”No, dară, am auzit-o și pe asta”, vorba ardeleanului, adică mă miram de ce mi-a scris un ex prieten pe mail așa: ”Unii slabi au plecat în ”pribegie”, adică se referă că unii scriitori nu mai vin la ședințele unui anumit cenaclu în Baia Mare. Eu completez aici bucurându-mă totuși că au rămas unii buni, adică doar 3-4 care mai vin permanent....Dacă tot vin și se adună câte 4-5 așa zișii ”cei buni” la cenaclul respectiv, să arate creația lor că este apreciată undeva în revistele de prestigiu, că așa...orice locatar pe o anumită scară de bloc poate citi la vecinul său poezii și apoi să se laude locatarii între ei că ce versificări a îndrugat X de la etajul 4 sau Y de la parter, fără să aibă între ei un sfătuitor sau îndrumător cum există în sport sau pe plan artistic (cu precădere la dans, când sportivul sau dansatorul nu execută foarte bine o mișcare din mână sau picior, antrenorul sau instructorul/profesorul îi atrage atenția imediat sau îl inițiază încă odată și spunându-i: ”Acolo și acolo nu a fost bine, așa trebuie să faci de acum înainte”.
Însă în poezie nimic instructiv sau explicativ pe linie literară nu auzi la întruniri, indiferent care ce scrie sau ce prezintă la cenacluri ori la lansări de cărți, fie poezii mai reușite sau versificări de trei nuiele, relatări ca unele frânturi de proză, cât că sunt puse sau pe rimă, ci doar confirmări de peste tot: ”Bravo”, ”Felicitări”, ”Super”, Foarte bine etc. Nu domnilor, doar cu aceste laude fără noimă, dacă scrierile respective nu au elemente de stil și originalitate, nimeni nu va fi publicat în reviste de prestigiu.
Literații și redactorii de mare calibru de la revistele consacrate care se respectă ca valori în peisajul literar românesc nu te publică după laude și funcții ci după o drastică analiză pe text pe linie de elementele literare și originalitate. Prestanța cuiva pe linie literară constă cum am spus: în publicarea creației sale în reviste de prestigiu, nu doar că vor povesti așa între ei ca la taifas pe banca de lemn în fața casei sau la clacă.
Nu știu la cine s-a referit ex prietenul respectiv că au plecat ”în pribegie”, însă eu m-am transferat Liga Scriitorilor din România, la Filiala Cluj , la care am frecventat din septembrie până azi, lună de lună cenaclurile Ligii Scriitorilor, unde mă simt excepțional, formațiune în care sunt colegi de cenaclu foarte sociabili, mai ales distinsul scriitor Al. Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor din România, nu ca unii din Baia Mare care după cum au cârcotit că X nu este ca Y și că Y este incompetent și inapt, s-au temut probabil unii să nu ”umbrească” breasla cutare, și prin defăimări de felul că X nu-i de rangul cutare (și că e...cum e... sau că cutare nu-i de fala lui X. Bine, să fie ei! Eu n-am ”umbrit” pe nimeni, cu toate că de când nu mai frecventez întrunirile literare din Baia Mare, (din septembrie încoace) decât la unele lansări de cărți, care le consider ”încă”, evenimente publice, (sau sunt și acestea constituite doar după invitații, de fală, pe linie de ranguri, funcții și pe linie de găști, voi afla asta în curând ce și cum ), am publicat, cum spuneam, din decembrie încoace, peste 40 poezii în prestigioasele reviste Agora literară, Arena literară, Argeș, Boema, Caiete Silvane, Contact internațional, Convorbiri literare , Destine literare, Hyperion, Literatura de azi, Litere, Lumină lină (New York, SUA), Observatorul (Toronto, Canada), Oltart, Spații culturale, Surâsul Bucovinei etc, dar până atunci în câte? Nu le știu nici pe departe numărul. Nu-i așa stimați prieteni că nu puțini ar dori să se afle în asemenea ”pribegie” literară?
Exact, dar harul vine de la Dumnezeu nu de la oameni, nu poate fi dibuit cu lipideul sau cu comiherul ori oprit cu bâta și apoi coordonat la cine doresc nu știu cine dintr-o anumită gașcă. Harul vine de la Dumnezeu direct la om în suflet și în gând, nu prin intermediarii răutăcioși care prin răutate l-ar distribui doar la complicii lor...Inspirație fructuoasă tuturor!
VASILE DAN MARCHIȘ