Spune-mi cine sare să te apere, ca să îți spun și de ce o face…

Nici nu a apucat Laura Kovesi să lanseze, pe un anumit canal media specializat, SOS-ul despre citarea sa la Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, că s-a și declanșat Niagara mesajelor prin care se exprimă unitatea de neclintit în jurul Slujitoarei,ca și voința nestrămutată de a face totul, de a nu precupeți nici-un efort pentru a repera onoarea multilateral medaliatei Zeițe a Anticorupției.

Nu am de gând să fac un inventar al prestigioaselor personalități autohtone și continentale care au transmis fostei șefe a DNA mesajele lor de categorică solidaritate, însoțite de severe avertismente către autoritățile de la București, cum că nu care cumva să cuteze să o inculpe pe inegalabila vedetă a telejustiției comandate de sistem. Cu atât mai puțin aș comenta și mesajul președintelui Klaus Iohannis în care nu găsim nimic nou în afara clișeelor sale mentale și verbale care se revarsă și de această dată tumultuos și de neoprit. Am ales,însă, un anumit mesaj,  despre care vreau să discutăm, iar motivele vor fi, cred, lesne de acceptat după vom vedea de la cine provine, din care reiese foarte clar ce înțelege domnia sa prin somația pe care o transmite coaliției PSD-ALDE ca să se țină departe de acest dosar!

Mă refer, ca să nu mai lungesc vorba, la furibundul mesaj transmis de către europarlamentarul german Elmar Brok, personalitate marcată a CDU și a familiei PPE. Mesaj în care herr Elmar Brok le cere autorităților române ,,să abandoneze mentalitatea stalinistă și să reanalizeze situația din perspectiva statului de drept’’. Prima întrebare pe care o putem pune ar fi următoarea: la care anume situație face vorbire venerabilul europarlamentar german? La situația reală, cea care este prezentată în documentele pe baza cărora s-a dispus citarea Laurei Kovesi la Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție în calitate de suspect într-un dosar de luare de mită, mărturie mincinoasă și abuz în serviciu sau la siropoasa declamațiune a Tovarășei Nefertiti potrivit căreia oameni răi din lumea rea vor să o împiedice să meargă la Bruxelles spre a-și susține, în fața comisiei LIBE, examenul pentru postul de șef al viitorului Parchet European? Pun această întrebare întrucât există, aici, o mică mare deosebire pe care a surprins-o  foarte exact Florica Roman, judecătoare la Curtea de Apel Bihor. Care atrage atenția că Laura Kovesi a dat de veste numai despre ,,cum a fost anunțată’’, fără să mai spună și ,,de ce a fost anunțată’’ să se prezinte la sus-menționata comisie. De unde, foarte probabil că vine și furia multora dintre apărătorii săi aflați la mare distanță de epicentrul scandalului. Între care, cu sinceră părere de rău, nu îl put include și pe furtunosul herr Elmar Blok.

Mai întâi și mai întâi pentru că domnia sa și-a câștigat un foarte îndoielnic renume de pe urma deselor demersuri împotriva României, cerând cu insistență activarea articolului 7 din Tratatul UE pe același motiv, mai degrabă pretext, adică marele pericol în care se află, în prezent, justiția și,numaidecât , statul de drept. Ale căror simbol suprem și emblemă tutelară este-ați ghicit- însăși Laura Codruța Kovesi! De unde rezultă și înalta apreciere pe care europarlamentarul Cristian Preda o are pentru herr Elmar Brok:,,Vreau să  zic că este dificil să găsești un în Parlamentul European pe cineva care să susțină mai mult România și Bulgaria’. De bună seamă, rămâne în aprecierea părții bulgare să se stabilească în ce măsură herr Elmar Brok îi este cel mai bun prieteni, dar, în ceea ce ne privește pe noi, românii, dați-mi voie să am serioase rezerve.

Că,până acum, strădaniile lui herr Elmar Brok și ale comilitanților nu au fost încununate de succes, asta este o realitate. După cum, devine din ce în ce mai clar care este substratul, bine ascuns ce-i drept, al unor asemenea diligențe înverșunate, pe care europarlamentarul Emilian Preda l-a surprins făcând caracterizarea personajului :,,În România s-a remarcat în ultima vreme prin ieșiri și amenințări halucinante la adresa țării noastre fondate pe nimic altceva decât pe dorința popularilor europeni de a submina și distruge orice guvern de stânga din Uniunea Europeană”.  Dorință în ajutorul căreia vin tocmai dezinformările otrăvite ale mai sus citatului Cristian Preda, ca și  cele ale notoriei europârâcioase Monica Macovei, despre care, mai nou și mai nou, umblă zvonul că, în cazul în care Laura Kovesi va deveni șefă a Parchetului European, are rezervat postul de consilier.

S-ar putea ca, după ce am menționat câteva piese din cam șifonatul palmares al amenințărilor lui herr Elmar Brok la adresa autorităților române, oameni mai bine informați să îmi atragă atenția că, de fapt, nu acesta ar fi cel mai în măsură să se erijeze în monitor al bunelor moravuri în justiție și în politică. Nu de alta dar încă nu s-au stins ecourile scandalului legat de faptul că acest europarlamentar a perceput mai multor vizitatori ai monumentalelor sedii ale Uniunii Europene o taxă de 150 de euro pe persoană. Subiect foarte rușinos, asupra căruia pare a se fi așternut tăcere deplină.  Dovedindu-se (și) astfel că zicerea despre batista pusă pe țambal nu este valabilă doar pentru noi, cei din Ținuturile Mioriței.

La fel de adevărat ar mai fi și faptul că herr Elmar Brok a declarat că nu ar mai dori să candideze, în mai, pentru un nou mandat de parlamentar european, iar scandalul celor 150 de euro taxă pe cap de vizitator nu va mai interesa noile organisme ale uniunii. Deși, dacă mă gândesc mai bine, nu pot exclude nici varianta că, fire  prevăzătoare, herr Elmar Brok a pus răul înainte și s-a gândit că nu ar strica, încă de pe acum, o osana și o mână de ajutor pentru  foarte posibila șefă a Parchetului European. Parchet în al cărui obiectiv se vor afla fraudele din fonduri comunitare sau, de ce nu?, și alte pișicherlâcuri făcute de fețe grele ale trecutelor mandate.

De aici și morala fabulei:spune-mi cine sare să te apere, ca să îți spun și de ce o face…

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

Laura Kovesi se teme de „proba regină”?!

Protecția și invulnerabilitatea au și ele limite. Care depind de conjunctură, de oameni, de preț.  Dacă prețul lor de prezervare devine, la un moment dat, mult mai mare decât valoarea lor de piață, atunci derobarea, descotorosirea de ele, vor urma inevitabil.

