Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023),  nr. 496(16 –30 Iunie)

Dragii mei enoriași!

Scrisoare către Eminescu(XIX).

Bădie Mihai!

Citeam poezia matale, Trecut-au anii…. și-ți înțelegeam dorul de copilărie, de satul și locurile natale, de cuibul de demult al familiei tale, de căldura căminului părintesc, de prietenii cu care-ți petreceai vremea. ,,Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri/ Şi niciodată n-or să vie iar”. Fiecare dintre noi am avut un Ipotești, un Humulești al nostru, un loc sfânt de aducere aminte, un loc unde ne-am zămislit, am văzut lumina zilei, am ascultat poveștile și istorisirile celor vârstnici, am învățat abecedarul cunoașterii binelui și răului, frumosului și urâtului.  Toate au vremea și gustul lor. Nu le-ai trăit la vârsta care trebuia, după aceea sunt ca mâncarea învechită. Vorba matale: ,,Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară/Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, /Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,/Abia-nţelese, pline de-nţelesuri” Toate  își păstrează farmecul în sine, dar sufletul nostru nu le mai receptează ca atunci, la vremea copilăriei noastre. Vin gânduri de maturitate, griji, necazuri și poveri, care ne chircesc duhul, ne istovesc sufletul și rămânem reci la fiorul pe care ni-l dădeau atâtea minunății din vremea copilăriei noastre: ,,Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,/O, ceas al tainei, asfinţit de sară”. E greu să fii bătrân și să rămâi totuși tânăr, bătrân și copil totodată.

Au fost vremuri frumoase, bădie, vremuri în care trăiai cu adevărat copilăria. Satele aveau sute de copii, serile erau momente de vis, când ei ieșeau în uliță, în drumul mare și începeau jocurile specifice vârstei, care mai de care mai ingenios. Strigau, râdeau, alergau, își trăiau viața cu intensitate maximă și de neuitat. În vremea asta vârstnicii se adunau pe la porți  în grupuri mai mici sau mai mari,  depănau amintiri, știri, proiecte de viitor, puneau țara la cale. Alții se adunau la câte unul din ei și făceau clacă la curățatul porumbilor, la scărmănatul lânii, la curățatul fasolei, la tors, ori la alte munci. Acolo cântau lăutari anume tocmiți, se spuneau povești și istorii vechi, cântau, jucau, cinsteau vinul ori țuica din bardace de lut. Pe la porțile fetelor de măritat își făceau cale flăcăii cântând și fluierând, chemând codanele afară, la taifas și giugiuleală. Toți erau ca unul, fiecare simțea că face parte din comunitatea satului, parte dintr-un tot. Nimeni nu se simțea singur, uitat de lume și de Dumnezeu. Târziu, cu mult după miezul nopții, liniștea se lăsa pe-ncetul peste sat și fiecare își căuta odihna pentru a doua zi.

Când cocoșii începeau să cânte pe-ntrecute, satul se trezea la viață. Începeai să vezi locuitorii ieșind pe porți unul câte unul, fie la muncă, fie cu vitele la păscut, fie la târg, fie la crâng sau pe unde era nevoie. Câmpul se umplea repede de lume și de vite. Unii prășeau, alții secerau, alții coseau ori cărau la fân, copiii mai ales mergeau cu vitele la pășune. Cei maturi lucrau în grupuri mari, ,,pe-ajutate”, și reușeau să termine muncile cu spor, când la unul, când la altul. Munca nu era trudă pentru ei, ci plăcere și bucurie, erau un fel de joacă de adulți în grădina lui Dumnezeu, era cântecul și triumful vieții. Până se săturau vitele, copiii se jucau, alergau și chiuiau și toată lumea era a lor….! Simțul comunitar era la el acasă la toți, indiferent de vârstă, de stare socială. Ce să mai vorbesc de vremea Sărbătorilor Crăciunului, Anului Nou, Bobotezei, Dragobetelui, Paștelui, Sânzienelor, de nunți, botezuri și nedei, de hore și de alte multe prilejuri și bucurii de a fi împreună.

Ce mai vremi ai trăit, bădie, în copilăria ta, în lumea satului natal și de ele îți vei aminti toată viața cu nostalgie. Cât ai fi vrut să le retrăiești la anii maturității! Doar tu spuneai: ,,Să smulg un sunet din trecutul vieţii,/Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri/Cu mâna mea în van pe liră lunec;//Pierdut e totu-n zarea tinereţii/Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,/Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!”

Ai dreptate, bădie! Te înțelegem bine cei ce am mai avut bucuria unei copilării bucolice, înainte ca tăvălugul tehnicii să ne sclerozeze sufletul. Te înțelegem și trăim și noi nostalgia acelor ani ai vieții noastre în lumea satului nostru natal.

Astăzi sunt alte vremuri, bădie! Satele au amuțit, copiii aproape au dispărut. Casele pustii sunt tot mai multe, cu fiecare înmormântare rămâne și câte o casă pustie. Oamenii nu se mai adună pe la porți. Fiecare își îngroapă în propria lui casă bucuriile și necazurile, amintirile și speranțele. Nu mai au încredere unii în alții, nu mai au simțul comunitar de altădată. Fiecare e pentru sine și nu-i pasă de necazul sau de bucuria celuilalt. Și ce-i mai trist, bădie, să n-ai cu cine împărtăși o bucurie sau o durere! Să te simți singur, dureros de singur în fața vieții și încercărilor ei. Câmpurile sunt pustii, căci, dacă mai sunt muncite, sunt muncite mecanizat, copiii – cei care mai sunt -  nu mai merg cu vitele, nu  se mai joacă în mahala, ci fiecare își urmărește telefonul, tableta, calculatorul sau televizorul. E o altă copilărie acum, bădie: seacă, fără vlagă, fără amintiri, fără copilărie. Copiii știu mai multe ca atunci, dar sunt îmbătrâniți artificial, înainte de vreme și nu au timp să mai guste din bucuriile copilăriei adevărate. Sunt copii fără copilărie!

Nu știu ce va fi în viitor, bădie, dar ceva nu e în regulă. În mod sistematic omul se robotizează, se înstrăinează de el însuși, devine un număr statistic, un consumator de alimente fabricate, de medicamente și de lucruri fără noimă. Poate este mai bogat sub aspect material, dar este mult mai sărac spiritual; poate are casă mai mare, dotată cu multe utilități, dar are familie tot mai mică, tot mai îmbătrânită, tot mai stearpă. Poate are mașină, internet, telefon,  apă curentă, aparate de tot felul, lumină electrică, dar nu mai vibrează la vederea cerului înstelat, la gingășia puilor de om, nu mai simte mirosul pământului arat, al fânului proaspăt cosit, al dormitului afară vara, al florilor de primăvară, nu mai simte mirosul și gustul fructelor pârguite. Ușor-ușor devenim oameni artificiali, roboți teleghidați de forțe ascunse-n culise.

Voi reveni, Bădie! Până atunci, cu bine!”   

*

Cuvinte părintești. Redăm mai jos câteva meditații și sfaturi ale Sfinților Părinți privitoare la Feciorie, o floare morală atât de rară în zilele noastre: ,,Fecioarele să umble cu conştiinţa curată şi nepri­hănită”(SF. IGNATIE); ,,Fecioria este superioară căsătoriei... Pe cât este su­perior îngerul omului, pe atât mai cinstită este fecioria decât căsătoria... Mai bună este fecioria, deoarece cultivă naşterea de copii ai sufletului şi aduce lui Dumnezeu rugăciunea, ca un fruct copt”(SF. IOAN DAMASCHIN); ,,O fecioară trebuie să fie neprefăcută, adică sinceră, iar nu cum s-ar întâmpla şi nici să se găsească în mănăstire cum s-ar întâmpla, fiindcă lumea din afară nu lasă pe cel dinăuntru de a fi bun(…). Pentru adevărata feciorie nu este de ajuns să fie scu­tită de jugul căsătoriei, trebuie în plus castitatea spiritului. Această castitate constă nu numai în a nu zămisli nici o poftă ruşinoasă şi ticăloasă, a renunţa la podoabe şi la deşertăciuni, ci a fi curat de orice grijă lumească. Dacă nu este aşa, la ce ar servi curăţia trupească?... Ceea ce face fecioria atât de fru­moasă, este că ea taie toate prilejurile de preocupare fără folos şi-şi permite de a se consacra în totul serviciului lui Dumnezeu. Când ea nu îndeplineşte aceste condiţii, devine mult inferioară căsătoriei, pentru că ea îşi acoperă sufletul cu spini şi înăbuşă în el curata şi cereasca sămânţă(…). O fecioară, care, după ce şi-a luat angaja­mentul de a păstra fecioria, cade în rău, săvârşeşte o crimă mai gravă încă decât adulterul; tot aşa o văduvă, care a făgăduit de a trăi în această stare şi care violează apoi pactul făcut cu Dumnezeu, se face vinovată de aceeaşi crimă, se expune la aceeaşi pedeapsă, şi, dacă îmi este permis să spun întreaga mea cugetare, oricât de ciudată ar părea, acest din urmă caz prezintă încă mai multă gravitate(….) În toate vremurile, fecioria comparată cu căsătoria s-a înălţat mai sus în stima oamenilor, a căpătat totdeauna pri­mele onoruri(….) O fecioară, care, prin mersul ei, prin sunetul glasului ei, prin mişcarea ochilor ei, ca şi prin veşmintele ei, prezintă o otravă care strică sănătatea, provocând patimile şi care sapă în felul acesta prăpăstii sub picioarele trecătorilor şi nu încetează de a le întinde curse, poţi tu, după toate acestea, să-i dai numele de fecioară şi nu ai fi mai degrabă ispitită s-o aşezi în numărul curtezanelor?”(SF. IOAN GURĂ DE AUR).

*

Pr. Gheorghe Cunescu. La 3 august 1914 se năștea în Sculenii Orheiului, din părinți răzeși moldoveni, Părintele Gheorghe Cunescu.

De la mama sa Iulia Săndulencu a învățat nu numai limba străbună, ci și dragostea de neam, de Biserică, de suflet românesc. A urmat școala primară și cea medie în Balotina.

Descoperindu-și chemarea spre cele ale preoției încă de timpuriu, n-a rezistat imboldului lăuntric și și-a îndreptat pașii spre  Seminarul Teologic din Chișinău. S-a remarcat repede prin comportare și inteligență. A continuat studiile la Facultatea de Teologie din aceeași localitate, fiind ucenic apropiat al multor profesori, personalități de renume ale culturii teologice interbelice. Licența și-a luat-o la catedra Prof. Pr. Valeriu Iordăchescu cu teza Raportul dintre artă și morală.

Precipitându-se evenimentele, a fost nevoit să-și întrerupă cursurile de doctorat în teologie. S-a căsătorit în iulie 1941 cu învățătoarea Ana Cegoreanu, a fost hirotonit preot în 1942 pe seama parohiei Șoldănești(Orhei). A fost nevoit să se refugieze cu familia dincoace de Prut.

De-a lungul activității sale pastorale, până la pensionarea din 1975, a funcționat ca preot paroh la parohiile Panaghia(Dj), Luieru(MS) și București.

Ca preot, Părintele Gheorghe Cunescu nu a precupețit nici un efort de a sluji cu devotament Altarul și enoriașii, de a-și face în mod conștiincios datoria față de Biserica străbună.

