Se afișează postările cu eticheta janeta joca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta janeta joca. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 decembrie 2025

Semnal editorial - Janeta JOCA volumul de poeme „Mărturisesc fericirea mea”

 


Janeta Coroiu îşi mărturiseşte dragostea pentru poezie

 Poeta Janeta Joca Coroiu, prin poeziile ei îşi „mărturiseşte fericirea” în versuri scurte, bine gândite și elaborate cu meticulozitate, în majoritatea poemelor ei. Este la al patrulea volum de autor, după celelalte cărți de poezie apărute într-un interval de unsprezece ani: „Despărţire temporară” (2011), „Arca amintirilor” (2021) şi „Suflete pereche” (2022).

Atrasă din adolescență de marii poeţi ai literaturii române şi universale, licenţiată în fizică-chimie, autoarea este o mare iubitoare de muzică, studiind de la o vârstă fragedă pianul având performanţe notabile, aşa că interesul pentru poezie era de aşteptat.

Janeta Joca Coroiu tratează în cele trei volume publicate căutarea sensului vieţii (a eu-lui liric), a fericirii, a iubirii necondiţionate, al trecerii spre eternitate. Este cunoscută mai ales pentru poezia destinată copiilor, care are versuri cu tentă moral-educativă, cu un limbaj accesibil, clar, ceea ce place cititorului tânăr. Şi acest nou volum, „Mărturisesc fericirea mea”, Editura Pandaprint Baia Mare, se înscrie pe aceeaşi linie, cu o tematică lirică apropiată de universul copilăriei (natura, anotimpurile, dragostea, familia, luna), cu un mesaj din care reiese foarte multă empatie şi dragoste pentru persoana iubită, mediul înconjurător, muzică, cu imagini poetice surprinzătoare.

Cartea începe cu câteva aforisme despre fericire, pornind de la Marcus Aurelius şi terminând cu poetul şi etnologul Vasile Bele, care spune despre poezie următoarele: „Dacă simţim poezia că vibrează orchestra unei clipe de fericire să lăsăm respiraţia să atingă roua, lacrima, vântul şi iubirea...”.

Poezii precum „Despărţire temporară”, „Te chem mereu”, „Te aşteptam”, „Te-am visat”, „E iarăşi joi”, „Eutanasia unei iubiri”, „De vorbă cu iubitul imaginar”, „Adonis”, „O veşnicie”, „Scrie-mi iubite”, „Mona Lisa”, „Parcă” surprind iubirea neîmpărtăşită, lipsa unui răspuns la dragostea poetei, dar şi o introspecţie, o analiză a propriei sensibilităţi şi a condiţiei umane în general. Aceste poeme despre iubirea neîmpărtăşită pun în lumină fragilitatea sufletului uman şi nevoia de comunicare afectivă, iar creaţia sa poetică este un medicament aşezat pe sufletul ei.

În alte poezii  precum „Anotimpurile”, Barza”, „Aprilie galben”, „Visare”, „Toamna”, „Vreau”, „Floarea-soarelui”, „Luna”, „Eclipsa de lună”, „Luna portocalie”, „Răsărit de soare”abordează tema naturii, aceasta devenind nu doar un cadru exterior ci şi un spaţiu al trăirilor interioare, al sensibilităţii şi al reflecţiei asupra consiţiei umane. Tablourile descrise se transformă într-un confident al emoţiilor, un simbol al feminităţii, al fragilităţii dar şi al forţei interioare. Elemente precum florile (păpădia, trandafirul, floarea-soarelui), porumbul, apa, cerul, luna şi stelele, anotimpurile reflectă stări sufleteşti profunde, iar natura devine o oglindă a sentimentelor de iubire, melancolie, dor şi speranţă. Primăvara este asociată cu renaşterea şi iubirea ideală, toamna cu nostalgia şi trecerea timpului iar iarna cu singurătatea şi regretul trecerii vieţii.