Că Laura Kovesi se află sub înalta protecție a SUA cred că nu mai trebuie dovedit. La câte dezvăluiri compromițătoare au apărut în ultima vreme despre domnia sa, ar fi trebuit să zboare de mult din funcție, poate chiar într-o colivie de maximă siguranță dacă ar fi să judecăm după câte vieți nevinovate a încovoiat. De fiecare dată, însă, sau o declarație a ambasadorului, sau niște vizite oculte ale acestuia la personaje cheie, sau minciuni jenante, de susținere, din partea președintelui României, au făcut ca zborul protejatei să se amâne  și impresia că ar fi invulnerabilă să se consolideze.

Dar să ne amintim că și Nicolae Ceaușescu părea invulnerabil, protejat de aceleași State Unite, și, deodată (conjunctură, oameni, preț), protecția lor a dispărut și poporul a primit satisfacție. De popor nu am amintit încă, dar are și el rolul lui aici. Nu că pe americani i-ar fi interesat sau îi interesează (atunci când iau decizii strategice în legătură cu România) ce vrea sau ce zice poporul român. Interesul lor e singurul criteriu după care se ghidează. Puțin le pasă lor de voința poporului român! S-a văzut asta în multe rânduri (de exemplu la referendumul pentru demiterea lui Băsescu) dar nu acesta este subiectul nostru acum. Nu voi insista, așadar, cu alte exemple. Oricum, cei bine informați le știu.

Rolul poporului român, în logica americanilor, este să poată fi invocat atunci când le convine lor. Și, mai ales, atunci când ei își încalcă angajamentele.

A o lăsa pe Laura Kovesi din brațe ar fi, clar, o încălcare de angajament. Cât le este încă utilă și costurile protejării ei se rezumă la vorbe, nu au însă de ce să o abandoneze. Doar este creatia lor.

E drept că un ușor curent anti – american s-a iscat de când domnul Klemm a ales să ignore complet scandaloasele abuzuri ale DNA și să o susțină, nesocotindu-și statutul și valorile democratice,  pe șefa acestei instituții. Dovezile împotriva Laurei Kovesi nu au fost însă atât de nete încât evidența lor să zdrobească orice contraargument și frustrarea populară să dea peste cap ácele sondajelor.

Întrebarea mea din acest moment este: SUA, prin domnul ambasador Klemm, ar mai susține-o pe Laura Kovesi cu atâta vigoare dacă împotriva dânsei ar apărea o probă devastatoare? O „probă regină”? Eu cred că nu, și cred că, în acel moment, și-ar justifica pasul înapoi prin invocarea poporului, așa cum vă spuneam.

Dar ce este aceea o „probă regină”?

Prima oară această sintagmă în legătură cu Laura Kovesi am auzit-o rostită de colonelul Daniel Dragomir. Domnia sa spunea că deține o mulțime de probe împotriva șefei DNA dar nu deține „proba regină”. Ce m-a mirat atunci este că din formulare și din intonație rezulta că o astfel de probă ar exista, dar nu este în posesia lui.

Nu e greu de înțeles că prin „probă regină” se înțelege o probă totală, decisivă, care face inoperantă orice tentativă de mușamalizare. Cam cum au fost înregistările cu Mircea Băsescu realizate de Băsică.

M-am întrebat adeseori, după acea declarație a lui Daniel Dragomir, dacă o astfel de „probă regină” împotriva Laurei Kovesi chiar există cu adevărat. Și am ajuns la concluzia că da, există!

Și nu una singură ci, probabil, mai multe. Nu le-am văzut, nu știu exact în ce constau ele, dar, ca și cristalele radioactive, iradiază și produc efecte. Care sunt identificabile de la o poștă.

O astfel de „probă regină” deține cu siguranță Traian Băsescu. Stau mărturie, pe de o parte, declarațiile lui cum că a înregistrat în secret și a pus bine toate discuțiile din biroul său prezidențial de la Cotroceni și, pe de altă parte, ceea ce foarte corect a observat Mugur Ciuvică într-o emisiune recentă la A3, faptul că după aceste declarații și Traian Băsescu și cei foarte apropiați lui (amica Elena Udrea, ginerele Radu Pricop, fiica Ioana Băsescu) au fost lăsați în pace atât de DNA cât și de Parchetul General, semn că moneda lui de schimb a fost atât de puternică încât s-a putut cădea la o înțelegere chiar cu atotputernica Laura Kovesi.

O a doua „probă regină” este foarte posibil să fie deținută de procurorul Negulescu, zis și Portocală. Nu întâmplător apropiați de-ai acestuia, poate chiar stimulați de el, au lansat în spațiul public informația că Portocală ar deține înregistrări cu Laura Kovesi prin care aceasta îi dădea în clar ordine ilegale privind executarea unor „ținte” politice. Nu informația respectivă demonstrează că astfel de înregistrări ar putea exista, ci modul aparent inexplicabil și iresponsabil în care Laura Kovesi îl protejează pe fostul ei subaltern, în ciuda puzderiei de dovezi de toate felurile care îl acuză pe Negulescu de cele mai degradante fapte.

În fine, vă voi surprinde acum cu bănuiala că există și o a treia „probă regină”, despre care nu am auzit pe nimeni vorbind până în prezent în spațiul public. Ea ar fi în posesia lui Liviu Dragnea, și ar fi fost obținută de acesta prin intermediul excelentelor sale relații pe care le-a dezvoltat, printre alții, cu politicieni de vârf și cu alte personalități proeminente din Israel. Nu este o informație obținută pe surse, nu este o certitudine, este doar intuiția mea, alimentată de frâna paranormală ce intervine în toate acțiunile declanșate împotriva lui Dragnea ori de câte ori acestea se apropie periculos de mult de liderul PSD.

Ce au în comun cele trei exemple pe care vi le-am furnizat? Un lucru foarte simplu: comportamentul defensiv, prudent, chiar șovăitor aș spune, al Laurei Kovesi. Modul în care un prădător dovedit de atâtea ori nemilos, care și-a cultivat cu obstinație o aură de „neînfricare”, își pilește colții și își ține ghearele în teacă atunci când vine vorba de Băsescu și familia lui, de Negulescu și de Dragnea, are darul de a pune pe gânduri.

Cine crede că prădătorii nu au instinct de conservare, se înșeală profund.

Laura Kovesi dovedește, prin noncombatul față de cei trei amintiți mai sus, că se teme de „proba regină”. Ceea ce înseamnă că o astfel de probă există.

Cel puțin o astfel de probă.

Sursa: Contele de Saint Germain

Kovesi, complice la trucarea licitației Microsoft

Avocatul Dan Chitic a făcut în exclusivitate o dezvăluire explozivă la Antena 3. Apărătorul lui Gabriel Sandu a demonstrat cu documente că actuala șefă DNA, Laura Codruța Kovesi, pe vremea când era Procuror General al României, în 2009, a participat la trucarea licitației pentru achiziționarea de licențe Microsoft de către Ministerul Comunicațiilor.