Activitatea Părintelui Gheorghe Cunescu nu s-a limitat numai la cea pur preoțească, de liturghisitor, predicator și conducător spiritual de obște. În sufletul său a găsit mult mai mulți talanți, pe care s-a străduit din răsputeri să-i valorifice. Printre aceștia, cel de cărturar a fost pe primul loc. S-a remarcat de timpuriu în publicistică, ,,Tribuna Tinerimii” din Chișinău deschizându-i larg porțile încă din 1938.  Nu putem enumera aici titlurile tuturor articolelor, studiilor, eseurilor și recenziilor publicate de către Părintele Cunescu timp de o jumătate de veac. Enumerăm doar câteva din publicațiile la care a colaborat, pentru a ne da seama, cât de cât, de capacitatea sa și spiritul de dăruire: ,,Raza”, ,,Luminătorul”, ,,Oltenia Muncitoare”, ,,Telegraful Român”, ,,Vatra”, ,,Steaua”, ,,Tribuna”, ,,Mitropolia Ardealului”, ,,Mitropolia Banatului”, ,,Convorbiri literare”, ,,Cronica”, ,,Luceafărul”, ,,România literară”, ,,Biserica Ortodoxă Română”, ,,Mitropolia Olteniei”, ,,Glasul Bisericii”, ,,Studii Teologice”, ,,Ortodoxia”, ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei”, ,,Revista Cultului Mozaic”, ,,Ramuri”, ,,Orizont”, ,,Albina”, ,,Credința”, numeroase ,,Îndrumătoare” eparhiale etc.

Observând prestigiul de care se bucurau publicațiile respective în țară și străinătate, înțelegem și valoarea colaboratorului lor Gheorghe Cunescu. Facem precizarea că materialele publicate de către dumnealui erau contribuții de prima mână pentru istorie, istorie literară, teologie etc. Observând, de asemenea, denumirile revistelor la care a colaborat și locul lor de apariție(Chișinău, Craiova, Sibiu, Tg. Mureș, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, București etc.), înțelegem activitatea publicistică a Părintelui Gheorghe Cunescu ca pe o caldă și scumpă îmbrățișare făcută pământului românesc.

Despre ce a scris Părintele Cunescu de-a lungul unei jumătăți de veac? Despre toți și despre toate. Și nu orice! Dar nici oricum! Câteva subiecte dacă vom enumera, considerăm că cititorul nostru va fi, cât de cât, edificat asupra evantaiului atât de bogat de teme și probleme, pe care și-a propus să le pună în discuție și, de cele mai multe ori, să spună lucruri de referință: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Avram Iancu, Tudor Arghezi, George Enescu, Mihail Sadoveanu, Ciprian Porumbescu, Constantin Brâncuși, Alexe Mateevici, Ion Jalea, Gala Galaction, I. G. Ștefănescu, Iuliu Scriban, Octavian Goga, M. Berezovschi, Antonie Plămădeală, Antim Nica etc.

Uneori a publicat chiar interviuri cu Ion Țuculescu, Perpessicius, Tudor Arghezi, Ion Petrovici, Șerban Cioculescu, Valeriu Anania și alții.

Activitatea publicistică nu s-a oprit nici ea la periodice. Studiile Părintelui Gheorghe Cunescu s-au extins de multe ori, căpătând dimensiunile unor cărți. Nici atunci cercetările nu s-au oprit, fiindcă unele teme atât de mult l-au obsedat, încât au generat chiar câte un serial de volume. Dintre cărțile publicate amintim: Pe urmele lui Gala Galaction(București, 1982), Pe urmele lui Ion Agârbiceanu(București, 1990) ș. a. A colaborat la numeroase volume colective, precum L-am cunoscut pe Tudor Arghezi(1981), Ceasuri de seară(1982). A îngrijit ediții din și despre clasici: Gala Galaction, O lume nouă(1970), Gala Galaction, Opinii literare. Despre scriitori și cărți(1979), Mihai Eminescu(1987).

Impresionați de munca, uneori benedictină, a Părintelui Gheorghe Cunescu, pentru a scoate la lumină noi valori ale culturii române, mulți oameni de cultură s-au referit, în scris,  la activitatea și opera sa: Șerban Cioculescu, Ion Pas, Demostene Botez, Ioan Alexandru, Ion Apostol-Popescu, Paul Dugneanu, Gabriel Cocora, Alexandru Bardieru, A. Radu, Gh. Papuc, Florentin Popescu etc.

Personal am fost un privilegiat, fiindcă mai mulți ani am corespondat cu Părintele Gheorghe Cunescu.

Până în ultimele zile de viață(28 decembrie 1995), Părintele Gheorghe Cunescu era prezent la biserică, la bibliotecă, la arhive, la simpozioane, conferințe, congrese, la edituri, la redacții, dar pe unde nu era! Robust sufletește, sănătos, plin de proiecte care de care mai îndrăznețe, lucra cu frenezie, sperând că le va termina pe toate!

Nu știm și nu vom ști niciodată dacă a spus  tot ceea ce a avut de spus prin graiul și condeiul său, dar știm că a lăsat o brazdă adâncă în ogorul culturii românești.    

*

File de jurnal – 29 ian. 1984. Am făcut slujbă la Malovăț. A venit și Părintele Gheorghe Sfetcu. A plâns aflând de moartea Părintelui Ionică.

Azi-noapte a murit și Luță Albici. După slujbă m-am dus la Părintele Ionică cu unchiu-meu Sandrică, cântărețul bisericesc de la Malovăț. Acolo mă aștepta părintele Dumitru Iliescu de la Bobaița. Multă lume se adunase. Am transportat catafalcul la biserică. Acolo i-am făcut din nou slujba înmormântării cu stâlpi, după cum i-o făcusem și sâmbătă. Domnul Virgil Sfetcu mi s-a plâns că e foarte scârbit de lipsa mare în alimentația publică a Severinului. Nu găsești nimic în magazine, dacă intri pe ușa din față. Dacă te duci prin spate și umpli buzunarele tuturor, poți găsi tot ce vrei. Dumnealor au organizat să aducă de la Combinatul Chimic de la Halânga, unde Domnul Emil Sfetcu este șef cu organizarea muncii, toate mesele, vesela și tacâmurile. Au comandat 500 colaci. Au aranjat să cumpere 250 pâini. Au obținut prin partid aprobare să ia de la abator doi porci. Au cumpărat 200 litri de vin de la Mucioniu Gheorghe(Giuru) din Bârda și 100 litri țuică de la Sfetcu Aurel din Bârda”.

File de jurnal – 30 Ian. 1984. ,,Sfinții Trei Ierarhi. Am avut servicii la Bârda și Malovăț. Din lipsă de cântăreț, nu am putut face slujbă. Am luat veșmintele preoțești de la Malovăț și toate pânzeturile negre cu care să împodobesc biserica de la Bârda în timpul înmormântării părintelui Ionică. Am luat, de asemenea, vazele de cristal sculptat și pe toate le-am adus la Bârda. M-am dus apoi la Severin. Am trecut pe la judecătorie. De la arhivă mi s-a spus că s-a admis acțiunea Parohiei Malovăț împotriva pictorului Vasile Ivănescu cu cheltuieli de judecată(Dosar civil 7.836/1983). Asta înseamnă mult. Nu a fost batjocorit un sat!

M-am dus la protoierie. Eram cu protopopul Pufan Crăciun, când a venit Botoșan Stelian (Stalică Goroi) cu nevastă-sa din Bârda, ca să mă reclame că nu vreau să fac înmormântarea lui Albici Luță marți. Am explicat că înmormântarea Părintelui Ionică durează mult mai mult decât o înmormântare obișnuită și nu mă pot angaja să fac și a doua înmormântare în aceeași zi, fiindcă s-ar putea să nu mă încadrez în program. De lipsit de la înmormântarea Părintelui Ionică nu pot lipsi, așa că le recomandasem să-l cheme pe Părintele Stelică Buzatu de la Țigăreni sau pe Părintele Dumitru Iliescu de la Bobaița. N-au vrut și veniseră la protoierie ,,să ceară un preot!”

Am mers la stația de benzină și am stat mai bine de o oră, dar n-am reușit să iau un strop de benzină măcar.

La biserică la Bârda am făcut cele cuvenite pentru a îndolia totul. Am adus o masă de vreo patru metri și am pus-o în fața altarului. Am așternut pe ea o față de masă neagră, iar deasupra șervete cusute în alb-roșu cu vaze de cristal cu flori. Iconostasul, stranele, scaunul arhieresc, catapeteasma și Sfânta Masă le-am îndoliat. Catafalcul l-am încadrat între patru sfeșnice de aramă.

În fiecare din cele trei zile, sâmbătă, duminică și luni, am făcut slujba înmormântării cu stâlpi, iar cântărețul Motorga Ilie a citit Psaltirea. La priveghiu a venit multă lume.

Domnul Virgil Sfetcu s-a interesat de cumpărături. L-am rugat să comande cea mai mare și mai frumoasă coroană ce se poate face la nivelul Severinului și o voi plăti eu din partea parohiei. A intervenit pe la Comitetul de Partid și au fost aduse flori de la Ișalnița. Coroana a costat 720 lei, dar nu a fost așa cum dorisem eu.

Tăticu a fost la gară la Șimian și a descărcat îngrășăminte pentru fermă. La Ferma II Bârda a venit o contabilă din Banat.”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Domnul Almichi Constantin din Malovăț: 1.000 lei; Domnul Zorilă Sandu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 200 lei; Domnul Crăiete Alexandru din Grecia, Doamna Mema Mariana din Tr. Severin și Doamna Rolea Violeta din București, fiice ale satului Bârda: câte 100 lei;

Doamna Paicu Domnica din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 260 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

●În luna iunie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 4 Iun. (Malovăț): 173 pâini; 5 Iun.(Malovăț): 108 pâini; 11 Iun.(Bârda): 136 pâini; 18 Iun. (Malovăț): 175 pâini; 25 Iun.(Bârda): 137 pâini; 29 Iun.(Bârda): 78 pâini. Așadar, în luna iunie s-au donat 807 pâini. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor noștri la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 4 Iun.(Malovăț): 287 pâini; 5 Iun.(Malovăț): 32 pâini; 11 Iun.(Bârda): 664 pâini; 18 Iun.(Malovăț): 325 pâini; 25 Iun.(Bârda): 713 pâini; 29 Iun.(Bârda): 122 pâini. Așadar, în luna iunie s-au vândut la preț de achiziție 2.143 pâini.

●În ziua de luni, 26 iunie, am făcut o vizită la Azilul de bătrâni de la Cujmir. Am dus mâncare de prânz pentru cei 30 de bătrâni internați, 30 cearșafuri de pat și 30 pijamale, 10 icoane, 10 Psaltiri. La azil preotul a fost însoțit de Domnii Dima Vasile și Nistor Petre, consilieri parohiali.

Mai au nevoie la acel azil de cărucioare cu rotile. La cei 30 bătrâni este un singur cărucior pe rotile și acela e vechi, defect și neutilizabil. Dacă printre cititorii noștri există cineva care are vreunul mai vechi, care nu-i mai folosește și vrea să-l doneze pentru acel azil, este binevenit. Am făcut un apel și pe internet pentru aceasta și se pare că nu l-am făcut degeaba. Consilierul parohiei noastre, Domnul Borcilă Dumitru, aflat la muncă în Italia, a văzut apelul și a comandat trei cărucioare pe rotile. Urmează să le trimită la Malovăț. Citind același apel în ,,Scrisoarea pastorală”, Domnul Orodan Dumitru-Claudiu din Malovăț, imobilizat la pat de mulți ani din cauza unui accident de muncă, a hotărât să doneze și dânsul unul din cele două cărucioare de care dispunea. A spus: ,,În dar l-am primit, în dar îl dau!” Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

●La sfârșitul lunii iulie, poate luni, 31 Iulie, vom face o vizită la Azilul de la Bâcleș. Le vom  duce mâncare pentru cei 32 bătrâni internați, 32 cearșafuri de pat, 32 cearșafuri de pilotă, 32 fețe de pernă, un televizor, 10 Psaltiri, suc și apă minerală. Ar avea nevoie însă de patru televizoare. Dacă cineva are vreun televizor funcționabil, pe care nu-l mai folosește și vrea să-l doneze, este binevenit.

