Guvern nou, promisiuni noi

 

Nu cred că există o singură persoană care să nu ştie că o alianţă politică, la nivel naţional nu poate dura patru ani, adică un ciclu întreg, de la alegeri la alegeri.

Dar ceea ce pare imposibil la nivel central, este posibil la nivel local. O alianţă într-un consiliu local, fie că este vorba despre comune, oraşe şi municipii, se face imediat după alegeri şi ţine până la următoarele alegeri. La fel se întâmplă şi în cazul consiliilor judeţene.

Pe bună dreptate se pune întrebarea de ce la nivel local se poate, iar la nivel naţional alianţele se sparg la jumătatea drumului, ba chiar înainte de jumătatea drumului.

Pe parcursul celor patru ani dintre alegeri au loc transmutări de trupe, transferuri neaşteptate de personaje care trec dintr-o piesă în alta, cu repercusiuni majore în funcţionarea instituţiilor, a statului până la urmă.

Privind în urmă, ai impresia că nimeni şi nimic nu poate împiedica migraţia politică la vârf. Realitatea este alta. La nivelul administraţiei locale dacă un consilier trece la altă formaţiune politică decât cea pe listele căreia a fost ales, îşi pierde mandatul. Un primar care-şi dă demisia din partidul pe lista căruia a candidat îşi pierde funcţia. Care este marele secret al stabilităţii politice la nivel local? Legea.

Aceeaşi ţară, altă lege guvernează relaţiile la nivel naţional. Adică sus este democraţie, jos este dictatură. Este adevărat că o dictatură a legilor, dare care, iată, conferă stabilitate administrativă.

În fond, la nivel central, este nevoie de stabilitate administrativă. Atâta vreme cât  parlamentarii, în numele libertăţii de opinie, îşi pot schimba partidele cum îşi schimbă cămăşile, nu se poate vorbi despre o stabilitate politică pe termen lung. Se poate schimba acest lucru? Noua majoritate parlamentară poate schimba orice. Poate modifica Constituţia, poate adopta legi ce păreau imposibil de trecut prin parlament. Noua majoritate parlamentară poate schimba forma de guvernământ, poate face dintr-o republică semi-prezidenţială, o republică parlamentară. Adică îi poate oferi preşedintelui o funcţie reprezentativă, de simbol al statului.

Acum, voinţa preşedintelui este lege. Poate desemna un prim ministru cu formarea guvernului neţinând seama de rezultatele votului popular. Aşa cum îi reproşează PSD lui Klaus Iohannis că a făcut după alegerile din decembrie 2020.

Sigur că PSD şi PNL nu vor adopta o lege care să interzică migraţia politică. Nu ar fi de acord nici instituţiile democratice ale Uniunii Europene. Dar alegerea formei de guvernământ  este opţiunea fiecărei ţări.

De ce vorbim tocmai acum când se învesteşte noul guvern despre rolul şi atribuţiile preşedintelui? Pentru că este posibil ca eventuala spargere a alianţei PSD-PNL să fie determinată de preşedinte. Preşedintele României are o putere disproporţionată faţă de orice altă instituţie. Au demonstrat-o toţi preşedinţii României de după 1989.

Să revenim însă la problema zilei. Premierul Nicolae Ciucă a prezentat programul de guvernare în faţa Parlamentului. Votat de o majoritate covârşitoare, bine ambalat într-un limbaj deja consacrat, înlăturând demagogia şi populismul inerent, noul program promite multe schimbări de ordin social şi economic. Dar partidele rămân tot partide şi politicienii nu renunţă la partizanat.

Marcel Ciolacu nu putea omite să spună că PSD este cel mai responsabil partid, de unde cu siguranţă, partenerul liberal a înţeles că PNL nu este un partid responsabil. Replica PNL a fost pe măsura provocării. Senatorul PNL Daniel Fenechiu le-a reproşat social-democraţilor că după ce au votat guvernul minoritar Ludovic Orban, nu au încetat să-l saboteze.

Mici şicane la început de drum. Normale din punct de vedere politic şi electoral, de la aceste înţepături se pot declanşa confruntări care să conducă la spargerea alianţei dintre cele două partide. Cu cât mai târziu, cu atât mai bine, dar cu condiţia ca atâta vreme cât guvernează împreună să aibă aceleaşi idei despre reformarea României.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Guvern nou, năravuri vechi

 Cetăţenii se bucură de două ori, la învestirea unui guvern şi la plecarea lui. Ambele momente sunt legate de

speranţa de mai bine. Înainte se spunea: căderea guvernelor, bucuria nebunilor.

Guvernul votat ieri în parlament, urmat de jurământul miniştrilor în faţa preşedintelui Iohannis, se deosebeşte de restul guvernelor pe care le-a avut România prin faptul că este condus de o femeie.