Anunțul de participare la licitație s-a făcut la data de 22.05.2009. Numai că anterior, la data de 26.02.2009, Kovesi i-a răspuns printr-un document oficial lui Gabriel Sandu, pe atunci Ministru al Comunicațiilor, comunicându-i necesarul de licențe Microsoft.

De unde știa Kovesi, cu trei luni înainte de stabilirea caietului de sarcină pentru licitație, că vor fi necesare licențe Microsoft și nu Macintosh sau Linux?

Postăm mai jos cele două documente, care o incriminează pe Laura Codruța Kovesi. Ele demonstrează implicarea ei în trucarea unei licitații, care a păgubit statul cu zeci de milioane de euro. Cine și când o va ancheta?

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu

Laura Kovesi ar trebui dusă la comisia parlamentară exact cum a fost dus Cristi Boureanu la circumscripția de poliție: cu forța!

Cristi Boureanu a fost oprit in trafic la un control de rutină. Nu era la volan și, chiar dacă alcoolemia sa era mare, nu avea de ce să se teamă. Nicio lege din România nu-i interzicea să circule, ca pasager, în stare de ebrietate. Trebuia doar să rămână liniștit și să fie respectuos fată de polițiști. Atât!

Cristi Boureanu e, însă, șmecher. Cum să-l legitimeze pe el niște pârliți de plutonieri de la circulație și să nu-și ceară scuze pentru deranj în secunda doi după ce l-au recunoscut?

Așa că s-a răzvrătit seul de neam prost din el. A început să-i înjure, să scarpine întunericul în sus cu degetul mijlociu, surogatul său de virilitate, să-i amenințe și să le-arate el ce le dă în loc de acte: m..e!

Băieții, nici ei prea duși la biserică atunci când vine vorba să-i înțepe musca țețe, și-au inflamat degrabă pipotele și-au luat-o pe procedura simplificată: l-au umflat (și la propriu și la figurat) cât ai zice pește, pe marele Gatsby de Ferentari, și l-au depus, cu tot cu vânătăile de pe meclă și cu fluturașii din creier, la locul de odihnă pentru 24 de ore unde se servește la micul dejun vestitul ceai cu bromură.

Doamna Kovesi, cam la fel. Pe o procedură legală și ranforsată constituțional de trupa lui Daniel Morar, a fost invitată să se prezinte în fața unei comisii parlamentare care, departe de a-i putea face vreun rău efectiv, cerea doar atât: respect pentru o simplă formalitate. Putea foarte bine, Laura Kovesi, să urmeze modelul de nesimțire al lui George Maior și să-și arate mușchii prin non-colaborare. Ei bine, nu! Nu i-a convenit această formă de sfidare pentru că, domnia sa, se consideră aparținând unui alt regn, al patrulea: nu vegetal, nu animal, nici măcar mineral, ci divin.

Cum, n-ați auzit de regnul divin? Dar Nicolae și Elena Ceaușescu nu tot acestui regn aparțineau? Exemplare ușor recognoscibile prin cultul personalității și situarea mai presus de legi și grade de comparație.

Laura Kovesi a devenit victima propriei legende. Pe cât de înfricoșătoare, pe atât de neînfricată.

Înainte, cât încă instinctele îi asigurau un nivel decent de prudență, îi mai păsa, cât de cât, de aparențe. De când, insă, a scăpat de zăbala lui Traian Băsescu și s-a văzut liberă în manej, cu un nou președinte mai degrabă mânuind țesala decât harapnicul, nu o mai interesează reguli și pași: galopează când ți-e lumea mai dragă, tropăie și fornăie metamorfozată într-un adevărat centaur.  [Wikipedia: „Centaurii trăiau pe muntele Pelion și Thessaly, în Grecia, și erau considerați o pacoste de către oameni. […] Erau șireți și ignoranți. Ei erau cunoscuți a fi ostili cu oamenii fiind mereu în ceartă cu ei”]. Și, peste toate astea, parcă plictisită de atâta putere căreia nimeni nu cutează să i se opună, se distrează inventându-și adversari și cauze care să-i răscolească puțin adrenalina. Cum ar fi Curtea Constituțională și Comisia Parlamentară supranumită și „sufrageria lui Oprea”. Cu aceste organe ale statului de drept se războiește mai recent Laura Kovesi dându-le cu tifla, scuipându-le semnițe-n cap, eschivând ca Mayweather și mușcând de ureche precum Tyson pe Holyfield.

Atâta neînfricare seamănă izbitor de mult cu anticamera cnocautului. Iar umilirea instituțiilor care ar trebui să se ocupe cu arbitrarea unui meci ca acesta, plin de obstrucții și abuzuri flagrante, seamănă foarte mult cu pregătirea unei unanimități în cadrul revanșardului juriu al rușinii.

Până una – alta, ridic aici o problemă de procedură: așa cum poliția rutieră a avut dreptul să-l încătușeze pe Cristi Boureanu și să-l ducă la secție cu forța, pentru că i- a sfidat autoritatea și nu s-a supus cerințelor imperioase ale agenților ei, de ce nu ar avea și Parlamentul României la îndemână o astfel de posibilitate pentru a o aduce cu forța pe Laura Kovesi în fața comisiei sale?

Dacă puterile în stat sunt egale și dacă puterea judecătorească are dreptul să aducă în fața ei, cu forța, pe oricine din cadrul celorlalte puteri care îi nesocotește autoritatea, de ce atunci când un reprezetant al puterii judecătorești comite o abatere asemănătoare el să nu poată fi adus cu forța la ordine în fața puterii pe care a sfidat-o?

Repet: e o problemă de simetrie operațională. Parlamentul României ar trebui să aibă un corp de intervenție pe care să-l însărcineze cu punerea de îndată în aplicare a ordinului ca Laura Kovesi să se prezinte la Comisia parlamentară.

În rest, să ne păstrăm simțul umorului. E limpede că în acest moment România nu este condusă de forțe democratice interne ci de forțe oculte, cu sprijin și interese externe. Politicieni, parlament, instituții au luat frica străzii manipulate profesionist și nu sunt în stare să-și revină după sperietura din ianuarie.

În cavalcada de abuzuri comise de Laura Kovesi, PSD ar avea la îndemână o armă decisivă, pe care, însă, refuză să o folosească: scoaterea în stradă a electoratului său pentru apărarea deciziilor Curții Constituționale și pentru sprijinirea Comisiei Parlamentare în misiunea sa de a clarifica aspecte legate de prezidențialele din 2009.

Câteva zeci de mii de oameni, câteva zile, în câteva mari orașe ale țării, cerând demisia Laurei Kovesi pentru sfidarea Parlamentului României și a CCR, ar elibera, garantat, fotoliul de la DNA. Căci nu există teamă mai mare a sistemului ocult și a reptilienilor săi conducători decât revolta populară care să îi arate cu degetul.