●Până în prezent am donat 263 exemplare din Psaltire, dintre care  113 exemplare în afara parohiei, celor ce au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în ultimul an. Mulțumim lui Dumnezeu că am reușit să realizăm și această acțiune, mulțumim Doamnei Dr. Ionescu Mihaela-Aritina, care a binevoit și de data aceasta să suporte costul acestor cărți donate.

*

Contribuția de cult. Până la 30 Iunie, situația contribuției de cult pe 2023 în parohia noastră se prezintă astfel: în Malovăț au achitat 92,23% din familii; în Bârda au achitat 95,56% din familii, iar la nivel de parohie au achitat 93,31% din familii. Este un procent excepțional.

Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu reprezintă o sumă fixă, ci fiecare dă ceva dacă vrea și cât vrea. Serviciile religioase sunt gratuite, indiferent dacă solicitantul a achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult. Așadar, preotul este la dispoziția tuturor, fără deosebire, 24 ore pe zi și 365 zile pe an! 

*

Plăți. În cursul lunii iunie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.835 lei brutăriei pentru cele 2.950 pâini donate și vândute în luna iunie; 2.930 tipografiei pentru cărți; 2.815 lei pentru cele 30 cearșafuri și 30 costume pijamale donate la Azilul de la Cujmir; 838 lei impozit; 600 lei firmei de catering pentru cele 30 porții de mâncare donată bătrânilor de la Azilul din Cujmir; 470 lei protoieriei pentru două căldărușe de Bobotează; 500 lei firmei de catering pentru cele 25 porții de mâncare donate Azilului de la Vânjuleț; 468 lei primăriei pentru cei 78 mᵌ de apă consumați la cimitirul și biserica de la Bârda; 440 lei poștei pentru timbre; 393 lei poștei pentru colete; 222 lei protoieriei pentru cărți;  214 lei protoieriei pentru icoane;  139 lei sucul și apa minerală donate  Azilului de la Cujmir; 106 lei prăjituri pentru Azilul de la Cujmir; 85 lei internetul; 74 lei pentru curentul electric și altele mai mici.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Amintiri despre Arhim. Iuliu Scriban, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iun. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Apărătorul, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. V(2023), nr. 1184(29 iun.), p. 12;  Apel către tineri, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1185(6 iul.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 494, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 8 iul. 2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);  ,,Scrisoare pastorală” – 495, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 9 iul. 2023, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 9 iul. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Gândacul de Colorado”, S. U. A., 10 iul. 2023, ediție on-line(https://www.gandaculdecolorado.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 10 iul. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  Pe Baraba îl vrem! în ,,Obiectiv mehedințean”, an. XV(2023), nr. 1186(13 iul.), p. 12; Europa, Europa…! în ,,Magazin critic”, Tg. Jiu, 15 iul. 2023, ediție on-line(https://www.magazincritic.ro);  Creștini și musulmani”, ///////////Tg. Jiu, 17 iul. 2023, ediție on-line(https://www.magazincritic.ro); Floare ofilită, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,  an. XXV(2023), nr. 1187(20 iul.), p. 12; Căpitanul Nicolae Trocan, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 20 iul. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com).

Parohia noastră a publicat cartea Pr. Serdan Cristian, Însemnări(62 pag.) și a retipărit următoarele: Pr. D. Bălașa, Dacii de-a lungul mileniilor; Gh. Duncea, Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab;

*

Simpozioane. Preotul Dvs. a fost invitat la câteva simpozioane, astfel:

►Duminică, 16 iulie, la Mehadia se vor desfășura festivitățile prilejuite de cei 700 ani de la prima atestare documentară a localității. De dimineață Prea Sfințitul Episcop Lucian cu un sobor de preoți vor oficia Sf. Liturghie, iar după-amiază, începând de la ora 13 se vor desfășura lucrările unui simpozion dedicat istoriei acestei localități, la care vor participa istorici și oameni de cultură din Banat și din țară. Primăria Mehadia l-a invitat și pe preotul Dvs. ca să le vorbească de istoria lor, știut fiind că a studiat cele peste 1.100 documente ale Protoieriei Mehadia din perioada 1780-1885, a realizat trei cărți(Studii și documente privind Istoria României. Banatul, vol. I-III) și o teză de doctorat. Poate va fi chiar cel mai în temă!

►Simpozionul de la Vidin și cel de la Rm. Vâlcea s-au amânat pentru toamnă.

*

Zâmbete. ☺O ministresă a culturii, după o gândire profundă, grăit-a: ,,Există posibilitatea, Doamne ferește, să te culci seara sănătos și să te scoli dimineața mort!” Nu-i de râs! ☺Nu mă sperie ministrul culturii, mă sperie cultura ministrului(C. V. Tudor); ☺Un zgârcit, încercând să monteze antena TV pe acoperişul casei, alunecă şi se prăbuşeşte în dreptul bucătăriei. În cădere, vede pe geam cum nevastă-sa numără boabele de fasole pentru ciorbă și strigă: ,,– Opreşte-te!! Jumătate ajung, căci eu mănânc astăzi la spital!”☺ Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară imediat(Aristotel); ☺La tribunal, judecătorul către învinuit: ,, – În cele 365 de zile, ai 364 de infracțiuni. Ai vreo justificare?” ,,–Da, o zi am fost bolnav!” ☺ ,,- Elev, de ce otrăvea Ștefan cel Mare fântânile?” ,,- Avea încredere în moldoveni că nu beau apă!”

*

Amărăciuni. Am constatat în ultima vreme că tot mai mulți enoriași ai noștri își comandă cruci de marmură. Foarte bine. Am observat însă că nu toate plăcile de marmură conțin și semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă bucata respectivă nu are formă de cruce, pe ea trebuie să existe, incizat, semnul Sfintei Cruci. Este ,,buletinul” nostru de creștini. Musulmanii pun semiluna, evreii steaua, alții au alte semne, creștinii au Sfânta Cruce. Dumneavoastră plătiți aceste monumente. Și le plătiți cu bani grei. Nu luați orice și oricum. Este dreptul Dumneavoastră să pretindeți constructorului să pună semnul Sfintei Cruci pe monumentul ce-l comandați. Nu toți cei care construiesc monumente funerare sunt creștini ortodocși. Unii sunt de alte credințe și în mod intenționat evită Sfânta Cruce. Tot așa, pe o invitație de botez, scria: ,,la această bălăcăreală sunt invitați să asiste….” E posibil așa ceva pentru un creștin? Vă rog, fiți mai atenți când comandați câte ceva. Aveți demnitate și nu vă lăsați batjocoriți de un neicanimeni!

*

Excursii-Pelerinaje. ►Excursia din ziua de 6 Iulie se va face. Am contractat deja un autocar. Așadar, va avea  următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(catedrala) - Cerneți(mănăstirea) - Strehaia (mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea) - Craiova (orașul, catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea Jitianu) - retur. Plecarea va fi la ora 7 din Malovăț, de la primărie. Cei din Tr. Severin vor aștepta la Podul Gruii, la ora 7.30. Costul: 60 lei/persoană. Mai avem câteva locuri.

►Pentru marți, 25 Iulie, cu prilejul Sf. Ana, hramul Mănăstirii de la Orșova, parohia noastră pune la dispoziție celor interesați un autocar. Așadar, în mod gratuit, cine dorește să meargă, este binevenit, cu condiția să se înscrie mai înainte, pentru a nu depăși capacitatea autocarului.

►Pentru marți, 29 August, cu prilejul hramului Mănăstirii Topolnița, parohia noastră pune la dispoziție celor interesați un autocar. Așadar, în mod gratuit, cine dorește să meargă, este binevenit, cu condiția să se înscrie mai înainte, pentru a nu depăși capacitatea autocarului.

►Pentru joi, 31 August, organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Malovăț -Tr. Severin - Mănăstirea Vodița - Mănăstirea Orșova - Mănăstirea Mraconia - Valea Dunării - Mănăstirea Nera - Mănăstirea ,,Sf. Ioan” - Moldova Nouă – Oravița - Mănăstirea…. – Bozovici - Mănăstirea Putna - Cascada Bilgăr – Orșova - Tr. Severin-Malovăț. Prețul:   60 lei/pers.

*

Spovediri. Împărtășiri. În zilele rânduite și nu numai, au fost spovediți și împărtășiți 12+11+1=24 enoriași. Ceilalți n-au simțit nevoia. Sunt cristal!

*

Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 5 Aug.(Bârda-Malovăț); 6 Aug.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 10 Aug.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 11 Aug.(spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 12 Aug.(Bârda-Malovăț); 13 Aug.(Malovăț); 14 Aug.(spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 15 Aug.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 19 Aug.(Bârda-Malovăț); 20 Aug.(Bârda ); 26 Aug.(Malovăț-Bârda); 27 Aug.(Malovăț); 29 Aug.(Schitul Topolnița) În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră!   Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXIII(2023), nr. 495(1 –15 Iunie)

 

Scrisoare pastorală

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023),  nr. 495(1 –15 Iunie)

Dragii mei enoriași!

Scrisoare lui Eminescu(XVIII).

Bădie Mihai,

A venit din nou 15 iunie și mulți ne-am amintit de tine.  La ziua aceasta ne amintim că ai trecut pragul spre veșnicii, că ai plecat în lumea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. La ziua aceasta ne amintim că ai fost victima asasinilor politici și a serviciilor secrete străine, că te-au ucis mișelește, fiindcă ți-ai iubit prea mult Țara, fiindcă ședeai în calea lor și-i împiedecai s-o acapareze metru cu metru. Te-au omorât nemernicii, fiindcă mintea ta înțelegea și cuprindea prea mult, fiindcă mâna ta neobosită făcea din pana de scris sabie mai tăioasă decât a lui Ștefan cel Mare și apăra hotarele, brazdele pământului românesc, sufletul nostru în ceea ce avea el mai frumos și mai trainic, doina, limba și  credința. Ne adunăm din an în an în grupuri mai mari sau mai mici, pe la simpozioane și colocvii, vorbim despre poeziile matale, despre articolele și romanele ce ne-ai lăsat, despre viața și iubirile pe care le-ai trăit și socotim că-n felul acesta ne-am făcut o datorie de conștiință, un act de cultură și gata, ne reluăm treburile obișnuite de zi cu zi!

Bădie Mihai! Mai spune-ne o dată că tu n-ai plecat dintre noi! Spune lumii întregi, că trăiești prin sufletul acestui neam, că ești suflet din sufletul lui, că înviezi cu fiecare copil nou-născut, cu fiecare tei, cu fiecare floare, cu fiecare cântec, cu fiecare speranță ce se zămislește în gândul celor iubitori de Neam.

Bădie Mihai, de 15 iunie îngăduie-mi să-ți vorbesc de copilăria ta, de tinerețea ta, de vremea când ai trăit Fericirea cu adevărat. Să-ți vorbesc de vremea când ,,Fiind băiat păduri cutreieram/Şi mă culcam ades lângă izvor,/Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-aud cum apa sună-ncetişor!”

Ehei, Bădie, Bădie! S-au dus vremurile acelea! Pădurile au fost bărbierite de drujbe și de utilaje forestiere, izvoarele s-au ascuns înfricoșate în sânurile pământului, lacurile au secat, culmile au luat-o la vale și-au lăsat în urma lor râpe și prăpăstii. Au secat lacurile din luminișurile codrilor de altădată și, odată cu ele, au încetat cântecul păsărilor, boncănitul cerbilor, sunetul jeluit al tulnicelor. Ai avut o viață grea, Bădie, plină de nevoi și de necazuri, de piedici și de dușmani; ai avut însă parte de o vreme pe care noi cei de azi n-o mai regăsim decât în poezii, romane, în nuvele, în povestirile bătrânilor și-n filme. Cine mai pleacă azi ca tine să mai cutreiere câmpurile și codrii? Cine mai are timp de asta? Cine mai simte plăcerea și bucuria pe care le simțeai tu, copilul sau tânărul de atunci? Privește-ne copiii și tinerii, Bădie, de-acolo, din înălțimile celeste și plânge-le de milă. Ei nu te vor vedea pe tine, fii sigur, fiindcă ochii lor sunt atrași ca de un magnet de telefoane, de tablete, de calculatoare. Chiar de-ar sosi barbarii în goana cailor și tot nu le-ar atrage atenția de la jucăriile veacului acesta. De dimineața până seara, de seara până dimineața,  la masă, la clasă, pe drum, în parc, în curtea școlii sau a casei, ochii lor nu se mai dezlipesc de micile ecrane. Acolo-i toată viața lor, toată bucuria copilăriei și tinereții lor.

