Lumea, cum o știam, dispare. Cea nouă cere adaptare, pe loc!

Sigur c-ar fi bine să știm cum stăm, să fie totul previzibil ca înainte. Economia, geopolitica, politica națională, banii, tot. Din păcate, trenul acela a plecat și ne vedem obligați să fim la curent cu „tot ce mișcă”. Pentru binele nostru. În numele supraviețuirii.

Până una alta, câteva lucruri de ținut minte, ca să nu cădem în conspiraționism: într-adevăr, SUA nu mai au nici un fel de direcție, sunt în mijlocul unei încercări de preluare a tuturor pârghiilor Statului de către o persoană și grupul din jurul său, cu larga susținere a miliardarilor americani. Cum așa? Păi ne explică senatorul Bernie Sanders. În urma legilor, a taxelor și a reducerilor de taxe date de Trump, anul acesta, Google a beneficiat de o iertare de taxe de 18 miliarde dolari, Amazon de 16 miliarde, Microsoft de 12, Facebook de 11 miliarde. Și te miri că sponsorizează sala de baluri…Alt adevăr: în ciuda a tot ce credem, China nu e prietena Rusiei. China are o bucată uriașă din Manciuria confiscată de ruși în războaie, cu populație epurată, oameni uciși etc. China folosește Rusia și o slăbește, făcând-o încet un vasal. Parcurgeți istoria anterioară războaielor mondiale să vedeți ce a făcut Rusia Chinei…după tratatele de la Aigun 1858 și Peking 1860, Rusia le-a luat Manchuria, adică 910.000 de kilometri pătrați! Acum zona se numește Amur Oblast, Primorski Crai și Khabarovsk Crai. O vorbă și despre omnipotența Rusiei: sigur că față de România e o mare putere, dar față de Europa, China, SUA etc nu e. Și e într-o gaură majoră, din care nu găsește scăpare – 486.000 de firme s-au închis de când se războiesc, proprietarul Lukoil spune că e la sapă de lemn, șase regiuni ruse sunt în pragul colapsului financiar, alte 61 sunt cu bugete în pioneze, doar Tatarstan și Moscova sunt pe plus.

În fine, un al treilea lucru. Fie și cu inconsecventul șef la cârmă, SUA au nevoie majoră de Europa. De tot. Ca aliat, ca tehnologie, ca piață de desfacere. S-o vrea, nu ne poate părăsi. Că ar fi bine să nu depindem de ei mai ales acum, cu incoerența dată, e clar, ar fi mai bine. Dar să nu plângem că pleacă americanii, i-am mai așteptat degeaba 45 de ani… Deocamdată nu sunt în stare să-și ajute propriul popor. Cu guvern blocat, cu asigurările sociale în aer și fără alternativă, în weekend la Mar A Lago se ține bal Halloween cu tema perioadei luxuriante din „Marele Gatsby.” 25 de state americane se pregătesc să dea în judecată Președinția pentru blocarea ajutorului alimentar pentru familiile sărace, 42 de milioane de americani sunt în pericol.

Între timp, în lume, În Haiti, de foame, familiile fac „plăcințele” de lut uscate la soare, cu pământ și ulei. La câtuși de puțin de mare depărtare, Guyana este singura țară din lume care își produce singură toate alimentele necesare. Peste un miliard din populația Planetei trăiește în suburbii infecte, în bidonville-uri ale marilor aglomerări urbane, la limita subzistenței. Între timp, cifre. Averea lui Musk a crescut de la 2 miliarde dolari în 2012 la 436,3 miliarde în 2025; Bezos a crescut de la 18,4 miliarde în 2012 la 244,2 miliarde acum; Zuckerberg a crescut de la 17,5 miliarde la 257,8. Între timp, venitul minim garantat federal a fost în 2012 și a rămas în 2025 de 7,25 dolari/zi.

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

Lumea, o cetate asediată

 

                                                                                               de Gheorghe Pârja

Am mai spus-o, și o repet, nu doresc, prin cuvintele mele, să pun paie pe focul acestei lumi care pe alocuri mocnește și în multe locuri răbufnește. Dar nici nu pot să trec cu vederea tensiunile dintre state, care recurg la conflicte sângeroase, în urma cărora rămâne moarte, ruine, pustiire și multă jale. Îngrijorarea noastră, din această parte de lume, a sporit de când războaiele s-au apropiat de noi. Îmi aduc aminte, în pruncia mea, eram la oi pe Izvoare și mă speriam când peste păduri trecea câte un avion. Făceam legătura cu războiul din Vietnam. Deși învățătorul ne-a arătat în clasă un planiglob și a arătat că Vietnamul este departe de România. Degeaba, războiul era o spaimă pentru mine.

Ne mângâiam cu colegii de generație că pe noi ne-au ferit asemenea dezastre provocate de conducători cu ambiții nefaste. Că au trecut vreo șapte decenii și nu am avut război pe spații mari. Au mai fost conflicte locale, care au fost stinse, sau aduse în stare de amânare. De când cu războiul din Ucraina, am fost cuprinși de frică, de multă nesiguranță, relieful istoriei fiind foarte accidentat. Mai ales că tehnicile conflictelor s-au perfecționat. Sarabanda morții are ca principiu provocarea haosului. În care omul nu este un actor principal al suferinței, contează banii și armele. Nu am văzut regrete la moartea copiilor nevinovați, numărul lor fiind mare. S-a pierdut orice urmă de umanism, suntem mereu surprinși, omul a devenit o stranie iluzie. Nu că alte conflicte pe scară largă ar fi fost mai ocrotitoare, dar aveau preoți în preajmă.