Ei bine, da, revoltă populară să fie, dar nu îndreptată împotrivă-le ci, ca în ianuarie, în sprijinul lor de abuzivi, corupți manipulatori și ilegitimi.

S-a văzut clar reacția neînfricaților la un bobârnac de protest. Doar trei zile a protestat Liviu Pleșoianu în fața DNA și doamna Kovesi nu mai știa pe ce intrare ferită să intre în biroul său.

Refuzul PSD de a uza de principalul său atu, forța impresionantă a alegătorilor săi, nu mai este de mult așa inexplicabil cum părea. El reprezintă o formă de pact vinovat cu sistemul, după cum ne-a învățat Victor Ponta la vremea lui și, cum aflăm azi, chiar și Liviu Dragnea cu celebrele sale partide de tenis.

Și atunci de ce să ne omorâm cu firea? Constatăm, dar rămânem senini. Consemnăm, dar cu simțul umorului. Ce mai înseamnă câteva luni de mârșăvie antinațională, la dimensiunea uriașă a timpului atoate vindecător?

Sursa: Contele de Saint Germain

De ce Laura Kovesi l-a asteptat cu sufletul la gura pe presedintele Iohannis sa se intoarca in tara?

E și dânsa om! Cât să mai îndure?! Are sentimente, are puls, are tensiune și nici de frică nu este integral scutită.

Iată că s-a întors roata. Gloaba cu căpăstru și zăbală, pe care până mai ieri Laura Kovesi o teleghida, maiestuos, cu șfichiuitul ca de bici al dosarului caselor de la Sibiu dobândite nașpa, s-a dat de trei ori peste cap, i-a salutat cu morgă pe Trump, Merkel și Macron și, gata: a revenit acasă zmeu, de nu mai iși încape în piele de grandoare, de nu mai ascultă de nimeni și de nimic.

Multe s-au mai întâmplat pentru Laura Kovesi, marea doamnă a anticorupției românești, în săptămânile metamorfozei prezidențiale. Acest oribil principiu al vaselor comunicante… Cum ascultă el de variațiile de cotă de popularitate ale unuia și altuia și scurge puterea dintr-unul în altul la secundă, fără să i te poți împotrivi.

Și mai funcționează, în acest caz, și principiul omologat de înțelepciunea populară conform căruia un rău nu vine niciodată singur.

Așadar, pe de o parte înălțare, Casa Albă, Berlin, Bruxelles, pe de altă parte prăbușire, hotărâri în dușmănie ale CCR, înregistrări nasoale, da’ nasoale de tot, comise de camarazi de arme pe „șustache” și date presei cu întreaga frenezie a răzbunării îndelung clocite.

Disperarea la vârful DNA e mare. Proba cea mai emoționant de irațională (căci așa se întâmplă la disperare, îți pierzi capul) este amenințarea cu poligraful transmisă găștii de procurori. După stupoare, ea a produs demisii. După demisii, va produce noi scurgeri de informații din interior.

Fascinant!

Să fii tot timpul protejat, ca într-un cocon, să ajungi să te crezi inexpugnabil și, brusc, să te trezești singur, fără protectori înalți, fără gărzi de corp, cam ca Saddam Hussein când a decis să se ghemuiască, la soartă, în celebra fosă de beton.

Eu cred că doamna Laura Kovesi l-a așteptat cu sufletul la gură de președintele Iohannis să se întoarcă în țară. Dar nu l-a mai așteptat trufașă, de pe capra caleștii, cu biciul fermecat în mână, ci strivită de proaspăt dobândita măreție a gloabei devenite zmeu – paraleu.  

Astăzi domnul Johannis nu-și va găsi timp să o primească în audiență (și din pricina consultărilor pentru noul guvern dar și ca să o fiarbă puțin în suc propriu, să-i facă limpede, dacă cumva nu s-a prins încă, cum e cu noua ierarhie). Dar până la sfârșitul săptămânii îi va oferi o fereastră îngustă și opacă, pentru a se preface că-i ascultă ofurile. Pe care el deja le știe, dar, de data asta, nu mai are de gând să le oblojească cu susținerea sa publică.

Într-o primă instanță doamna Kovesi va tatona dacă se mai poate baza pe președinte sau nu. Apoi va face ceea ce toată săptămâna a repetat în fața oglinzii: își va prezenta, în chip de mare victimă, demisia. Sperând ca domnul președinte să o respingă cu toată vehemența și energia lentorii sale. Această respingere izbăvitoare, însă, nu se va produce.

E posibil ca în zilele următoare șefia doamnei Kovesi la DNA să se încheie.

Așa cum am prezis cu multe articole în urmă, cu cât dânsa se agață mai mult de scaun, cu atât dezvăluirile și atacurile împotriva sa vor deveni mai grave și mai de neparat. Și vor atrage în bătaia reflectoarelor presei tot mai vaste reliefuri ale puterii oculte din România, ceea ce, cu toată dragostea acestei puteri oculte pentru șefa DNA, nu poate fi tolerat peste o anumită limită. Și așa s-a văzut prea mult, s-a înțeles prea mult, s-a avariat prea mult din punctul de vedere al unor oculți obișnuiți cu protecția tenebrelor.

S-a ajuns la punctul de la care, încolo, rezistența pe poziții a doamnei Kovesi îi deranjează mai mult pe aliații ei decât pe dușmanii ei. Și se știe foarte bine că, un aliat, dacă își propune să te distrugă, poate fi mult mai eficient decât o întreagă armată de dușmani.

În acest moment, după evoluția intolerabilă a dezvăluirilor ce o vizează pe doamna Kovesi dar lovesc, prin ricoșeu, tot mai multe zone sensibile ale puterii paralele și ilegitime, cei care urmăresc primii stoparea hemoragiei de informații compromițătoare sunt chiar cei care, până mai ieri, făceau scut în jurul șefei DNA.

Eu aș paria pe eficiența și viteza de acțiune a acestora.

Sursa: Contele de Saint Germain

Lista rușinii: rateurile DNA, mașinăria de „înhățat“

Camuflată sub lozinca luptei anticorupție, activitatea DNA s-a dovedit a fi, deseori, doar un circ exhibiționist, acompaniat de zornăiala cătușelor, un spectacol în cursul căruia diverse personaje publice au fost plimbate prin fața publicului precum ursul prin iarmaroc. O fanfaronadă zgomotoasă, încheiată în instanțe, unde magistrații au infirmat rechizitoriile procurorilor DNA.