Tu ai fost un fericit, un privilegiat, Bădie! Ai colindat câmpiile și pădurile, ai văzut holdele unduinde în bătaia vântului, fructele pârguindu-se în baia de căldură a lui Cuptor, ai respirat parfumul florilor de tei, de fân și de cireș, ai ascultat privighetorile și ciocârliile în văzduhul primăvăratic, ai văzut turmele de oi păscând pe tăpșan și sutele de miei zbenguindu-se pe plai. Ai ascultat doina ciobanilor și cântecul fetelor ieșite la pârâu să spele rufele, ori pe câmp să secere grâul. Ai auzit fâșâitul coaselor și ai adulmecat mirosul fânului proaspăt cosit, te-ai culcat sub pomii încărcați de roade, te-ai jucat cu copiii de vârsta Domniei-Tale!

Ehei, Bădie! Alte vremuri și alte realități trăim. Lumea s-a împuținat și a îmbătrânit, agricultura au pus-o nemernicii pe butuci. Mecanizarea și chimizarea au înlocuit munca omului, dar și frumusețea acesteia. Străinii ne-au luat pământurile bune pe nimic și au făcut tarlale uriașe, pe care le muncesc cu utilaje computerizate, iar recoltele sunt duse peste mări și țări. Livezile noastre de pomi și de vii de altădată sunt azi pepiniere de mărăcini și de hățișuri, prin care trece focul o dată pe an. Nu mai vezi câmpul plin de lume la prășit, la îngropat și la plivit porumbul, la secerat, la treierat, la cules. Nu mai vezi adunări de tineri și bătrâni la horă și la clacă, la joacă, la taifas.

Turmele de vite s-au topit în abatoare, iar nouă ne pregătesc azi carne din tot felul de ,,materii prime”. Pământurile mai sărace ni le-au lăsat nouă ca să ne pricopsim cu ele. Și ne-am pricopsit! Ne vin musafiri în fiecare an, când pesta aviară, când cea porcină, boala vacii nebune și uite așa, de ani de zile, ne-au închis târgurile, ne-au distrus păsările și vitele, doar ca să aibă piață de desfacere pentru produsele lor. Se străduiesc acum să ne facă să mâncăm viermi și gândaci, muște și moluște! Of, Bădie, Bădie, câtă nevoie ar fi de condeiul tău, de mintea ta și, mai ales, de dragostea ta de Țară și de Neam!    

Ședeai, Bădie, în ceasurile tale de răgaz în mijlocul naturii, în mijlocul codrului, ascultai șoaptele și cântecele, dar dădeai bici gândului și imaginației tale măiastre să țese versuri, ori povești alese, cu feți-frumoși și cosânzene. Și astfel, Bădie, raiul venea la tine și se-ntindea de la Ipoteștii copilăriei tale până în lumea fermecată a legendei, sau poate până dincolo, în împărăția lui Dumnezeu. Admirai cerul cu stelele atârnate ca niște candelabre uriașe, în mijlocul cărora trona luna, crăiasă peste mări și peste sufletele celor îndrăgostiți: ,,Un freamăt lin trecea din ram în ram/Şi un miros venea adormitor./Astfel ades eu nopţi întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas./ Răsare luna, - mi bate drept în faţă:/ Un rai din basme văd printre pleoape, /Pe câmpi un val de argintie ceaţă, /Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,/ Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape…/ Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii, /Părea c-aud venind în cete cerbii./ Alături teiul vechi mi se deschide: /Din el ieşi o tânără crăiasă, /Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise, /Cu fruntea ei într-o maramă deasă, /Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;/ Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,/ Călcând pe vârful micului picior,/ Veni alături, mă privi cu dor. /Şi ah, era atâta de frumoasă, /Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta/ Un înger blând cu faţa radioasă,/ Venind din cer se poate arăta;/ Iar păru-i blond şi moale ca mătasa/ Grumazul alb şi umerii-i vădea./ Prin hainele de tort subţire, fin,/ Se vede trupul ei cel alb deplin”./

Poți să spui că nu erai fericit atunci, Bădie? Mă uit acum la bieții copilași, la cei ce-s pârguiți de tinerețe, cum se-mpodobesc cu măști cât mai hidoase, înfricoșătoare, cum se cred vrăjitori și vrăjitoare, vampiri și ucigași de semeni. Când renunță câteva ceasuri la magia ecranelor, se duc la discoteci și se scălâmbăie, pretinzând că dansează,  în zgomotul infernal ce se crede muzică, printre trombele fumului de țigară, în aburii alcoolului și drogurilor. Cine mai are timp și interes, Bădie, să mai privească cerul, să-L admire pe Creator, când iadul își cască gura hulpavă să-nghită pe bietul muritor?

Iubeai tu și cei din generația ta Natura și ea vă iubea, iar codrul ți-era frate și câmpul prieten. Cerul avea rânduiala lui, când să dea ploaie la bună vreme, și nămeți cu promoroacă, și căldură să se coacă roadele și toate erau în armonie și în bună rânduială. Acum toate s-au tulburat, Bădie, ca și sufletul nostru. Când e iarnă, parcă-i vară; când e vara, e Sahara; tomna și primăvara parcă s-au topit. Când e vremea de muncă, ori stau ploile pe capul nostru luni de zile, ori vine seceta cumplită, care uscă totul. Ceva nu e-n regulă, Bădie! E o boală care bântuie în lumea de azi: nedumnezeirea. Despre ea-ți voi scrie altădată!

Multe am a-ți spune, Bădie! Pe curând!

*

Cuvinte părintești. Vom reda mai jos câteva gânduri ale Sfinților Părinți despre Fățărnicie. Fiecare dintre noi știe ce este fățărnicia. Ba poate chiar a observat pe cineva fățarnic prin apropierea sa: ,,Făţărnicia este maica minciunii, cugetarea în min­ciună şi născocitoarea minciunii;  Făţărnicia este o aşezare potrivnică şi trupului şi su­fletului, împletită cu tot felul de socoteli”(SF. IOAN SCĂRARUL); ,,Cel ce laudă pe aproapele în chip făţarnic îl va osândi după o vreme şi va fi el însuşi ruşinat”(MARCU ASCETUL); ,,Nu vezi ce mare rău este făţărnicia? Şi ea este un rod al invidiei. Căci a fi cu două feţe este ceea ce vine oamenilor mai ales din invidie, când reţinem ura în fundul sufletului, îi arată faţa colorată cu dragoste, asemenea stâncilor din mare, care, acoperite de puţină apă, sunt un rău neprevăzut pentru cei care nu se păzesc de ele”(SF. VASILE CEL MARE).

*

Altădată și acum. Redăm mai jos o poezie cu acest titlu semnată de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, plină de învățătură pentru omul dintotdeauna. Iat-o:

 

,,Aruncându-ne în urmă

Ochii noştri sufleteşti

Către anii din vechime

A vieţii creştineşti,

Mintea noastră se uimeşte

De sfinţenia de-atunci,

Limba fără grai rămâne,

Ne simţim ca nişte prunci.

Căci vedem păgânătatea

Dând război necontenit

Adunărilor creştine

Din Apus şi Răsărit

Şi aflăm credinţa sfântă

Ca un foc atunci arzând,

Iar Biserica în culmea

Biruinţelor şezând.

Adâncindu-ne mai tare

În trecutul depărtat

Al Bisericii creştine,

Gândul nostru stă mirat:

Uriaşi vedem în faţă

Pe străbunii credincioşi,

Noi suntem pe lângă dânşii

Toţi, pitici neputincioşi.

 

Fruntea lor având cununa

Razelor dumnezeieşti,

Ni se apleacă de ruşine

Ochii noştri cei trupeşti.

Mici la suflet, mari la patimi,

Noi aproape nu-ndrăznim

Să mai cugetăm la Slava

Noului Ierusalim!

 

Despre viaţa minunată

A celor „întâi născuţi”

Lumea astăzi nu mai ştie,

Sfinţii stau necunoscuţi!

Astăzi traistele ştiinţei

S-au umplut cu născociri,

Iar de tainele credinţei

Lumea nu mai are ştiri!

Toata străduinţa lumii

Este spre a dovedi

Că „Materia e totul,

Duhul n-are unde fi”!

Cât de mult se mai înşeală

Cel numit „Cuvântător!”

Oare, cearcă numai „firea”,

Neştiind pe „Făcător?”

*

Jaques Yves Cousteau.  Cousteau a plecat dintre noi. A plecat să exploreze lumea nouă, lumea de dincolo. Aici aflase aproape totul, descifrase aproape toate tainele și necunoscutele. Setea lui de cunoaștere l-a îndemnat să treacă pragul spre veșnicii, spre lumea cunoașterii depline.

Ne obișnuisem cu el. Prin ecranele televizoarelor era adesea în casa noastră. Era unul de-al nostru. era un om vioi, slab în aparență, dar, după câteva momente, îți dădeai seama că e mai mult decât oricare dintre noi. Era modest, o modestie asemănătoare cu smerenia. Nu făcea caz de uriașa lui cantitate de cunoștințe, de multa știință ce-o acumulase prin ani. Totul era firesc, normal, obișnuit. Și, totuși, Cousteau era un uriaș!

Prin viața și prin opera lui ne-a învățat cel puțin două lucruri.

Mai întâi ne-a învățat să descoperim frumusețile din jurul nostru. Prin Cousteau am descoperit natura cu toate frumusețile și minunățiile ei. Prin camera lui de luat vederi am fost uimiți de fiecare dată de câte frumuseți a presărat Dumnezeu în fiecare element al naturii. Viața ne-a priponit pe fiecare. Mai bine-zis, grijile și interesele vieții ne leagă la ochi și nu mai vedem ce este în jurul nostru. De multe ori nu mai observăm că este iarnă sau vară, primăvară sau toamnă, ci totul se reumă la o alergătură nebună după himere. Câți mai avem timp să mai admirăm o floare, să ascultăm cântecul unei păsări, să simțim mângâierea vântului, să pătrundem cristalinul râului de munte. De nimic nu mai avem timp din toate acestea și viața se scurge pe nesimțite, până când, deodată, observăm că am îmbătrânit. Cousteau ne aducea aminte că trăim în mijlocul naturii, că facem parte din natură, că și natura este opera lui Dumnezeu. Cousteau era un de știință, dar și un apostol. Era un apostol modern, fiindcă prin mijloacele și metodele lui, ne vorbea despre Dumnezeu și despre operele Lui.

  În al doilea rând, Cousteau ne-a învățat să iubim natura planetei, natura din jurul nostru. Ne-a învățat că frumusețea noastră este legată de frumusețea naturii: însăși viața noastră este legată de viața naturii. Ne-a învățat că fiecare gest al omului contribuie la protejarea sau distrugerea naturii. Ocrotind natura și lăsându-o să-și etaleze frumusețile și misterele ei, Îl găzduim pe Dumnezeu în sufletul, în casa și pe planeta noastră. Distrugându-o, Îl alungăm.

Cousteau a fost un prieten al omului din toate timpurile și din toate locurile. A fost și un bun prieten al românilor. A fost un naturalist, un umanist, dar și un proroc.

Dumnezeu să-l răsplătească!