Nu mă convinge nimeni că războaiele în curs de desfășurare – Ucraina și Israel – nu au fost pregătite din timp, în laboratoare sofisticate. Inclusiv instituția minciunii a fost pusă la rang de cinste. Ba a fost tradusă în limbi străine și funcționează printre noi camuflat. Cine a început conflictul în Ucraina? Martorii spun că Rusia. Acum se caută motive să-i facă pe ucraineni ca agresori. Cine a început războiul în Orientul Mijlociu? Nouă ni s-a spus că Hamas. Acum se încearcă să fie inculpat Israelul. Profesorul Mihai Maci, din Oradea, m-a ajutat în deslușirea acestei confuzii. Conflictul de la granița Fâșiei Gaza este parte a unui război care durează de un secol. Războiul dintre palestinieni și evrei nu s-a stins niciodată, eventual a avut perioade de relativă acalmie.

A izbucnit într-o vreme când Israelul nu se aștepta. A fost un atac prin surprindere. Mulți s-au întrebat ce au făcut celebrele servicii secrete israeliene? Care, cu o jumătate de gură, și-au recunoscut ațipirea. Mai sunt și alte variante cărora este greu să le dau crezare. Așa că nu izbucnirea conflictului ar trebui să fie surpriza, ci indiferența care l-a precedat. Și în Ucraina e tot un veac de când o țară care – după căderea țarismului – și-a proclamat independența, dar a fost, în urma unui război, integrată Uniunii Sovietice, care s-a conturat prin anul 1922. Și a rămas acolo până la prăbușirea colosului cu picioare de lut.

Din 1991, Ucraina și-a dorit din nou să fie de sine stătătoare. Dar Rusia a râvnit la vremea imperiului țarist și a Uniunii Sovietice. Cele două vreri naționale s-au bătut cap în cap. Așa a izbucnit conflictul început de ruși. Tensiuni au fost și între Chișinău și Moscova, care s-au acutizat cu războiul de pe Nistru. Relații aprinse au fost și între Belarus și Rusia. Taiwanul a fost chinez, apoi japonez și, din 1945, iarăși chinez. Preluarea conducerii de către armată, cu un iz democratic, nu a schimbat nimic din pretențiile Chinei asupra insulei. Și asta de vreo 75 de ani. Tot de atâția ani, cele două Corei sunt în stare de armistițiu. Oficial, între ele nu este pace. India și Pakistanul se confruntă din 1947, și nimeni nu vrea să cedeze. Nici Africa nu stă prea bine la capitolul conflicte. Ele sunt amânate prin tehnica loviturilor de stat.

Tabloul conflictelor este mai mare. Dar cele enumerate mai sus oricând pot dinamita aparenta liniște. După cum se vede, multe dintre războaiele secolului trecut nu s-au stins niciodată. Pe bună dreptate, lumea este ca o cetate asediată. Greu de știut unde se tulbură mușuroiul, de unde vor lovi catapultele. Pe lângă asediul și distrugerea unor orașe, cel mai încercat este sufletul omului. Moartea celor nevinovați. Tragică și de neiertat este uciderea pruncilor. Când închei aceste rânduri, aud știrea că în Fâșia Gaza au fost omorâți 3800 de copii. Mi se pare o mare tragedie contemporană. Cine dă seama de aceste morți nevinovate? Dar nici moartea nu poate fi trasă la răspundere.

Cine conduce totuși lumea?!

Credeați că doar în statele mai puțin dezvoltate economicul dictează politicului? Iată că nu este așa.

Un fost bancher și actual șef al Biroului pentru Comerț Exterior al SUA, Michael Froman, i-a trimis în octombrie 2008, cu o lună înainte de desfășurarea alegerilor prezidențiale, un mail șefului de campanie al actualului președinte Barak Obama, la acea oră candidat, care conținea practic componența viitorului executiv american. Wikileaks a publicat mail-ul bancherului, care are atașat un document cu propunerile acestuia, propuneri care, prin minune, s-au și materializat după câștigarea de către Obama a mandatului.

Michael Froman era la acea vreme șef al Departamentului de Strategii pe piețe emergente al Citigroup și CEO al CitiInssurance, iar mailul a ajuns la șeful de campanie al Barak Obama, John Podesta. Cel mai probabil, Froman era reprezentatul unei comunități de afaceri.

Interesant este că după ce a fost reales președinte al SUA; Barak Obama a preluat aproape în totalitate propunerile de pe lista lui Froman. Astfel, Eric Holder a fost numit la Departamentul de Justiție, Janet Napolitano la cel al Securității Naționale, Robert Gates la Apărare, Rahm Emanuel a fost instalat șef-ul staff-ului prezidențial. Peter Orszag și-a preluat poziția de șef al Biroului pentru Buget, Arne Duncan, pe cel al Educației, Eric Shinseki, pe cel Veteranilor, Kathleen Sebelius, pe cel al Sănătății, iar Melody Barnes pe cel al Consiliului Pentru Politică Internă. Pentru Departamentul de Trezorerie, lista cuprindea trei propuneri Robert Rubin, Larry Summers și Timothy Geithner. Ultimul a fost și cel care a preluat portofoliul.

Citigroup a fost cel mai mare beneficiar al bail-out-ului efectuat de guvernul federal în timpul crizei financiare, în plină desfășurare în momentul în care Froman dialoga cu echipa de campanie a lui Obama.

                                                                      Autor: TUDOR MATEI

Sursa: activenews.ro