În primăvara acestui an, la ultimul bilanț al DNA, Laura Codruța Kovesi s-a lăudat afirmând că, în anul anterior, doar zece la sută din rechizitoriile DNA au primit rezoluția de NUP (Neînceperea Urmăririi Penale). Pare un procentaj rezonabil. Dar dincolo de această cifră optimistă există un adevăr dramatic: peste 400 de oameni au fost anchetați, uneori au fost chiar și arestați preventiv, după care au fost trimiși în judecată. Iar după procese lungi, care le-a făcut praf și pulbere carierele politice și imaginea publică, nefericiții au fost achitați în instanță. Probabil că, în cazul acestor eșecuri, oamenii DNA au ridicat din umeri și le-au considerat doar niște „pagube colaterale“. De fapt, dincolo de soarta acelor victime se conturează un tablou deosebit de păgubos: procurorii anticorupție, plătiți cu salarii amețitoare pentru noi, ceilalți, s-au prefăcut doar că lucrează, preschimbând DNA într-un fel de Cooperativa „Munca în zadar“.

Mașinăria de „înhățat“

La ultimul bilanț al DNA, Laura Codruța Kovesi a anunțat că DNA a trimis în judecată circa 1.270 de inculpați. Din aceștia, ea a enumerat: „Un europarlamentar, 7 deputaţi, un senator, un ministru, 5 preşedinţi de consilii judeţene şi 28 de primari“. Atunci când șefa DNA făcea acest bilanț optimist nu ieșiseră încă la iveală recentele înregistrări (reale sau doar compilate), în care Laura ­Codruța Kovesi le cerea subalternilor să „înhațe“ un premier (oricare ar fi fost acesta). Pe de altă parte, nici măcar aceste dezvăluiri nu sunt o noutate: de foarte multă vreme se vorbește despre faptul că, de-a lungul vremii, „Binomul SRI – DNA“ s-a implicat masiv în viața politică românească, scoțând din cursă anumite personaje politice considerate „indezirabile“ într-un moment sau altul.

Ludovic Orban, scos din cursa pentru Capitală

Zilele trecute, Ludovic Orban a fost ales de colegii lui de partid în funcția de președinte al PNL. Dincolo de aspectul strict politic, desemnarea lui Orban poate fi considerată și ca o reparație târzie a unui vechi abuz: în urmă cu un an, el a fost anchetat de către procurorii DNA, care l-au vârât în malaxorul unei anchete penale, bazată doar pe denunțul unui inculpat aflat deja în arest preventiv.

Primăvara anului 2016: Ludovic Orban se pregătea să candideze pentru postul de primar general al Capitalei. Bun orator și politician versat, el era creditat cu cele mai mari șanse de a deveni edilul-șef al Bucureștiului. Era, dar i-a trecut: procurorii DNA l-au scos din cursa electorală și l-au obligat să lupte pentru pielea lui și pentru propria libertate. Atunci, Orban a fost „înhățat“ doar pe baza unui denunț făcut de un inculpat reținut de procurori: afaceristul Tiberiu Urdăreanu. Iar în luna mai 2016, exact când se pregătea să-și anunțe candidatura, Ludovic Orban a fost trimis în judecată, acuzat de săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite. Conform DNA, pe 1 martie 2016, el ar fi luat legătura cu Tiberiu Urdăreanu, căruia i-ar fi cerut o sumă de bani pentru propria campanie electorală locală, care urma să aibă loc în vara acelui an. Procurorii au susținut că, la acea dată, Orban s-ar fi întâlnit cu Urdăreanu acasă la acesta, unde politicianul i-a spus că are nevoie de 50.000 euro „cash“, bani care fi urmat să ajungă la diferite posturi TV, unde el ar fi urmat să-și susțină campania electorală. Ulterior, pe 20 martie 2016, cei doi s-au întâlnit din nou, iar Orban și-a reînnoit cererea, menționând că are un buget de campanie mic și că vrea „să aibă canale deschise“ la anumite posturi de televiziune. Acest denunț l-a trimis pe Orban în fața judecătorilor, iar pe Urdăreanu l-a scăpat de un dosar penal. În urma „turnătoriei“ lui Urdăreanu, Ludovic Orban a fost obligat să-și ia adio de la candidatură și să ia calea tribunalelor. Anul acesta, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus însă achitarea lui. Prea târzie consolare: în acest moment, Primăria Capitalei este condusă de Gabriela Vrânceanu Firea.

Altă victimă a turnătorului Urdăreanu: Olguța Vasilescu

La un moment dat, omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu devenise „turnătorul de serviciu“ pe care s-au bazat procurorii DNA. Tot el a fost cel care a dat-o pe mâna justiției și pe Olguța Vasilescu, fost primar al Craiovei și actual ministru al Muncii. La fel ca în cazul lui Orban, și ea a fost denunțată tot de Urdăreanu, care le-a declarat procurorilor că, în calitatea sa de primar al Craiovei, Olguța Vasilescu i-ar fi cerut o mare sumă de bani, pe care intenționa să o folosească pentru finanțarea unei lucrări edilitare. Iar în primăvara anului 2016, pe 30 martie, Olguța Vasilescu a fost audiată la sediul DNA, de unde a fost scoasă cu cătușe la mâini și încarcerată pentru 24 de ore. Atunci s-a anunțat că era implicată în ceea ce s-a numit afacerea „Bani pentru fațadele de bloc“, în urma căreia a fost acuzată de „luare de mită, spălare de bani și trafic de influență în scopul obținerii de bani, bunuri sau foloase necuvenite“. După expirarea ordonanței de reținere, a fost plasată în arest la domiciliu. Ulterior, pe 19 iulie 2016, Olguța Vasilescu a fost trimisă în judecată sub acuzațiile de luare de mită – patru infracţiuni – folosirea autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite – două infracţiuni – plus alte două infracțiuni de spălare de bani. Chiar și în aceste condiții dramatice, Olguța Vasilescu n-a renunțat la funcția de primar al Craiovei. Și, spre deosebire Ludovic Orban, nu s-a retras nici din cursa electorală. După alegeri, ea a devenit deputat, iar ulterior a fost nominalizată ca ministru în Guvernul României. Asta nu a însemnat că procesul ei nu a mers mai departe. Dar a mers doar până pe 15 decembrie 2016, când instanța a dispus restituirea întregului dosar la DNA. Atunci, judecătorii au constatat mai multe nereguli în dosar: nulitatea unora dintre probele adunate de anchetatorii DNA, precum și faptul că inculpatei Vasilescu i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Restituiri pe bandă rulantă

„Dosarele restituite“ se înscriu și ele la capitolul „eșecuri profesionale“. Aceste dosare reprezintă anchete finalizate prin rechizitorii și trimise în instanță, unde judecătorii constată că urmărirea penală este prost făcută: fie este incompletă, fie nu au fost respectate integral procedurile penale. Așadar, cauze ajunse în impas ori din cauza incompetenței procurorilor, ori din cauza relei-credințe de care ei au dat dovadă în cursul anchetelor. Iar DNA a avut și dintr-acestea. Anul acesta, pe 3 februarie, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus restituirea la Direcția Națională Anticorupție a dosarului în care fostul lider PDL Ioan Oltean fusese trimis în judecată, în 2016, sub acuzația de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Ioan Oltean s-a aflat în centrul unui scandal imens, acuzat că, alături de Crinuța Dumitrean, fostă președintă a ANRP (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților), ar fi acordat despăgubiri supraevaluate într-un dosar pentru un teren din Pitești. Ocazie cu care s-a produs un prejudiciu de circa 100.000.000 de lei. A fost un dosar complicat, în care, alături de Ioan Oltean și Crinuța Dumitrean, au mai fost trimiși în judecată încă opt inculpați, în general, foști membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din ANRP. Restituirea întregului dosar la DNA a fost motivată prin faptul că rechizitoriul pe baza căruia Oltean et comp. au fost trimiși în judecată este incorect întocmit de către procurorii care au instrumentat ancheta.