*

File de jurnal – 28 Ian. 1984(II).  ,,M-am dus la casa părintelui Ionică. Într-adevăr, murise! La zece minute după ce-i aduseseră sicriul, după ce veniseră toți copiii în jurul său, în chinuri groaznice, a murit. Începând de noaptea, îi făcuseră o doză de patru ori mai puternică de morfină, dar nu mai avusese efect. Chinuri groaznice îl sfâșiau. L-am îmbrăcat preoțește cu ajutorul membrilor familiei.

Părintele Ionică Sfetcu s-a născut în 1907, ca al optulea fiu al lui Stanciu și Călina Sfetcu din Bârda. A urmat școala în sat, Liceul teoretic ,,Traian” din Tr. Severin, Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea și Craiova, absolvindu-l în 1927. S-a căsătorit cu Elena Coifan din Malovăț, învățătoare săracă, dintr-o familie cu 12 copii. A fost hirotonit în 1928 pe seama Parohiei Balotești, Schitul de Sus și cel de Jos. La vremea aceea Parohia Balotești era formată din satele Balotești, Schitul de Sus și Schitul de Jos. Biserica din Bârda nu funcționa din 1910, fiind deteriorată. În perioada 1934-1937 părintele Ionică, împreună cu credincioșii din Bârda, au zidit noua biserică, ce ființează și azi. Au venit anii de război, timp în care s-au înregistrat numeroase acte caritabile față de localnici și de basarabenii refugiați în satul nostru. Nu s-a lăsat biruit de evenimente. A înțeles mersul lucrurilor după 1944 și nu s-a implicat. Și-a donat pământul statului, ceea ce a făcut să nu fie dislocat, așa cum au fost toți preoții din împrejurimi. A ajutat în 1962 la colectivizare. În 1967, îmbolnăvindu-se, s-a pensionat. A fost și după aceea permanent prezent în viața satului și a parohiei. În activitatea pastorală a avut un respect deosebit față de slujbele oficiate, nepermițându-și să le scurteze. Lumea a sesizat acest lucru și i-a făcut un fel de nimb de sfințenie. Intrase tema în cântăreții bisericești că ,,nu-i ușor a face slujbă cu Părintele Ionică!” Nu numai sătenii noștri îl venerau pentru evlavia și demnitatea cu care săvârșea Sfintele Slujbe, ci și credincioșii din alte județe. Personal am cunoscut femei venite de prin părțile Buzăului, Rm. Vâlcii, Ardealului sau Strehaiei, ca să-l roage să le facă tot felul de rugăciuni.

În calitatea sa de învățător, Părintele Ionică a fost excepțional. În perioada 1928-934 a funcționat și ca învățător al satului. În afară de aceasta, amvonul său a fost locul de unde a semănat învățături aproape patruzeci de ani. Misiunea sa de preot-învățător s-a continuat în timpul ierurgiilor, la casele credincioșilor, pe drum și acasă la dânsul. Ca la un bătrân plin de înțelepciune, nenumărați bârdeni sau nebârdeni i-au cerut sfatul. Tot ca învățător s-a remarcat și în cadrul ședințelor și conferințelor de la Protoieria Tr. Severin. Cuvântul său a fost permanent bine gândit și bine strunit, ceea ce a făcut să-și atragă respectul preoților.

Ca orator, s-a dovedit a fi destul de popular. Predicile sale au fost simple, direct accesibile oamenilor simpli, dar bogate în idei și învățături. Eu cred că predicile ,,artistice” ,,literare”, sunt predici de birou. Când pe vale nu trece apă, nici chiar un firicel de apă, ai timp să zugrăvești malurile și coastele, poți să le pui și faianță, dar apa e tot foarte puțină. Când apa puternică de munte e vijelioasă, nu poți să mai șlefuiești malurile. Așa a fost și gândirea sa: tumultoasă. Ea venea din prea plinul cunoștințelor adunate prin ceasuri îndelungi de trudă la masa de studiu. Nu a fost revistă în biblioteca parohială sau personală, nu a fost carte, care să-i cadă în mână și să nu o conspecteze și să nu-și ia notițe.

A iubit și a respectat mult satul, căruia și-a dedicat viața. Proprii săi copii(Emil, inginer-constructor în Craiova), Virgil (profesor în București, fost inspector general în Ministerul Învățământului 23 de ani) și Cornelia(profesoară în Cluj) au fost educați cu respect față de sat.

S-a străduit să adune materiale pentru monografia satului. S-a îngrijit ca în Bârda să rămână preot.

În tot ce a făcut și a trăit a fost un om excepțional, ideal, și un preot model. Nu a luat bani niciodată pentru servicii.

De acum nu va mai fi în mijlocul satului. Am pierdut un om de valoare, un sfetnic și un părinte! Dumnezeu să-l ierte!”

*

Ajutoare și donații. ●În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Un enoriaș care nu vrea să i se știe numele a donat 600 lei pentru mâncarea dusă la Azilul din Cujmir; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg(Germania): 486 lei; Doamna Mihaela Țăranu din Timișoara: 300 lei; Doamna Mârza Simona-Mihaela din București, fiică a satului Malovăț: 160 lei; Doamna Antonescu Mădălina din București: 150 lei; Doamna Huțopilă Parasca din Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnul Sfetcu Grigore din Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Doamna Sandu Aurica din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț și Doamna Petrescu Silvia din Oradea: câte  100 lei; Domnul Ing. Răchitan Ștefan din Tr. Severin: 50 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!  

*

●În ziua de luni, 26 iunie, vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Cujmir. Vom duce mâncare de prânz pentru cei 30 de bătrâni internați, 30 cearșafuri de pat și 30 pijamale, 10 icoane, 10 Psaltiri. Cearșafurile și pijamalele au fost cumpărate deja. Au costat 2.800 lei. Mai au nevoie la acel azil de cărucioare cu rotile. La cei 30 bătrâni este un singur cărucior pe rotile și acela e vechi, defect și neutilizabil. Dacă printre cititorii noștri există cineva care are vreunul mai vechi, care nu-i mai folosește și vrea să-l doneze pentru acel azil, este binevenit. Am făcut un apel și pe internet pentru aceasta și se pare că nu l-am făcut degeaba. Vom reveni cu amănunte în numărul viitor.

●La sfârșitul lunii iulie, poate pe 27 Iulie, vom face o vizită la Azilul de la Bâcleș. Le vom  duce mâncare pentru cei 35 bătrâni internați și ceea ce vor mai avea nevoie.

*

●Până în prezent am donat 263 exemplare din Psaltire, dintre care  113 exemplare în afara parohiei, celor ce au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în ultimul an. Încă mai așteptăm pe cei care n-au avut timp să vină la biserică până acum să-și ridice cartea! La 1 iulie închidem acțiunea!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Căpitanul Nicolae Zoican, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iun. 2023, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); ,,Scrisoare pastorală” – 493, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul secției de limba română din Sydney(Australia), 10 iun. 2023, (https://bentodica.blogspot.com); ,,Scrisoare pastorală” – 494, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 25 iun. 2023, ediție on-line(https:// armoniiculturale.ro); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 25 iun. 2023, ediție on-line(https:// moaraluigelu.blogspot.com);  Pr. Prof. Constantin Cornițescu, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 25 iun. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  Șerban Cioculescu,  în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 25 iun. 2023, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Războaie și războinici, în ,,Națiunea”, București, 27 iun. 2023, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/puncte-cardinale);

În această perioadă, parohia noastră a republicat câteva cărți, astfel: Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Studii și documente privind Istoria României. Banatul, 3 vol.; Pr. D. Bălașa, Țara Soarelui; Pr. D. Bălașa, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab.

*

Simpozioane. Preotul Dvs. a fost invitat la câteva simpozioane, astfel:

►Duminică, 16 iulie, la Mehadia se vor desfășura festivitățile prilejuite de cei 700 ani de la prima atestare documentară a localității. De dimineață Prea Sfințitul Episcop Lucian cu un sobor de preoți vor oficia Sf. Liturghie, iar după-amiază, începând de la ora 13 se vor desfășura lucrările unui simpozion dedicat istoriei acestei localități, la care vor participa istorici și oameni de cultură din Banat și din țară. Primăria Mehadia l-a invitat și pe preotul Dvs. ca să le vorbească de istoria lor, știut fiind că a studiat cele peste 1.100 documente ale Protoieriei Mehadia din perioada 1780-1885, a realizat trei cărți(Studii și documente privind Istoria României. Banatul, vol. I-III) și o teză de doctorat. Poate va fi chiar cel mai în temă!

►Miercuri, 26 Iulie, la Vidin, în Bulgaria, se vor desfășura lucrările unui mare simpozion dedicat Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab. Departamentul Cultelor de la București suportă cheltuielile, iar Institutul Cultural Român s-a oferit să publice comunicările ce vor fi ținute acolo. Asociația Vlahilor din Bulgaria l-a invitat pe preotul Dvs., fiindcă este cel mai în temă, având în vedere că a realizat și a publicat cartea Viața Cuvioasei Teofana Basarab. A rânduit Dumnezeu ca să găsim în Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sfintei Mănăstiri Lainici, un susținător de nădejde. Dânsul s-a oferit să cumpere 100 exemplare din carte și preotul Dvs. să le doneze participanților la simpozion. A pretins însă ca să completăm cartea cu un rezumat în engleză și cu unul în bulgară, ceea ce am și făcut, urmând să ridicăm în următoarele zile cartea de la tipografie. Dumnezeu să-i răsplătească!

►Luni, 31 Iulie, Arhiepiscopia Râmnicului organizează un simpozion dedicat memoriei Părintelui Dumitru Bălașa de la Drăgășani, istoric renumit. L-au invitat și pe preotul Dvs. fiindcă i-a fost ucenic apropiat, dar i-a publicat și patru cărți.

*

Zâmbete. ☺  Dacă ești slab, te îngrași; dacă ești gras, slăbești; dacă ești prost, te obișnuiești!☺Nu suport să văd casa murdară…!  Chiar acum mă ridic din pat și sting lumina!☺ Diseară inaugurăm încălzirea prin pardoseală. Adică, scoatem pardoseala și o băgăm pe foc…! ☺,,- Gheorghe, iubitule, m-ai visat?” ,, – Nu, Rozi, iubito, am dormit bine!” ☺File din jurnalul unui bărbat: ,,Nu știu de ce plouă afară, dar, ca om
însurat, tind să cred că e numai vina mea!” ☺,,– Ei, Bulă, ai auzit de Ion Luca Caragiale?”  ,,– De niciunul dintre ei!”  ☺Când eram tânăr, eram foarte sărac. După ani de eforturi… nu mai sunt tânăr! ☺La ușa mea a bătut o fată, care cerea o donație pentru construirea unui bazin de înot. Așa că i-am dat… un pahar de apă. ☺La școala de șoferi, elevul întreabă pe instructor: ,,– Am parcat bine?” Acesta-i răspunde: ,,– Excelent. Acum, hai să ieșim prin portbagaj!” ☺Două blonde: ,,- Ai citit vreodată Shakespeare?”  ,,– Nu, cine l-a scris?”  ☺,,– Și… ce ai citit ultima oară?” ,, – Apometrul…!” ☺Nu-ți face griji despre evitarea ispitelor!  Pe măsură ce îmbătrânești, te evită ele. ☺,,- De ce ar fi supărat Albert Einstein?” ,,- Pentru că viteza luminii a fost depășită de prețul ei…!”

*

Lucrări la cimitir. La cimitirul de la Malovăț s-a făcut erbicidarea de către Domnii Nistor Petre, consilier parohial, Baltac Alexandru, Popescu Angelu, Văcăriu Nicolae, Ciobanu Iulică și Stoian Anton. Le mulțumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească!   

*

Amărăciuni. Ne-am străduit și am construit o cișmea la biserica de la Bârda, alta la cimitirul de la Bârda și alta în curtea bisericii de la Malovăț. Le-am racordat la rețeaua publică. Se părea că totul este bine, că totul este normal, într-o lume normală și civilizată.