 „Poetul s-a retras/În lumea unui vis/Incert ca-ntr-un abis/Din care ochiul lui/Neobosit priveşte/Spre eterna aventură/O durere se naşte/Dar totuşi e îndrăgostit/De tragicul extaz/Din faţa vieţii//Mereu vrea să ajungă/Dincolo de hotarul viselor/Prin gânduri care ard/În lumea formelor perfecte/Pe tărâmurile spiritului/Mereu în visare/Pe calea cea labă/Cu ochii adânci/Săpaţi în durere//Cuvintele rămân/Ca nişte cioburi/Adunate în cărţi/Şi-n funduri de oceane.” („Poetul”)

În concluzie, Janeta Joca Coroiu este o creatoare de frumuseţe care dă glas emoţiilor şi gândurilor, căci, nu-i aşa? Poezia ne ajută să visăm, să simţim şi să înţelegem mai bine lumea în care trăim. O lume tot mai lipsită de solidaritate, frumos și dragoste de semeni și Dumnezeu.

Prezentă activă la toate evenimentele literare din Baia Mare, fie că vorbim de Cenaclul Scriitorilor, Liga Scriitorilor sau CASPEV, Janeta Joca Coroiu, în prag de An Nou 2026 a oferit, ei şi cititorilor ei, un cadou de suflet prin acest volum de poezii „Mărturisesc  fericirea mea”.

                                                                             Prof. Gelu Dragoş

 

 

marți, 5 martie 2024

Semnal editorial - „Suflete pereche” autor Janeta JOCA


 Motto:

,,În grădina casei mele
S-au ivit trandafiri-gemeni
Unul roșu altul alb
Sunt trandafiri-pereche
Vor înflori împreună
Și din păcate se vor ofili deodată!"
Janeta Joca, din poemul ,,Suflete pereche".
JANETA JOCA - acrostih
(portret literar)
Jocul cuvintelor s-a oprit în
Anotimpul viselor adormite -
Nici vântul nu-și mai strigă
Eternitățile clipelor ci, ca un făcut, le
Trimite să culeagă smaralde din
Alte șoapte necălcate...
Joi, abia joi, va da în rod
Ochiul de catifea al unui sărut
Căzut din toamnele cu brumă -
Așa am înțeles să îmi strâng gândurile...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)
Poate să fie, (acest acrostih!), chiar un dar de Mărțișor, pentru sufletul tânăr și visător al Janetei Joca, o poetă în devenire, ce promite. Dar, la fel de bine, poate fi un dar personal, către Domnia Sa, gândindu-mă, că în urmă cu ceva timp și eu am primit un dar, de la această persoană, în cadrul unei întâlniri literare. Am rămas plăcut surprins de volumul primit, și chiar mi-aș fi dorit să am timpul necesară pentru lectura acestuia, chiar atunci. Nu a fost să fie așa, dar nici acuma nu este prea târziu, nu-i așa?
Volumul se numește ,,Suflete pereche", aparține lui Janeta Joca și a apărut la Editura Pandaprint, Baia Mare, 2022, 80 p., ISBN 978-606-95405-9-6 și cuprinde două secțiuni interesante - proză scurtă (în partea de început ,,Suflete pereche", ,,Încă o zi") și, partea cea mai consistentă a acestui volum - poezie. De remarcat și faptul (conform bunului meu obicei!) că acest volum este însoțit de o ,,dedicație și iscălitură". Cine este Janeta Joca? O voce timidă și relativ tânără în peisajul literar. Nu ne cunoaștem de multă vreme. Am făcut cunoștință în context literar, la una din ședințele de cenaclu, cred, chiar anul trecut - 2023. De asta am spus ,,o voce tânără", ca să înțelegeți. În rest, Domnia Sa, a fost dascăl (fizică, parcă. Dacă greșesc voi reveni cu erată!). Actualmente este tânără pensionară. Doamne ajută să ne vedem, cu sănătate, și peste veacuri.
SUFLETE PERECHE* - acrostih
(* numele unui volum de versuri, semnat de către Janeta Joca)
Suntem în anotimpul altor SUFLETE PERECHE, adunate din
Urma unui zâmbet care-și plimba precum
FEMEIA FECIOARĂ - lacrima albastră prin
Lumina cuvintelor - MI-AM PROMIS că voi zidi
ETERNITATE în pasul de rouă, și prin
TELEPATIE să îmbrățișăm TIMPUL care aduce un
ELOGIU LUI NICHITA - plecat să adune veșnicie între stele...
Poate, doar, LICOAREA ZEILOR
Este cea care ne îndeamnă să nu
Risipim verdele-miracol al sărutului.
Exilul trimis CA O COMETĂ să își
Caute IUBIREA PLATONICĂ peste
Hotarul zâmbetelor, ne adună în
Alte cuvinte - eu, TE CAUT, să îți împărtășesc ca ÎNTRE POEȚI
Eternități de vise, chiar dacă NORII LĂCRIMEAZĂ albastru...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)
N.A. ce este scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Suflete pereche", autor Janeta Joca.
Interesant curajul poetei de a edita volumul. Apreciere și prețuire, pentru această apariție editorială, fiind convins că drumul literar nu se va opri aici. Ne veți uimi plăcut, și cu alte și alte surprize. Cred acest lucru... Felicit autoarea și, fiind la început de Primăvară, vă doresc să vă bucurați de fiecare clipă. Muza să vă fie alături și să aveți încredere în Dumneavoastră. Înainte de toate, trebuie să vă placă Dumneavoastră ce și cum scrieți. Doar așa veți intra în sufletul cititorilor. O Primăvara frumoasă și succes...
Vasile Bele, UZPR
- Cenaclul Scriitorilor din Maramureș
(4 martie 2024)

