecoul
din dangătul clopotelor
într-un timp
fără timp
o lume
veştejită
murmură
colindul
plâns.
în mirajul steluţelor
argintate
bruma se întinde
peste curţi
peste grădini
peste ogoare
aripa vântului
în adierea anotimpului
plimbă aerul pur
un soare mic
îşi trimite razele
pe spinarea încovoiată
a dimineţii
fără a face
prea mult zgomot
frigul
umblă în picioarele
goale / în trecerea
anotimpului
ca nişte
clinchete de argint
cuvintele
îşi dau bineţe.
într-o lume plină
de lacrimi
cu speranţă
infinită
întind mâinile
şi-mi aşez pe frunte
coroniţa împletită
din florile toamnei
cât cuprind
cu ochii
îmbrăţişez
priveliştea arămie
purtând pe buze
sâmburele
de adevăr
şi orele nesfârşite
cu miresme
într-un asfinţit
de toamnă.
mâinile mele
descâlcesc nodurile
de volbură
care năpădesc plantele
împăcată pe deplin cu mine
mă gândesc tot mai serios
că poate în adolescenţă
ar fi fost bine
să mă fac agricultor
aş fi alergat toată ziua
pe câmpurile însorite
printre activităţile mele
prioritară
ar fi fost promovarea
culturilor bio
acum dimineţile
citind presa îmi beau
cafeaua
stropesc grădina
şi-mi odihnesc sufletul
visând
cu ochii deschişi.
admir ploaia
care-mi bate
în geam
cu paşi timizi
caut ceva
prin casă
vreau să nu tulbur
dansul ploii
care-şi spune
povestea
pic pic
cuminte legănându-se
ca o dragoste
domolind
cadenţa tăcerilor
subconştientul
îşi face loc
în mintea
conştientă.
( poemul Ioanei )
un strigăt pur
al anotimpului mov
umple aerul
de miresme
experimentând plimbarea
prin lanul albastru
cu faţa bronzată
de soare
în liniştea orelor
ascult vocea timpului
intuind poveşti
legate de viaţa trudită
a mâinilor
tremurânde care
învingătoare
vor merge
mai departe.
( jurnal pandemic )
În căsuţa din chirpici
dintre copaci
e scrinul vechi
de culoarea lemnului de nuc
în el sunt adăpostite
câteva farfurii decorative
pictate de mână /peste care
și-a lăsat amprenta
patina vremii
mai sunt două paturi mari
de lemn
deasupra lor pe perete
două icoane pictate pe sticlă
dau un aer liniștitor
încăperii
tavanul din șipci de lemn
îmbinate cu măiestrie
de mâna unui meșter
priceput
cu pânza luminii
pe faţă / îmi trag sufletul
în hamacul
agățat
între doi copaci
lângă căsuţa albă
cu o singură cameră
prin prejur
prin liniști
udate de ploi
corul frunzelor
răvăşite de vânt
îmi încântă
auzul .
primăvară crudă
(jurnal pandemic)
nu e un mit
sau o poveste
în jur lumea
se prăbuşeşte
mor oamenii
fiecare după ştiinţa
sau puterile noastre
căutând pacea
din zbuciumul
sufletului
să respectăm
reguli
trebuie
să rămânem
în viaţă
trebuie.
( jurnal pandemic )
prin labirintul îngrijorărilor
cotidiene / angrenaţi
în propriile războaie
cu viruşii
învăţăm să ne descoperim
pe noi înşine
aşa cum suntem
cu bune
şi cu rele
în lumina
aerului geros
foşnetul frunzelor
purtate de vânt
îmi întăreşte convingerea
că de-acum încolo
viaţa
va fi
diferită.
(jurnal pandemic)
îmi tremură genunchii
cuvintele toate
s-au risipit
între pleoapele
toamnei
când se vă înteţi frigul
şi zăpada o să acopere
totul
asemeni
unui covor
moale de lână
aparţinătorii
vor venii să identifice
morţii
aliniaţi
în containerele
înşiruite
pe stadion.