Căminul de apă de la cimitirul din Bârda l-am acoperit cu un capac construit din scândură nouă de brad învelit în tablă galvanizată, iarăși nouă. Capacul l-am prins cu balamale metalice și cu lacăt. Iarăși părea ceva normal, civilizat. La câteva zile după ce am terminat noi lucrarea, s-a dus la cimitir un enoriaș al parohiei noastre. Nu s-a dus ca să rămână acolo, ci ca să ,,repare” ceea ce făcuse parohia. Pentru aceasta s-a chinuit săracul din răsputeri să smulgă capacul căminului. Nu i-a fost ușor. Abia a reușit să rupă o scândură și să îndoaie tabla! A mai trecut puțin și s-au dus alții acolo, mai optimiști și mai puternici. Aceștia aveau ceva de lucru la un cavou. Aveau nevoie de apă. Au luat cât au luat de la robinet, apoi le-a venit o idee genială. Au pus umăr lângă umăr și ei au reușit să smulgă capacul căminului. Unde-i unu…., nu-i putere….!  Au slobozit apoi robinetul de evacuare din cămin și au lăsat apa să curgă în voie. Repede s-a umplut căminul. Repede luau și dumnealor apă cu gălețile din cămin, ca din baltă. Când au terminat lucrarea pentru care se duseseră acolo, nu s-au mai sinchisit să bage mâna până la umăr în apă și să închidă robinetul de pe fundul căminului. A doua zi aleile cimitirului arătau ca străzile din Veneția. Puteai să navighezi pe ele cu barca. Sau cu lotca! Locatarii de acolo au fost oameni răbdători și înțelegători și n-au protestat. A mai trecut o vreme și au venit cei de la primărie să citească contoarele și să încaseze banii pentru apa consumată. Bieții locatari ai cimitirului consumaseră… doar 55 metri cubi de apă. Este știut că un metru cub înseamnă 1.000 litri de apă. Așadar, s-au dus pe apa sâmbetei … 55.000 litri de apă la cimitirul de la Bârda. Bineînțeles, că această apă a trebuit plătită de către parohie. De, se vede că mai e mult până departe! 

*

Excursii-Pelerinaje. Excursia din ziua de 6 Iulie se va face. Am contractat deja un autocar. Așadar, va avea  următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(catedrala) - Cerneți(mănăstirea) - Strehaia (mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea) - Craiova (orașul, catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea Jitianu) - retur. Plecarea va fi la ora 7 din Malovăț, de la primărie. Cei din Tr. Severin vor aștepta la Podul Gruii, la ora 7.30. Costul: 60 lei/persoană. Mai avem câteva locuri.

*

Pentru marți, 25 Iulie, cu prilejul Sf. Ana, hramul Mănăstirii de la Orșova, parohia noastră pune la dispoziție celor interesați un autocar. Așadar, în mod gratuit, cine dorește să meargă, este binevenit, cu condiția să se înscrie mai înainte, pentru a nu depăși capacitatea autocarului.

*

Pentru joi, 31 August, organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Malovăț -Tr. Severin - Mănăstirea Vodița - Mănăstirea Orșova - Mănăstirea Mraconia - Valea Dunării - Mănăstirea Nera - Mănăstirea ,,Sf. Ioan” - Moldova Nouă – Oravița - Mănăstirea…. – Bozovici - Mănăstirea Putna - Cascada Bilgăr – Orșova - Tr. Severin-Malovăț. Prețul încă nu ni s-a stabilit, dar sperăm că va fi tot în jur de    60 lei.

*

Botezuri. Înmormântări. În ziua de 4 Iunie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Pau Briana-Elena, fiica Domnului Pau Dumitru-Claudiu și a Doamnei Pau Niculina – Alina din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 1 Iunie am oficiat slujba înmormântării pentru Bazavan Constantina(82 ani) din Malovăț, iar în ziua de 14 iunie pentru Duran Gheorghe (65 ani) din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*

Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 1-2 Iul.(Bârda-Malovăț); 2 Iul.(Malovăț); 8 Iul.(Malovăț-Bârda); 9 Iul.(Bârda); 15 Iul.(Bârda-Malovăț); 16 Iul.(Malovăț); 20 Iul.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 22 Iul.(Bârda-Malovăț); 23 Iul.(Bârda ); 29 Iul.(Bârda - Malovăț); 30 Iul.(Malovăț). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră! 

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Scrisoare pastorală

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023),  nr. 491(1 –15Aprilie)

Dragii mei enoriași!

Hristos a înviat! Sfintele Paști cu sănătate și bucurii în viața și în casele Dumneavoastră!

*

Data sărbătoririi Sf. Paști. Cu puțin înainte de Sfintele Paști, câțiva intelectuali români au lansat o petiție pe internet în vederea strângerii de semnături, prin care se cerea, nici mai mult, nici mai puțin, Bisericii Ortodoxe Române, să ia hotărârea ca-n viitorii ani să sărbătorească Sfintele Paști în aceeași zi cu catolicii și protestanții. Petiția a circulat în mediul on-line și a strâns un număr oarecare de adeziuni. Mai multe publicații s-au grăbit să dea amploare acestei acțiuni, punând la zid Biserica Ortodoxă Română, că nu este receptivă la dorințele credincioșilor ei. Au răspuns câțiva teologi, s-au scos din teacă ,,săbiile” logicii, ale științei și ale neștiinței și dă-i și dă-i! S-a creat astfel o falsă problemă, o adevărată furtună într-un pahar cu apă. Parcă nu am fi avut destule altele, care să ne capteze atenția!

Credincioșii mai puțin inițiați într-ale teologiei au fost tulburați, fără îndoială, de un astfel de ,,scandal”public, fiindcă n-au înțeles cine are și cine n-are dreptate și cum e mai bine să se rezolve ,,problema”. Pentru credincioșii și cititorii noștri socotim că e necesar să facem câteva precizări menite să limpezească oarecum lucrurile. Tot așa, cu câțiva ani în urmă, răspundeam altor  ,,intelectuali”, care acuzau Biserica Ortodoxă Română că nu este capabilă să aducă inovații în cult, ci săvârșește mereu și mereu aceleași slujbe, după aceleași rânduieli. Cred că distinșii ,,cunoscători” de atunci ar fi fost mulțumiți, dacă ar fi văzut că în biserici se introduc în slujbe cântece de lume, dansuri, scălâmbăieli și altele asemănătoare etc.

În legătură cu data serbării Sfintelor Paști, facem precizarea că de-a lungul timpului au fost multe dispute și neînțelegeri. Acestea au început încă din primele veacuri creștine. Comunitatea creștină se răspândise din India și Orientul Apropiat până în Spania și din nordul Africii până în nordul Europei. Fiecare zonă, fiecare țară, fiecare popor își avea calendarul lui, tradițiile lui, chiar fusul său orar și de aici o serie de neconcordanțe. Cei mai mulți se orientau după data sărbătoririi Paștelui iudaic de la 14 Nisan, adică 14 Aprilie.  Unii sărbătoreau Paștele în aceeași zi cu cel iudaic, alții în duminica următoare. Erau unii care sărbătoreau Paștele chiar de două ori, o dată Paștele Crucii în 14 Aprilie și a doua oară Paștele Învierii în Duminica următoare zilei de 14 Aprilie.

Abia în secolul al IV-lea împăratul Constantin cel Mare a convocat Sinodul I de la Niceea din anul 325 și acolo, pe lângă combaterea ereziei lui Arie și rezolvarea altor probleme, a fost luată în discuție și data sărbătoririi Sfintelor Paști. Se urmărea să se propună o formulă unică de calcul în toată creștinătatea, pentru ca și data sărbătorii Învierii Domnului să fie aceeași pentru toți creștinii. După lungi dezbateri, s-a stabilit următoarea regulă: Învierea Domnului va fi sărbătorită în fiecare an de toată creștinătatea în prima duminică după lună plină din echinocțiul de primăvară. În situația în care în acea duminică se va sărbători Paștele iudaic, cel creștin se va amâna cu o săptămână.  Data Paștelui poate varia, așadar, între 22 martie și 25 aprilie.

Se părea că s-a dat soluția salvatoare, dar  n-a fost așa. S-a constatat curând că în Răsărit se socotea că echinocțiul de primăvară începe la 21 martie, iar în Apus la 21 Aprilie. Mai mult, răsăritenii socoteau ,,vârsta” lunii, adică ciclul lunii de 18 ani, în timp ce apusenii de 16 ani. De aici neconcordanța între răsăriteni și apuseni. Această diferență de vederi și de practici a fost stimulată și de gândirea politică a vremii, care a dus la ruperea Imperiului Roman în două părți: Imperiul Roman de Apus cu capitala la Roma și Imperiul Roman de Răsărit, devenit Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopol. În ultimă instanță așa se explică, dincolo de deosebirile dogmatice, și ruperea Bisericii în două la 16 iulie 1054, în Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică.

Se ajunsese ca până în 525 sărbătorirea Sf. Paști în Răsărit și Apus să fie la o distanță de până la cinci săptămâni! Rezolvarea a venit – n-o să vă vină să credeți! – din partea unui… român. E vorba de un călugăr din Dobrogea, Dionisie Exiguul(cel Mic), care a ajuns mare profesor universitar în Apus, care a alcătuit calendarul ce se folosește și azi în toată lumea, care a pus bazele Dreptului Canonic în Biserica Apuseană. Datorită calendarului lui Dionisie, din vremea lui Carol cel Mare (768-814) și până pe timpul papei Grigorie al XIII-lea (1572-1585), deci timp de opt secole, creștinii din Apus au serbat Paștele în aceeași duminică cu creștinii din Răsărit, ceea ce a fost o adevărată performanță. În urma unor calcule astronomice amănunțite, s-a stabilit în vremea papei Grigorie al XIII-lea, că vechiul calendar iulian, perfecționat de Dionisie Exiguul, ar avea o eroare de zece zile. Drept urmare, acest calendar a fost îndreptat, acceptat în lumea apuseană, dar Sfintele Paști n-au mai coincis după acest calendar cu data la care era sărbătorit în Răsărit. Abia în 1923 calendarul a fost din nou actualizat. Diferența dintre cel vechi și cel nou a fost de aproape două săptămâni. Nu toate Bisericile Ortodoxe l-au acceptat. Unele au păstrat tot vechiul calendar, fiind numiți ,,creștini pe stil vechi”, alții au adoptat noul calendar, fiind numiți ,,creștini pe stil nou”. Românii au adoptat noul calendar încă din 1923. Indiferent că au adoptat ,,stilul vechi” sau ,,stilul nou”, aceasta privea sărbătorile cu dată fixă din calendar, convenindu-se ca Sfintele Paști să se sărbătorească la aceeași dată în toată lumea ortodoxă, conform regulii stabilite de Sinodul I ecumenic.

Problema sărbătorii Sfintelor Paști în aceeași zi în întreaga creștinătate a preocupat mereu forurile bisericești superioare, mai ales începând din secolul trecut. Aceasta va fi una din temele ce vor fi dezbătute la viitorul Sinod Panortodox, a cărui dată încă nu a fost stabilită. Numai o Biserică Ortodoxă nu poate lua o hotărâre în acest sens. Fiecare Biserică Ortodoxă trebuie să păstreze unitatea dogmatică, liturgică și canonică cu toate celelalte Biserici Ortodoxe. Așadar, petiția de care am făcut vorbire nu poate fi luată în considerare decât ca o dorință sinceră de unitate a întregii creștinătăți, dar fără fundament canonic și dogmatic.