Tot magistrații instanței supreme au fost cei care anul acesta au decis printr-o sentință definitivă restituirea la DNA a dosarului în care au fost trimiși în judecată foștii deputați Mădălin Voicu, Nicolae Păun şi Gelu Diaconu. Ei fuseseră acuzați de comiterea unor infracțiuni legate de modul în care s-au cheltuit fondurile europene destinate integrării sociale a persoanelor de etnie romă. Cei trei, plus alți câțiva coinculpați, au fost trimiși în judecată pe 18 iulie 2016, pentru abuz în serviciu. Restituirea acestui dosar nu înseamnă nimic altceva decât că, și în această anchetă, procurorii DNA și-au făcut prost treaba. Ulterior a rămas de clarificat dacă în cazul celor trei a fost vorba despre incompetență sau rea-voință. Spre norocul lor, cei trei implicați în această cauză nu au fost arestați preventiv și nici nu au fost obligați să suporte alte rigori ale legii.

„Anchetatorii mi-au sugerat…“

Modul în care a decurs ancheta fostului ministru de Interne Gabriel Berca descrie una dintre metodele folosite uneori de către anchetatorii DNA. În 2016, Berca a fost condamnat la trei ani cu executare, sub acuzația de trafic de influență. Anterior, în iulie 2015, el fusese reținut, plimbat prin fața camerelor de vederi, cu cătușe la mâini, după care a fost ținut în arest preventiv vreme de două luni, plus încă o lună, în arest la domiciliu. Ulterior, pe 13 august 2015, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul asumat de procurorul Cornelia Hrincescu, șefa DNA Bacău. O bună parte a acuzațiilor care i-au fost aduse lui Berca s-au bazat tot pe niște denunțuri: cele formulate de omul de afaceri Viorel Rusu și fostul deputat PDL Mihai Banu. În anchetă, Banu a declarat că ar fi primit 80.000 euro, pe care i-ar fi dat apoi lui Berca. Nimic în neregulă până aici: strict legal, denunțul este acceptat în justiție. Lucrurile au luat o întorsătură de tot râsul, penibilă pentru DNA: ajuns în fața magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Mihai Banu a explicat modul în care a ajuns să-l denunțe pe Berca. Concret, omul a declarat: „Mi s-a sugerat de către anchetatori că voi plăti dacă nu dau declarațiile adecvate… Eram bolnav de diabet și nu primisem medicamentația recomandată, am dat o declarație în care afirmam că am primit suma de 80 mii euro, pe care i-am înmânat-o lui Berca. Am inventat-o cu speranța că voi obține o punere în libertate“. Nu a obținut-o și a mai stat în arest preventiv încă 30 de zile. Dar, cu toate că inculparea lui Berca s-a bazat pe această declarație mincinoasă, procesul a continuat pe rolul ÎCCJ.

98 de achitări în 6 luni

De la începutul acestui an până în prezent, DNA a suferit nu mai puțin de 98 de achitări definitive sau în primă instanță. Este o cifră valabilă până în momentul de față, bazată pe dosarele în care știm că s-au pronunțat soluții. Însă este foarte posibil ca numărul achitărilor să fie mai mare sau să existe și alte cauze în care judecătorii au desființat acuzațiile procurorilor, dar despre care încă nu avem cunoștință. Este foarte probabil totuși ca achitările pronunțate în primă instanță să rămână definitive și după apel, mai ales în cazul celor dispuse pe motiv că „nu există probe“ sau „fapta nu există“. Ca să nu mai vorbim despre dosarele de abuz în serviciu, în care s-au dat achitări în baza Deciziei CCR 405/2016 și în care este evident că soluția se va păstra și în apel. În anul 2016, achitările definitive suferite de DNA au fost de 134.

29 de inculpați degeaba

Într-un dosar deschis în anul 2015 pe numele a 29 de inculpați pentru un contract încheiat în anul 1997 între Consiliul Local al Municipiului Pașcani și SC Agrocomplex Lunca Pașcani SA, magistrații instanței supreme au dat soluția de achitare. Procurorii DNA i-au trimis în judecată, pentru abuz în serviciu, mărturie mincinoasă, fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual. Înainte de ultimul termen, magistrații au schimbat încadrarea juridică a faptei în participație improprie la abuz în serviciu. În timpul judecății, doi dintre inculpați au decedat, fostul primar al municipiului Pașcani Neculai Rățoi și Constantin Cojocaru, consilier în cadrul primăriei. Judecătorii au achitat și societatea comercială care avea sechestru asigurător pe conturi, dar și pe senatorul Florin Constantinescu.

Cum i-a scăpat abuzul

Altă achitare de răsunet a fost cea în care magistrații Tribunalului Alba au dispus încheierea procesului a 27 de inculpați în baza Deciziei CCR 405/2016 privind neconstituționalitatea abuzului în serviciu. În același dosar instanța a achitat și patru inculpați acuzați de spălare de bani. Dosarul BCR Alba, așa cum a fost intitulat de presă, fiindcă era vorba despre nouă angajați ai Băncii Comerciale Române, tulburase grav liniștea în urbe.

Rechizitoriu beton, lipsește fapta

La sfârșitul lunii martie, Curtea de Apel Iași a dispus achitarea notarului Mihai Suleap. Acesta fusese trimis în judecată în luna octombrie 2014, pentru un pretins abuz în serviciu. Magistrații Curții au stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală. Procurorii îl acuzau pe notarul Mihai Suleap că în perioada 2010-2014 a încasat, dar a omis să vireze impozitul aferent a 38 de acte juridice translative de proprietate, în valoare de peste 2 milioane lei. Sentința a fost atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Vinovat sau nu

Și fostul primar al localității Vinga Viorel Stoicu, trimis în judecată în luna mai 2016 pentru folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, a fost achitat. Magistrații Tribunalului Arad au stabilit că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, la unele dintre acuzații, iar la altele, că fapta nu există. Conform procurorilor, primarul ar fi primit de la APIA, în mod injust, 25.901 lei cu titlu de plăți pentru schemele de sprijin pe suprafață agricolă. APIA s-a constituit parte civilă, cu suma de 30.021 lei. Sentința a fost atacată cu apel.