Viorica Dăncilă în discursul său a făcut referiri la Parlamentul European, ca fost europarlamentar, dorind să transfere atmosfera de la Bruxelles la Bucureşti. A punctat, mai precis a repetat promisiunile din programul electoral al PSD, infrastructură, majorări de salarii, promiţând că nu va introduce nicio taxă nouă.

Dacă nu s-ar fi auzit acest tip de discurs în parlament, ar fi sunat promiţător. Dar distanţa de la promisiuni la realizări este tot mai întinsă. PSD nu mai ştie guverna ca şi înainte. Corpul ministerial este mediocru, specialiştii au fost înlocuiţi de politruci.

După două guverne care au pornit la drum la o distanţă de o jumătate de an PSD-ALDE şi-a pierdut credibilitatea. Miniştrii, luaţi pe rând, om cu om, nu sunt mai bine pregătiţi ca cei dinainte. Prin urmare ce se va schimba?!

„Cât timp voi fi prim ministru nu va exista un alt pol de putere”. Doamna Dăncilă face trimitere la criticile care le-au fost aduse celorlalte guverne că erau conduse de la partid, personal de Liviu Dragnea. Mihai Tudose abia la sfârşitul mandatului a dat semne de independenţă. A fost rapid înlocuit. Sorin Grindeanu a fost demis fiind acuzat că încearcă crearea unui pol de putere în jurul guvernului.

Nu avem nicio dovadă că lucrurile nu se vor repeta. La fel nu putem afirma nici că de data aceasta guvernul nu-şi va vedea de treabă. Are mult de recuperat. În 2017 nu s-au făcut deloc investiţii. Nici un metru de autostradă, nicio şcoală, nicio grădiniţă. Rezultate slabe la absorbţia de fonduri europene. Întregul an a fost dedicat majorărilor de salarii la bugetari. Din câte se ştie, s-a cam trăit din împrumuturi. :i în continuare se mizează pe împrumuturi. S-ar putea ca la sfârşitul mandatului PSD-ALDE să lase ţara în datorii, dar cu un salariu minim net de 300 de euro. Până acum, de la alegerile parlamentare până la plecarea lui Mihai Tudose, PSD a fost în centrul unor scandaluri. Cu un premier femeie, principial, s-ar putea instaura un alt climat. Însă PSD se află într-un război. Precupat de modificările în domeniul Justiţiei, cu un lider cu probleme penale, este greu de crezut că se va schimba ceva în bine. Un guvern nou înseamnă de regulă reluarea unor năravuri vechi.

   O schimbare radicală nu se poate produce exclusiv din partea guvernului. Înainte de toate trebuie să se schimbe ceva în PSD. Atâta vreme cât conducerea partidului va afişa aceeaşi atitudine superioară faţă de guvern, nimic nu garantează că guvernul Dăncilă nu va avea soarta fostelor guverne Grindeanu şi Tudose. O cât de mică defecţiune, o zvâcnire de orgoliu a doamnei Dăncilă ar putea conduce la o a treia criză politică. Viorica Dăncilă declara că vrea să aibă o bună colaborare cu preşedintele Klaus Iohannis. Cum va privi Liviu Dragnea „buna colaborare” dintre premier şi preşedinte?

Trecut cu un număr mai mult decât suficient de voturi, guvernul Dăncilă îşi intră în pâine într-un moment în care aşteptările cetăţenilor sunt mai mari decât în urmă cu un an. Dacă va dezamăgi, PSD va intra pentru mulţi ani în opoziţie. Sau ar merita să intre pentru multă vreme în opoziţie.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Declaraţie de presă senator PSD Sorin Bota

03.03.2014

  Aşa cum am mai declarat, Guvernul poate transforma rezultatele macroeconomice bune într-o creştere a nivelului de trai al fiecarui cetăţean. PSD trebuie să furnizeze noului guvern cei mai buni specialişti pe fiecare minister pe care îl va ocupa, pentru a obţine cele mai înalte performanţe şi a demonstra ca poate guverna. O a doua condiţie în vederea unei bune guvernări ar fi echilibrarea reprezentării în cadrul noului cabinet, în sensul în care toate regiunile ţării să se regăsească la nivelul guvernului, reprezentate în cabinet printr-un ministru. Un dezechilibru în reprezentare va crea frustrări în interiorul partidului şi va genera repercusiuni la nivelul alegerilor electorale din acest an. Neobţinerea de poziţii importante în cadrul noului guvern poate însemna „falimentul managerial” al liderilor locali, iar efectele se vor vedea în scurt timp.

                                               Senator

                                             Sorin Bota