O poziție foarte corectă și demnă a exprimat Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, dând ca reper cel mai potrivit indiciu pe care ni-l dă Cerul. Dintotdeauna, în Sâmbăta Mare, adică în ajunul Paștelui Ortodox, la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim apare Sfânta Lumină.  Orice dispută omenească amuțește în fața acestei evidențe. ,,Intelectualii” cu petiția propun ca ortodocșii să prăznuiască Învierea Domnului în duminica în care o prăznuiesc catolicii și protestanții. Dar la Paștele acelora n-a apărut niciodată Sfânta Lumină. De ce n-ar prăznui ei împreună cu noi în Duminica stabilită după rânduielile Sinodului I Ecumenic, adică în Duminica imediat următoare apariției Sfintei Lumini? Nu ar fi așa normal? Ce-ar însemna să apară lumina în sâmbăta a III-a, a IV-a sau a V-a din Postul Mare, iar noi să prăznuim Învierea după două-trei săptămâni? N-ar fi o batjocură la adresa lui Dumnezeu? Categoric da!

*

Hristos a înviat! Redăm mai jos o poezie cu acest titlu a lui Alexandru Vlahuță, plină de sevă scripturistică, dătătoare de bucurie și speranță pentru toți.

 

,,Și-au tremurat stăpânii lumii

La glasul blândului profet

Și-un dușman au văzut în fiul

Dulgherului din Nazaret!

 

El n-a venit să răzvrătească,

Nu vrea pieirea nimănui;

Desculț, pe jos colindă lumea

Și mulți hulesc în urma Lui.

 

Și mulți cu pietre Îl alungă

Și râd de El ca de-un smintit:

Iisus zâmbește tuturora -

Atotputernic și smerit!

 

El orbilor le dă lumină,

Și muților le dă cuvânt,

Pe cei infirmi îi întărește,

Pe morți îi scoală din

                          mormânt.

 

Și tuturor de o potrivă

Împarte darul Lui ceresc -

Și celor care cred într-Însul,

Și celor ce-L batjocoresc.

 

Urască-l cei fără de lege.

Ce-i pasă Lui de ura lor?

El a venit s-aducă pacea

Și înfrățirea tuturor.

 

Din toată lumea asupriții

În jurul Lui s-au grămădit

Și-n vijeliile de patimi

La glasul Lui au amuțit:

 

,,Fiți blânzi cu cei ce vă

                                insultă,

Iertați pe cei ce vă lovesc,

Iubiți pe cei ce-n contra

                              voastră

Cu vrăjmășie se pornesc.”

 

Cât bine, câtă fericire,

Și câtă dragoste-ai adus!

Și oamenii drept răsplătire

Pe cruce-ntre tâlhari Te-au

                                     pus.

 

Au râs și Te-au scuipat în

                                     față

Din spini cunună Ți-au făcut,

Și în deșarta lor trufie

Stăpâni deasupra-Ți s-au

crezut.

 

Aduceți piatra cea mai mare

Mormântul să-I acoperiți,

Chemați sutașii cei mai

ageri,

Și străji de noapte rânduiți.

 

S-au veselit necredincioșii,

C-au pus Luminii stăvilar,

Dar Ea S-a întărit în focul

Durerilor de la Calvar.

 

Și valurile-i neoprite

Peste pământ se împânzesc,

Ducând dreptate și iubire

Și pace-n neamul omenesc.

 

Voi toți, ce-ați plâns în

                              întuneric

Și nimeni nu v-a mângâiat,

Din lunga voastră-

nghenunchere,

Sculați!Hristos a Înviat!”

*

Cuvântarea popii. Era în perioada stalinistă. Obiectivul politic numărul unu al noii puteri instaurate la conducerea țării era distrugerea oricărei rămășițe a orânduirii ,,burghezo-moșierești”, cât și a ,,concepțiilor mistico-religioase”. În cadrul acestei campanii a fost decimată în închisori și-n lagăre de muncă toată floarea intelectualității românești interbelice, au fost închise mănăstiri, alungați călugări, închiși, dislocați, transferați preoți. Biserica era pilonul care mai rezista puhoiului ce se revărsase peste țară și acest pilon trebuia distrus cu orice preț.

Au fost trimise așa-numitele ,,brigăzi științifice” prin sate ,,să lumineze masele”, ,,să le scoată din obscurantismul religios în care le-a vârât Biserica”. Oameni care habar n-aveau de Teologie spuneau tot felul de tâmpenii la adresa celor mai importante învățături ale religiei creștine. Își băteau joc de Sfintele Taine, de Dumnezeu, de Maica Domnului, de sfinți și de icoane, de Biserică și de preoți, de tot și de toate.

Într-o toamnă, o asemenea brigadă s-a oprit și-ntr-o comună mehedințeană. Au fost mobilizați oamenii. Funcționari ai primăriei au umblat din casă-n casă și-au chemat pe toți la adunarea de la căminul cultural. S-a umplut sala până la refuz. Printre cei prezenți era și preotul satului, un om în vârstă, care tocmai făcuse câțiva ani la ,,mititica”. ,,Oamenii de știință” care compuneau brigada venită de la raion au vorbit vreo două ore despre ce le-a venit la gură, batjocorind cele sfinte. Până și Învierea Domnului au contestat-o, numind-o drept ,,poveste popească”. Lumea asculta consternată, dar nimeni n-avea curajul să obiecteze.

Când n-au mai avut ce să spună, președintele comisiei, vrând să ducă bătaia de joc la adresa celor sfinte până la capăt, a zis: ,,- Și acum, îi dăm cuvântul preotului, să vedem dacă mai are ceva de zis după cele spuse de noi!” S-a făcut o liniște de mormânt. Toți așteptau să vadă ce va zice preotul, cum va combate inepțiile și injuriile ce se rostiseră la tribună.

Preotul s-a ridicat încet de pe scaun, și-a rotit privirea peste sală și, cu un glas puternic, ca de tunet, a rostit: ,,Hristos a înviat, fraților!” Deodată, din piepturile tuturor, a izbucnit ca un torent năvalnic, răspunsul: ,,Adevărat a înviat, părinte!” Preotul a părăsit sala în ropote de aplauze.Pe fețele tuturor curgeau lacrimi.

Tot ceea ce credeau că au clădit cei din brigadă timp de două ceasuri s-a surpat ca un turn de nisip. Orice încercare a lor de a relua ,,lucrările”, de ,,a pune lucrurile la punct” n-a mai avut efect. Zăgazul se rupsese și acum apa  curgea liniștită la vale, așa cum făcuse de veacuri. Oamenii comentau ,,cuvântarea popii”, îl lăudau pentru dibăcia lui de a demola cu două cuvinte ceea ce clădiseră ceilalți cu sute de vorbe goale.

Cei din brigadă și-au băgat coada între picioare și-au ieșit rușinați pe ușa din dos. Duși au fost și pe acolo n-au mai dat. Încă o dată Hristos ieșise învingător!

*

Cuvinte părintești. Vom spicui în cele de mai jos câteva reflecții ale Sfinților Părinți privitoare la Fapte(I). ,,Cu ce ar putea să fie mai bune sufletele decât cu fapte bune? Sau ce poate linişti inima în acelaşi mod ca con­ştiinţa unei fapte bune?(…). Faptele bune fără fundamentul credinţei nu pot exista”(SF. AMBROZIE); ,,Dacă ştii că ai fapte rele în tine, scoate-le din sufle­tul tău, în aşteptarea celor bune”(SF. ANTONIE CEL MARE); ,,În toate zilele să ţinem socoteala cu noi înşine de toate faptele noastre de peste zi şi de peste noapte şi, dacă cineva a păcătuit să înceteze; dacă n-a păcătuit, să nu se trufească, ci să stăruiască în bine şi să nu lucreze cu nepăsare, nici să osândească pe aproapele, sau să se numească pe sine drept, cum spune fericitul Apostol Pavel, până ce va veni Domnul, Care pe toate cele ascunse le cercetează”(SF. ATANASIE CEL MARE); ,,Faptele bune dau naştere la fapte bune, iar cele rele la cele asemenea”(ASTERIE AL AMASIEI); ,,Să nu fie faptele noastre lipsite de harul Duhului Sfânt. Fiindcă am început să trăim după legile duhovniceşti şi cereşti, să nu cugetăm şi să nu săvârşim decât cele spirituale şi cereşti, aşa cum a zis însuşi Domnul Dumnezeu: „Pe cei care Mă preamăresc îi voi preamări şi cei care Mă vor dispreţui se vor dispreţui“(…).,,Rugăciunea care n-are roade nu poate fi vrednică de Dumnezeu, fiindcă nu e însoţită de fapte... Cel ce va da în ziua judecăţii răsplată pentru faptele bune şi pentru milostenie şi astăzi ascultă cu bunăvoinţă pe cel ce vine la rugăciune după ce a făcut fapte bune(SF. CIPRIAN); ,,Nu este de nici un folos să purtăm numele de creş­tin, dacă faptele nu însoţesc acest nume” ,,Rădăcina oricărei fapte bune este nădejdea în învi­ere. Aşteptarea răsplăţii întăreşte sufletul spre faptă bună. Orice lucrător este gata să rabde ostenelile, dacă va vedea că înaintea lui va sta plata ostenelilor. Pentru cei care se ostenesc însă fără plată, cade descurajat şi sufletul împreună cu trupul(SF. CHIRIL AL IERUSALIMULUI); ,,Faptele cele bune sunt rugăciune primită de Dom­nul”(CLEMENT ALEXANDRINUL); ,,Înţeleptul să-şi arate înţelepciunea nu în vorbe, ci în fapte bune”(SF. CLEMENT ROMANUL); ,,Precum sămânţa încolţeşte când plouă, aşa înfloreşte inima când se fac fapte bune”(…); ,,Sprijină pe cel neputincios, pentru că cel tare n-are nevoie de tine”(SF. EFREM SIRUL); ,,Leapădă de la tine orice faptă rea, iar fapta bună şi sfântă îmbrac-o, căci, îmbrăcându-te cu ea, vei urî fapta rea şi o vei stăpâni”(HERMA).

*

File de jurnal – 25 ian. 1984. ,,Am lucrat la Coloana Infinitului, vol. II. Din Timișoara am cumpărat cele două volume din 1918 la români. Mărturii.

Dimineața m-am dus la biserică la Bârda, unde am avut de pomenit, fiind Sf. Grigore. Pe Părintele Ionică Sfetcu îl adusese seara fiul său, Domnul Prof. Virgil de la București cu mașina. Fusese la spital să facă operație la abdomen. Medicii au refuzat să-i facă operație. Au constatat că are tumoare canceroasă. Nu mai avea șanse de scăpare. L-am vizitat. Era foarte slăbit. Abia mai putea să stea pe scaun. A vorbit puțin cu mine. Mi-e aproape imposibil să cred că nu-l voi mai vedea. Doamna Sfetcu m-a rugat să mă interesez cum ar putea să-i scoată banii de la C. A. R.