DNA – din acuzator, pârât

Pe 23 martie, Curtea de Apel Galați l-a achitat pe comisarul de poliție Mircea Rusu (foto). Acesta fusese trimis în judecată, în luna ianuarie 2015, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice. Motivarea judecătorilor a fost că fapta comisă de polițist nu este prevăzută de legea penală. Magistrații Curții de Apel au desființat decizia Tribunalului Galați, care îl condamnase pe Mircea Rusu la un an de închisoare. Dosarul se baza pe o acuzație halucinantă.

Procurorii spuneau că Mircea Rusu, în calitate de șef al Secției 6 Poliție Rurală, le-ar fi cerut celor doi polițiști din subordine să asigure protecția unui prieten care avea de ridicat o sumă mare de bani de la bancă. În același dosar a fost achitat și fostul șef al Poliției Municipiului Tecuci. Acum polițistul s-a îndreptat cu proces împotriva DNA, pentru privare ilegală de libertate.

Autori: Vasile Surcel, Eduard Pascu

Sursa: Cotidianul

DAȚI-O AFARĂ PE KOVESI!

Sefa DNA refuza sa raspunda in fata poporului. Intr-un raspuns sfidator, pe antet DNA, Kovesi a transmis Parlamentului, in numele institutiei, ca nu va veni la audieri pentru ca exista o Hotarare CSM, potrivit careia “procurorii nu pot fi obligati sa se prezinte in fata comisiilor parlamentare”. CSM nu are dreptul sa legifereze. Cum isi permite sefa DNA, pe banii nostri, sa refuze sa explice vizita acasa la Oprea?

Mama catuselor, care se pretinde zeita dreptatii in Romania, isi da arama pe fata si demonstreaza ca nu o intereseaza sa clarifice pentru opinia publica ce cauta in seara alegerilor din 2009 in casa generalului Gabriel Oprea, important lider politic al ultimilor ani, alaturi de sefi ai serviciilor de informatii, in conditiile in care legea interzice magistratilor sa colaboreze cu politicieni sau ofiteri de informatii.

Kovesi nu stie in ce timpuri traieste

Intr-un raspuns sfidator trimis Parlamentului joi, 8 iunie 2017, in numele DNA, pe o hartie cu antet DNA, semnata de procuror sef Directie (care arata ca se foloseste, din nou, de institutia pe care o conduce pentru a raspunde in nume propriu unei adrese), Laura Kovesi ii transmite presedintelelui Comisiei de ancheta senatorul Mihai Fifor ca nu poate fi obligata sa se prezinte la Comisia parlamentara de ancheta si ca refuza sa se prezinte, atentie, in data de 14 iunie 2016 pentru a fi audiata de Parlament. Trebuie sa ii reamintim in acest context sefei DNA ca suntem in 2017 si ca in 2016 Comisia nu era alcatuita, caci Dan Andronic nu incepuse inca serialul “Noi suntem statul”, unde au fost facute dezvaluirile care au condus la infiintarea acestei comisii parlamentare.

Refuzul de a se prezenta este motivat de Laura Kovesi printr-o Hotarare a CSM din 2007 in care s-ar fi retinut ca “procurorii nu pot fi citati si obligati sa se prezinte in calitate de martori in fata Comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor constitutionale, fac parte din autoritatea judecatoreasca”.

O astfel de Hotarare reprezinta insa o simpla opinie legala a unei institutii, cum este CSM, care nu are dreptul sa legifereze si nici sa transeze probleme juridice privind alte autoritati ale Statului.

In schimb insa, Parlamentul Romaniei, in fata caruia Kovesi a fost chemata pentru a fi audiata, este definit pe lege ca fiind “unica putere legiuitoare”, fiind evident pentru orice om de bun simt ca daca te cheama Parlamentul la audieri si esti angajat al statului (functionar public) ai obligatia sa te prezinti. Macar din respect fata de puterea legislativa si fata de cetatenii care iti platesc salariul si au dreptul sa afle adevarul despre cat de cinstit este sau nu procurorul pus sa conduca Directia Nationala Anticoruptie.

Pe langa aceasta, Kovesi invoca si doua Hotarari ale CCR, din 1994 si 2006, in care se retine ca persoanele citate la Parlament, in baza dispozitiilor Regulamentelor Senatului si Camerei Deputatilor, nu sunt obligate sa se prezinte la audieri, intrucat aceste dispozitii ar fi neconstitutionale. Omita insa Kovesi sa specifice ca nu este orice “persoana”, ci este functionar public, la fel cum trece cu vederea faptul ca citarea sa este facuta in baza dispozitiilor cuprinse in Hotararea de constituire a Comisiei de ancheta parlamentara a alegerilor prezidentiale din 2009.

Refuzul lui Kovesi de a se prezenta in fata comisiei parlamentare reprezinta in opinia noastra dovada suprema ca aceasta nu are indreptatirea morala sa conduca Parchetul Anticoruptie, intrucat un om in asemenea functie este obligat sa clarifice deindata orice suspiciune publica ar blama asupra sa.

Sa ne amintim ca Laura kovesi, nu mai departe de doi ani, mai precis cand in presa au aparut pozele de la Paris ale fostei sefe DIICOT Alina Bica, alaturi de fostul ministru al Turismului Elena Udrea, a facut mare caz in public sustinand ca un magistrat nu are ce cauta in compania unor politicieni in momente private. Mai exact, la finalul anului 2014, intr-un interviu acordat ziare.com, Kovesi declara: “Consider ca este o incompatibilitate cu statutul de magistrat si avand in vedere calitatea mea de procuror in Directia Nationala Anticoruptie cred ca ar fi total nepotrivit sa ma vad cu politicieni in timpul liber. (…) Niciodata nu ma vad cu politicieni, cel putin in timpul liber. Uneori, datorita atributiilor de serviciu trebuie sa interactionez, dar doar la intalniri institutionale si activitati institutionale. In timpul liber nu ma vad cu politicieni si nu ma intalnesc”.

In concluzie, vrem sa stim chiar de la Laura Codruta Kovesi ce cauta aceasta, pe vremea cand era Procuror General al Romaniei, in noaptea alegerilor din 2009 in casa lui Oprea (politician), alaturi de sefii SRI George Maior si Florian Coldea (ofiteri de informatii)? Ce a cautat Kovesi in locuinta personala a unui politician?

Consideram ca daca Kovesi evita sa raspunda la aceste intrebari legitime, are lucruri urate de ascuns.

Fata de aceasta situatie, Lumeajustitiei.ro solicita Comisiei parlamentare de ancheta sa sesizeze Ministerul Justitiei in vederea revocarii din functie a Laurei Codruta Kovesi, pe motiv de sfidare a Parlamentului.

Iata raspunsul integral al DNA, trimis astazi Comisiei:

Autor: Elena Dumitrache

Sursa: Lumea Justitiei

CINE ȘI DE CE SE TEME DE AUDIEREA LAUREI KOVESI

Posibila audiere a șefei DNA la Comisia parlamentară de anchetă privind alegerile din 2009 îmbracă forme extrem de ciudate, de departe cea mai năucitoare atitudine fiind cea a liberalilor, exprimată de președintele interimar Raluca Turcan. Concret, PNL se opune respectivei audieri, ba chiar existenței comisiei, pentru că ar ști cu precizie că se vrea capul lui Kovesi. Dincolo de inconsistența argumentului se întrevede în mod clar o temere profundă vizavi de audiere; a cui și de ce, însă?

Se știe deja, comisia parlamentară de anchetă vrea să audieze o serie de personaje implicate în dezvăluirile lui Dan Andronic despre noaptea alegerilor prezidențiale din 2009. Ar urma să treacă pe acolo Gabriel Oprea, Neculai Onțanu, George Maior, Anghel Iordănescu și toți ceilalți participanți, ba chiar se vehiculează numele președintelui Klaus Iohannis. Și, desigur, sunt așteptați Florian Coldea și Laura Kovesi, piesele grele. Dacă în privința lui Coldea nu par a fi probleme, o veritabilă bătălie e dusă de o parte a presei, cunoscută sub numele de alint ”a binomului”, și, în special, de PNL.

Care nu voia, în principiu, nici măcar constituirea respectivei comisii, darmite audierea Laurei Kovesi.

“PNL nu va vota împotriva acestei comisii pentru a o apăra pe Laura Codruța Kovesi, ci pur și simplu pentru că respingem acțiunea duplicitară a PSD. Dacă vor să schimbe șeful DNA, atunci să acționeze prin majoritatea parlamentară pe care o au, să facă ce vor și să ajungă la demiterea șefei DNA, pentru că au demonstrat opiniei publice că, dacă își pun capul, sunt capabili să folosească toate instituțiile statutului pentru a-și satisface obsesii politice, însă se tem să facă acest lucru pentru că ar sări în capul lor oficiali europeni, instituții care apără democrația și statul de drept în România”, a declarat, recent, Raluca Turcan.
“Acest demers al PSD este de fapt un tertip pentru a schimba șeful DNA”, a mai precizat ea.

Halucinantă poziție, am spune.

Liberalii par să știe cu precizie, dinainte, exact scopul urmărit de anchetatori.
Ca și faptul că, în mod categoric, s-ar găsi și argumente pentru schimbarea ei.

Asta, deși, teoretic, mizele sunt mult mai mari: obținerea de eventuale probe că alegerile au fost falsificate ar putea întoarce democrația autohtonă cu fundul în sus, consecințele reale fiind, efectiv, greu de estimat în acest moment.

Dincolo de asta, însă, întrebarea de bun simț e ce rău ar putea face o anchetă pe acest subiect?

Pe de-o parte, experiența post-decembristă a dovedit că asemenea comisii parlamentare nu prea au avut niciodată rezultate remarcabile.
Pe de alta, a pune întrebări în cadrul oficial și a căuta răspunsuri întru lămurirea unor evenimente extrem de importante pentru bunul mers al democrației nu are cum să dăuneze, de principiu.

În fine, însuși faptul că figuri grele ale statului mai trebuie, din cînd în cînd, să dea și socoteală de acțiunile lor e benefic pentru democrație. E echivalentul, dacă vreți, al acelei fraze de legendă pe care purtătorii de cununi de lauri ale eroilor care defilau prin Roma antică le șopteau la urechea stăpînilor: ”Nu uita că ești muritor!”.

Și e bine, chiar și în democrație, să ți se amintească din cînd în cînd că nu ești deasupra instituțiilor, a legii ori a normelor sociale.

Tocmai de aceea demersul PNL – culmea, partidul care, prin definiție ar trebui să fie cel mai deschis spre asemenea acțiuni – apare drept complet straniu și inexplicabil.

Sau, poate, nu e chiar atît de inexplicabil.

În opinia noastră, audierea Laurei Kovesi la Comisia de anchetă dă, cu adevărat, frisoane unor figuri din structura așa numită ”Statul suntem noi”, așa că se încearcă blocarea ei prin orice mijloace, inclusiv cu mîna PNL și a unei părți a presei.

Explicația nu e dificilă: experiența ultimelor două decenii a dovedit că, în asemenea situații, personaje de mare calibru s-au intimidat și au comis greșeli grave, cu consecințe dramatice.

Ne amintim cum puternicul serviciu secret SIE a rămas fără director acum cîțiva după ce Claudiu Săftoiu, audiat de Comisia parlamentară ”Voiculescu”, a scăpat doi porumbei uriași: aceia că SIE a cumpărat aparatură de interceptare, ceea ce era ilegal, și că numeroase mandate de ascultare nu avuseseră nici măcar acordul judecătorilor, iarăși ilegal.

Alte scăpări teribile s-au produs, adesea, chiar și în cadrul unor interviuri, iar consecințele au fost dramatice.

În ce o privește, Laura Kovesi nu oferă nici măcar garanția unei experiențe bogate în domeniu, una care să-i permită să depășească lejer asemenea audieri.
Cu doar cîteva dosărele mărunte la activ, Kovesi nu are nici măcar experiența audierii inculpaților ca procuror, mai înaintea numirii în funcții înalte, necum să fie ea însăși cea luată la întrebări.

Mai grav, se vede cu ochiul liber că toate interviurile date de șefa DNA în media sunt aranjate atent, apar mereu în aceleași cîteva publicații și posturi TV și nu conțin niciodată întrebări incomode.

Șefa DNA nu are, deci, nici măcar experiența confruntărilor ostile cu ziariști neutri și interesați de chestiuni serioase.

Una peste alta, luată mai tare la bani mărunți, Kovesi s-ar putea pierde cu firea și ar putea scăpa elemente incomode pentru sistem. Amănunte care să confirme, fie și parțial, că ceva a fost putred în Danemarca, la alegeri.

Așa că nu e de mirare că liberalii s-au făcut luntre și punte să o salveze de la interogatoriul comisiei.

Cum, odinioară, și PSD s-a dat peste cap să amîne cît mai mult audierea ”zeului” Ion Iliescu la faimoasa Comisie de anchetă a evenimentelor din 1989.

Finalmente, Iliescu a compărut în fața comisiei.

Rămîne de văzut dacă o va face și ”zeița” Kovesi.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: In Politics