marți, 26 iulie 2022

Semnal editorial - JANETA JOCA: ARCA AMINTIRILOR

 


„Începe să se îngâne ziua cu noaptea

E atât de multă liniște în jur…

Doar câte un cocoș mai cântă

Vestind sosirea unei noi zi

Încă o zi dăruită de divinitate

Încă o zi în care ne vom iubi!”

                     (Janeta Joca, Arca amintirilor)

Cu un „Cuvânt înainte”, semnat de Ioan Hada, broșurica „Arca amintirilor”, a apărut la Editura Pandaprint, Baia Mare, 2021, ISBN 978-606-95019-7-9, 58 p., semnată de Janeta Joca, își are originalitatea sa.

Citind poemele, te simți în lumea simplității poeziei, te captivează și te atrag. Nu am cunoscut autoarea decât de scurt timp. Întâmplarea a făcut ca să ne vedem, iar de atunci păstrăm legătura și ne bucurăm de prietenie. Această apariție este al doilea volum editorial pentru autoare. Poezii precum „Rogvaiv”, „Despărțire temporară”, „Te aștept”, „Speranța”, „Un miracol”, își au originalitatea lor, ca de altfel, toate poemele, dar astea mi-au rămas în adânc de suflet, motiv de a le aminti aici.

Iată, un alt exemplu:

„Florile se nasc că o speranță de iubire,

Orice floare crește zi de zi

Și îmbobocește în dragoste,

Florile dăruite celor dragi

Percep toate gândurile noastre!”,

                                 (p. 18), din poezia „Florile au suflet”.

Nu putem să vorbim despre un motiv mai deosebit în poemele Janetei Joca. Tematica abordată este de actualitate, dar nu mi s-a părut că ar fi aparte, dimpotrivă.

Ne întâlnim cu anotimpuri ce „înverzesc și înfloresc” – primăvara, „încep să pârguiască fructele” – vara, „rodesc, revărsând belșugul” – toamna, sau anotimpuri ce „le dăruiește odihnă” – iarna. Cu „Toamna” sau cu o „Toamnă bogată” ne mai întâlnim, tot așa precum ne „Ninge” în plin sezon, când: „Totul este atât de alb”.

 Iubirea, când rebelă, când naivă, când pasională este un alt motiv tematic, mărturie stând poemele „Iubirea noastră”, „Ți-ai dezvelit genunchii”, sau „Oare unde ești?”. „N-avem timp”, dar „Goana după bani”, sunt alte motive invocate. Nu avem voie să ne uităm predecesorii. La fel procedează și Janeta Joca, aducând un „Elogiu lui Nichita Stănescu”, afirmând:

„Peste tot în orașul uitat de lume,

Aniversam împlinirea a douăzeci de primăveri,

(…)

Atunci, pe loc, m-ai cucerit,

De atunci fiind împreună zi de zi!

Trăind o frumoasă poveste de dragoste

Până la adânci bătrâneții”, (p. 39).

Chiar și autoarea se întreabă, uneori: „Ce rămâne…?”

„Ce rămâne

După ce trecem

Din această lume?

Sufletul și spiritul,

Faptele bune

Și lumina viitorului

Din ochii copiilor noștri!”, (p. 48).

Mă reîntorc la prefața semnată de către poetul Ioan Hada, pentru a-l cita, în ceea ce privește girul dat acestei apariții editoriale inedite: „Veșnic îndrăgostită, suavele ei poezii de iubire se împletesc cu poezii despre sensul existenței și al sfârșitului pe acest pământ. Sunt convins că poezia doamnei Janeta Joca îi va supraviețui, iar versurile sale născute din inima și sufletul curate vor străluci pe harta poeziei stelare a nemuririi”, (p. 5).

Poetul Nichita Stănescu spunea că „poezia este o stare de spirit”. Am simțit în poemele Janetei Joca vibrație și pasiune. Poemele, în general, sunt rezultatul unor frământări. Poeta care urcă în „Arca amintirilor”, este o visătoare, altfel nu s-ar fi născut aceste frânturi de suflet. E bine că e așa.

Poezia înseamnă și eliberare. Înseamnă și pasiune așa cum le-a perceput autoarea și asta o definește și o caracterizează, o autentifică și o identifică. În general mă feresc să dau sfaturi. Este un principiu de viață. Fiecare face cum crede și ce crede că este bine pentru sufletul său. Așa a procedat și Janeta Joca. Poate e de bine?! Poate… Dacă avem în istoria religiei „Arca lui Noe”, după mii de ani, iată o altfel de „arcă” și fără a greși afirm că este „Arca lui… Janeta”, una total diferită. În ea sunt adunate la taifas lumea „… amintirilor”.

 Autoarea așa a crezut că trebuie să facă și atunci s-a lăsat pe mâna muzelor. Când generoase, când mai puțin generoase muzele și-au dat întâlnire și au urcat în arca autoarei. Ea, autoarea, le-a primit în adânc de suflet și le-a lăsat să zburde prin câmpia sufletului său.

Dar, oare, de ce văd o grabă în a publica? Ați observat și dumneavoastră sau doar mie mi se pare? Nu întotdeauna publicarea sau editarea unui volum te face celebru. Janeta Coroiu Joca nu cred că aleargă după celebritate! Autoarea și-ar dori, dacă am întoarce lumea, să urce pe Arca lui Noe. Neputând să întoarcem filele vieții nici cu o secundă a dorit și și-a inventat propria arcă.

Poate că fiecare avem arca noastră și chemare spre a ne urca în ea. Janeta Coroiu Joca călătorește în lumea ei, în arca ei, unde-și dau muzele întâlnire.

Felicit, această apariție editorială și îi doresc succes în continuare, fiind convins că nu peste multă vreme ne va surprinde iar.

Doamne ajută!

 

Vasile Bele

Chiuzbaia, 5 iunie 2022

luni, 6 iunie 2022

Semnal editorial - Janeta (COROIU) JOCA

 


,,Începe să se îngâne ziua cu noaptea

E atât de multă liniște în jur...

Doar câte un cocoș mai cântă

Vestind sosirea unei noi zi

Încă o zi dăruită de divinitate

Încă o zi în care ne vom iubi!"

(Janeta Joca, Arca amintirilor)

 

ARCA AMINTIRILOR

JANETA JOCA

(semnal editorial)

 

Cu un „Cuvânt înainte", semnat de Ioan Hada, broșurica „Arca amintirilor", apărut la Editura Pandaprint, Baia Mare, 2021, ISBN 978-606-95019-7-9, 58 p., semnat de Janeta Joca, își are originalitatea sa.

Citind poemele, te simți în lumea simplității poeziei, te captivează și te atrag. Nu am cunoscut autoarea decât de scurt timp. Nici nu auzisem despre Domnia Sa. Întâmplarea a făcut ca să ne vedem, iar de atunci păstrăm legătura și ne bucurăm de prietenie. Încă un aspect important este faptul că această apariție înseamnă, în fapt, al doilea volum editorial pentru autoare. Poezii precum „Rogvaiv", „Despărțire temporară", „Te aștept", „Speranța", „Un miracol", își au originalitatea lor, ca de altfel, toate poemele, dar astea mi-au rămas în adânc de suflet, motiv de a le aminti aici.

Iată, un alt exemplu:

„Florile se nasc că o speranță de iubire,

Orice floare crește zi de zi

Și îmbobocește în dragoste,

Florile dăruite celor dragi

Percep toate gândurile noastre!", (p. 18), din poezia „Florile au suflet".

Nu putem să vorbim despre un motiv mai deosebit în poemele Janetei Joca. Tematica abordată este de actualitate, dar nu mi s-a părut că ar fi aparte, dimpotrivă.

Ne întâlnim cu anotimpuri ce „înverzesc și înfloresc" - primăvara, „încep să pârguiască fructele" - vara, „rodesc, revărsând belșugul" - toamna, sau anotimpuri ce „le dăruiește odihnă" - iarna. Cu „Toamna" sau cu o „Toamnă bogată" ne mai întâlnim, tot așa precum ne „Ninge" în plin sezon, când: „Totul este atât de alb".

Iubirea, când rebelă, când naivă, când pasională este un alt motiv tematic, mărturie stând poemele „Iubirea noastră", „Ți-ai dezvelit genunchii", sau „Oare unde ești?". „N-avem timp", dar „Goana după bani", sunt alte motive invocate. Nu avem voie să ne uităm predecesorii. La fel procedează și Janeta Joca, aducând un „Elogiu lui Nichita Stănescu", afirmând:

„Peste tot în orașul uitat de lume,

Aniversam împlinirea a douăzeci de primăveri,

(...)

Atunci, pe loc, m-ai cucerit,

De atunci fiind împreună zi de zi!

Trăind o frumoasă poveste de dragoste

Până la adânci bătrâneții", (p. 39).

Chiar și autoarea se întreabă, uneori: „Ce rămâne...?"

„Ce rămâne

După ce trecem

Din această lume?

Sufletul și spiritul,

Faptele bune

Și lumina viitorului

Din ochii copiilor noștri!", (p. 48).

Mă reîntorc la prefața semnată de către poetul Ioan Hada, pentru a-l cita, în ceea ce privește girul dat acestei apariții editoriale inedite: „Veșnic îndrăgostită, suavele ei poezii de iubire se împletesc cu poezii despre sensul existenței și al sfârșitului pe acest pământ. Sunt convins că poezia doamnei Janeta Joca îi va supraviețui, iar versurile sale născute din inima și sufletul curate vor străluci pe harta poeziei stelare a nemuririi", (p. 5).

Poetul Nichita Stănescu spunea că „poezia este o stare de spirit". Am simțit în poemele Janetei Joca vibrație și pasiune. Poemele, în general, sunt rezultatul unor frământări. Poeta care urcă în „Arca amintirilor", este o visătoare, altfel nu s-ar fi născut aceste frânturi de suflet. E bine că e așa.

Poezia înseamnă și eliberare. Înseamnă și pasiune așa cum le-a perceput autoarea și asta o definește și o caracterizează, o autentifică și o identifică. În general mă feresc să dau sfaturi. Este un principiu de viață. Fiecare face cum crede și ce crede că este bine pentru sufletul său. Așa a procedat și Janeta Joca. Poate e de bine?! Poate... Dacă avem în istoria religiei „Arca lui Noe", (cunoașteți!), după mii de ani, iată o altfel de „arcă" și fără a greși afirm că este „Arca lui... Janeta", una total diferită. În ea sunt adunate la taifas lumea „... amintirilor". Frumos.

Autoarea așa a crezut că trebuie să facă și atunci s-a lăsat pe mâna muzelor. Când generoase, când mai puțin generoase muzele și-au dat întâlnire și au urcat în arca autoarei. Ea, autoarea, le-a primit în adânc de suflet și le-a lăsat să zburde prin câmpia sufletului său.

Dar, oare, de ce văd o grabă în a publica? Ați observat și dumneavoastră sau doar mie mi se pare? Nu întotdeauna publicarea sau editarea unui volum te face celebru. Janeta Joca nu cred că aleargă după celebritate! Nu cred! Dar o cunosc prea puțin. Autoarea și-ar dori, dacă am întoarce lumea, să urce pe Arca lui Noe. Neputând să întoarcem filele vieții nici cu o secundă a dorit și și-a inventat propria arcă.

Poate că fiecare avem arcă noastră și chemare spre a ne urca în ea. Janeta Joca călătorește în lumea ei, în arca ei, unde-și dau muzele întâlnire.

Bravo, Janeta Joca!

Felicit, această apariție editorială și îi doresc succes în continuare, fiind convins că nu peste multă vreme ne va surprinde iar.

Doamne ajută!

 

VASILE BELE

Chiuzbaia, 5 iunie 2022