Sistemul de contracte este înrobitor. Vor avea generațiile viitoare de ce să se minuneze. Rezum câteva date după ,,Scânteia”, organul de presă al P. C. R. - ului: Pământul este un bun al întregii societăți, ceea ce înseamnă de fapt dispariția proprietății private. Terenul aflat în folosința membrilor C. A. P. și al necolectiviștilor reprezintă peste 12% din terenul arabil al țării. De aici concluzia că acest teren trebuie să producă masiv. Cine nu lucrează lotul de folosință sau nu dă recoltele prevăzute pierde dreptul de folosință. Fiecare gospodărie să țină o vacă, cinci oi, două capre, 1-2 porci, 10 găini, 60-80 pui, 10-15 iepuri de casă. În curtea casei de 200-250 m² să se planteze pomi și arbuști fructiferi. În lotul ajutător de 15 ari să se cultive grâu, porumb, legume, sfeclă de zahăr și floarea soarelui, plante care vor trebui să producă atât încât să acopere necesarul gospodăriei propriu-zise și să asigure și cantități sporite, suplimentare, pentru fondul de stat. Pentru 1.000 litri de lapte livrat la fondul de stat se dau 15 kg furaje la fiecare 100 litri lapte. De la cinci oi se dă o oaie sau un miel; de la 6-10 oi se dau 2-3 oi sau miei; de la 11-20 oi se dau 6-7 oi sau miei; de la 20-30 oi se dau 10-12 oi sau miei; de la peste 30 oi se dau câte 4 oi sau miei pentru fiecare 10 oi din proprietate. Anual trebuie contractat un porc de 100 kg viu de către fiecare familie și 10 kg carne de pasăre. De la o vacă trebuie să se contracteze 800 litri lapte. De la cei care au mai multe vaci se contractează tot ce depășește necesarul de lapte al casei. Anual se dă și câte 2,50 kg lână de la fiecare oaie. Piei se dau astfel: de la 5 oi o piele; de la 6-10 oi trei piei; de la 11-20 oi 50% din piei, apoi 60% de la cei ce au mai mult de 20 oi. De asemenea, se vor preda pieile de porc și alte animale. Se vor preda la stat 3.000 kg cartofi de familie, fructe după numărul de pomi(5-8 kg de pom). Via din lotul ajutător va produce pentru stat 50-70 kg/ar. La rachiu e și mai și! După ce ai dat cazangitul, din ce-ți rămânea dai 70%. Ar veni peste 400 lei/litrul de țuică. Să bei până dai cu căciula în pământ! Wiscky costă 402 lei/ sticla de 0,750 litri.

Mai zice ziarul respectiv alte multe asemenea, care privesc ridicarea nivelului de trai, fericirea poporului și atragerea populației spre mediul rural!”

*

Pr. Prof. Mircea  Chialda. Era profesorul de Vechiul Testament și Limba ebraică, dar și rectorul institutului. Cred că era un om obosit, plictisit, copleșit de activitățile administrative. Îi era lehamite să predea, mai ales Limba Ebraică. Cred că limba respectivă era un coșmar și pentru dânsul, că pentru studenți…! Mai târziu am răsfoit o gramatică a Limbii Ebraice a poetului Ioan Alexandru, care o preda la Universitatea din București. Mda! Era un manual după care puteai să înveți. Se vedea că era scris de un om care cunoaște materia pe care o predă și știe s-o facă  accesibilă. La Vechiul Testament venea rar. Mereu se iveau alte treburi mai importante!

Omul acela mi-a dat impresia că este  pus politic în funcția respectivă, că nu-i place ceea ce face și că vrea să se scape de obligațiile de serviciu și să plece acasă. Nu l-am văzut niciodată slujind ca preot la vreo slujbă. Cred că purta reverenda mai mult din obligație, pentru că nu avea ce se face.

Ceea ce mi-a trezit repulsie, a fost patima lui pentru fumat. Cea mai mare parte din timp avea țigara aprinsă în mână. De altfel, mâinile sale erau galbene de tutun. Fie că era în cabinetul doctoranzilor, fie pe coridoarele facultății, trăgea din țigară fără perdea. Studenții și doctoranzii străini, știindu-i patima, îi aduceau drept ,,peșcheș” țigări Kent și băuturi fine, în special Whisky. Și el nu refuza pe nimeni!

Am învățat de mic, de la părinții mei, că unui preot trebuie să-i spui ,,Sărut-mâna!” Așa am învățat apoi în seminar. La facultate, neștiind cutumele de acolo, i-am zis Părintelui Chialda ,,-Sărut mâna!”  într-o zi, când l-am întâlnit pe coridor. Mi-a replicat nervos: ,,- Ce, nene, sunt cucoană?!” Am rămas blocat.

Mai târziu, când am conspectat colecțiile revistelor bisericești centrale și câtorva eparhiale ca să le realizez bibliografiile, am observat cu ușurință că Părintele Chialda era aproape absent din paginile lor. Câteva articole au reprezentat ,,opera” lui științifică. Mda!

Părintele Chialda a fost unul dintre profesorii de la care am învățat cum nu trebuie să fiu ca preot! 

*

Ajutoare și donații. ►În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel:Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri Lainici: 1.200 lei(pentru 40 ex. din cărțile donate preoților din Protoieria Tr. Severin); Doamna Proc. Iuliana-Carmen Dogaru din Tr. Severin: 600 lei; Domnul Arh. Horia-Mihai Nicolescu din București și Doamna Sfetcu Florentina din București, fiică a satului Bârda: câte 500 lei; Domnul Cătălin Moșoia din București: 300 lei; Doamna Maria Enache din București: 250 lei; Domnul Ing. Marin Zăuleț din Tr. Severin, fiu al satului Bârda; Doamna Trocan Maria din Lugoj, fiică a satului Bârda; Domnul Ciolacu Dumitrudin Malovăț: câte200 lei; Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH),  Doamna Mehedințu Elena din Brașov: câte150 lei; Domnul Toma Constantin din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna Leonte Daniela din Buzău, Domnul Iorgovan Anton din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Dragomir Mihai din Baia de Aramă(MH), fiu al satului Bârda, Doamna David Iulia din Timișoara, fiică a satului Bârda, Doamna Veronica din Brașov: câte 100 lei; Domnul Barbu Constantin din Brăila: 62 lei; Domnul Ing. Dumitru Mucioniu din Tr. Severin și Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: câte 50 lei;

Domnul Iorgovan Viorel din Malovăț a mai donat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 120 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

►Conform hotărârii Consiliului Parohial, în cadrul acțiunii demarată de Episcopia Severinului și Strehaei cu titlul Coșul de Paști, am trimis câteva ajutoare unor instituții, familii și persoane cu situații deosebite, astfel: Parohia Valea Plopului(PH), pentru cei 430 copii pe care-i are în grijă: 2.000 lei; din Malovăț: Orodan Claudiu- 400 lei; Pau Dumitru(pentru copil): 300 lei; Tărăbâc Gheorghița(pentru nepot): 200 lei; Badea Leontina(pentru nepot): 200 lei; Ștefu Constantin(pentru copil): 200 lei; Căprioru Ion: 200 lei; din Bârda: Butoi Romică: 200 lei; Duran Gheorghe: 200 lei.

►Am donat 45 exemplare din cartea Viața Cuvioasei Teofana Basarab preoților din mediul rural din Protoieria Tr. Severin. Valoarea cărților a fost suportată de către P. C. Părinte Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri Lainici.

►Am început să donăm câte un exemplar din Psaltirea publicată de parohia noastră familiilor din parohie, cât și persoanelor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023. Tipărirea a fost posibilă datorită donației făcute de Doamna Dr. Mihaela-Aritina Ionescu din Curtea de Argeș. Deja am trimis în afara parohiei 135 exemplare.

►În ziua de 18 Mai vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Vânjuleț. Vom duce masa de prânz, o cositoare pe benzină cu fir și un uscător automat de rufe de 10 kg. Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din București a donat deja 600 lei pentru masă. Vom reveni cu amănunte.

*

Publicații. În această perioadă preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 489, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 4 apr., 2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” – 490, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 1 apr. 2023, ediție on-line(http://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 4 apr. 2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 4 apr. 2023, ediție on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Pr. Dr. Gheorghe Paschia, în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 5 apr. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); In memoriam: Adrian Păunescu, în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 7 apr. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); Ion Notinaru, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 13 apr. 2023, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com);Prietenie surogat, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1174(6 apr.), p. 12; Codrule, codruțule! în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1175(13 apr.), p. 12; Titanicul vremii noastre(I), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), 1176(26 apr.), p. 12;Proverbele – oglinda lui Dumnezeu, în ,,Răstimp”, Tr. Severin, an. XXVI(2023, 1, pp. 30-36.

Parohia noastră a publicat cartea Psaltirea(238 pag.) pentru a dona-o familiilor din parohie și acelor credincioși din afara parohiei, care au ajutat-o în ultimul an. Textul este cel stabilit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Tipărirea a fost posibilă datorită ajutorului dat de Doamna Dr. Aritina-Mihaela Ionescu din Curtea de Argeș.

Avem bucuria de a pune în mâna cititorilor una dintre cele mai răspândite cărți, din care au citit generații și generații la bucurie și la durere, la necaz și la vreme de-ncercare, în momente legate de viață și de moarte. Este una dintre marile capodopere ale literaturii universale, dar și cea mai citită carte a Vechiului Testament. În ea găsim rugăciuni profunde și răscolitoare, în care se regăsește fiecare muritor, fiecare dintre cei care cred în Dumnezeu și-I caută ajutorul. 

*

Zâmbete.☺Un ascultător: Acum, în capitalism, mai poate fi actuală vechea deviză leninistă: ,,Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!”?Radio Erevan : Da, dar în forma: ,,Înhăţaţi! Înhăţaţi! Înhăţaţi!” ☺Un copil: Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor?Radio Erevan: Când doarme paznicul! ☺Un ascultător: Cine a fost Cristofor Columb?Radio Erevan: Primul socialist: nu ştia unde merge, habar n-avea undese află şi toate acestea pe banii contribuabililor.☺Un ascultător: Ce este statistica?Radio Erevan: Este cevaasemănător costumului de baie: arată multe,dar ascunde esenţialul!

*

Excursii. Pelerinaje. În ziua de 11 Mai a. c.   organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin(catedrala)- Cerneți(mănăstirea)-Strehaia (mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea)-Craiova (orașul, catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea Jitianu)- retur. Costul: 60 lei/persoană. Așteptăm înscrieri.

*

Spovediri. Împărtășiri. Cu prilejul Sfintelor Paști s-au spovedit și s-au împărtășit, în zilele rânduite și nu numai, la biserică și la domiciliu: 1+1+2+39+74+156+2=275 enoriași. Dintre aceștia, 151 au fost copii.

*

Procese. Procesul pe care l-am avut de mai bine de un an cu Primăria Malovăț, Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar, prin care solicitam restituirea a 17.800+10.000+800=28.600 metri patrați de teren, s-a terminat. Parohia a fost reprezentată de preot, instituțiile celelalte de juriști. Rezultatul: parohia a avut câștig de cauză, cele trei pârâte fiind obligate să pună parohia în posesie, să elibereze titlul de proprietate și să achite parohiei 1.000 lei cheltuieli. Cele trei s-au plâns Tribunalului Județean că au luat bătaie. E dreptul lor! Mergem înainte! Precizăm, ca o paranteză, că de-a lungul timpului, preotul a avut mai multe procese, atât personale, cât și ale parohiei. Până în prezent n-a pierdut niciunul. Ce-i drept, și el era mai tânăr, dar și zmeii de atunci cu care se lupta erau mult mai mari și mai puternici decât cei de azi. Oricum, este de-a dreptul înduioșătoare opinteala celor trei oponente de a răpi cu orice preț un bun al bisericii! Când vrea omul, găsește soluții; când nu vrea, găsește pretexte. E și cazul de față!

*

Apel. Rugăm respectuos pe toți enoriașii parohiei noastre să binevoiască să curețe mormintele celor dragi ai lor. Cimitirul este ca o carte de vizită a unui sat. 

*

Anunțuri. ►Începând de la 1 Mai, slujbele din duminici și sărbători vor începe la ora 8;

►În ziua de duminică, 21 Mai, ora 11, în incinta bisericii din Bârda va avea loc licitația terenurilor parohiei din Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirului din Bârda; în ziua de duminică, 28 Mai, ora 11, în incinta bisericii din Malovăț, va avea loc licitația terenurilor parohiei din Ogașul Barbului, curtea bisericii și cimitirul din Malovăț.

*

Program. În cursul lunii Mai avem următorul program de slujbe: 6 Mai(Bârda-Malovăț); 7Mai(Bârda); 13 Mai(Malovăț-Bârda); 14 Mai(Malovăț); 20 Mai(Bârda-Malovăț); 21 Mai(Pomeniri dimineața la Bârda: slujbă la Malovăț); 25Mai(Bârda, slujbă; Malovăț, pomeniri la ora 12);27 Mai(Bârda-Malovăț); 28 Mai(Bârda). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră!Hristos a înviat!

Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda