Anotimpul reînvierii și al reîntoarcerii la viață,
vine în casa prieteniilor „eCreator” cu o nouă antologie, „Primăvara
sentimentelor”, realizată cu profesionalism și dăruire de neobositul călător
dinspre suflet înspre suflete, Ioan Romeo Roșiianu.
Omul din el nu a lăsat niciun anotimp să treacă și să petreacă doar viețile
oamenilor, le-a dăruit din lumina sufletului său antologii care amprentează trăirea
și viața și în care a așternut cuminte și cuminți scrierile mai multor autori,
cunoscuți sau aflați indeciși la porțile afirmării.
Începând de la sărbătoarea numită Ionel - cap de primăvară (24 februarie,
Dragobetele), se dă startul celor mai înfloritoare sărbători care merită a fi
petrecute în ploaie de emoții constructive, urmate de sărbătoarea Floriilor
(dată la care scriu această cronică), culminând cu Învierea Domnului Iisus
Hristos.
O altă antologie consistentă constituie darul pe care antologatorul îl dedică
primăverii și îl dăruiește semenilor săi, în bulgări de lumină și flori
primăvăratice, înmănuncheate meșteșugit, cu arta și precizia ceasornicarului.
Un noian de gânduri precum florile de măr cad de sub pana a 83 de autori ce
delectează prin versuri, poezie, eseu, proză sau pagini de cronică literară
(Ică Sălișteanu), așezați în ordine alfabetică, cuprinși cu „florile” lor în
peste 505 pagini.
Pornită cu o „Sete de Dragobete”, din „orașul pustiu”, antologia nu poate să
nege situația tristă în care încă se află omenirea, pandemia care înnebunește o
lume de mai bine de un an, în care oamenii sunt „încarcerați” în case și
suflete: „Așa a fost, Iubito, și simt că-ntre patru pereți mă strânge pielea
zidului / carnea mea e ca o tencuială pe oasele acum mai bătrâne ca ieri”
(„Scrisoare despre moartea care se plimba aseară pe stradă” ), salvarea venind
din speranță și credință („atunci am înțeles că unde există credință există
speranță” – Scrisoare despre porumbei și umbra speranței în zbor), după cum
susține creatorul celebrelor Scrisori, Ioan Romeo Roșiianu.
Această speranță vine din credință, din dorința desăvârșirii („Mi-l închipui pe
Dumnezeu frământând omul // îl și văd cântând cu îngerii alături / cu bucurie
și speranță” – Tudor Gheorghe Calotescu), susținând „Iluzia zilei bune” („...
iluzie a zilei bune, aerată, / tentantă ca o spumă de căpșune, / revarsă-ți
preaplinul prin fanta bufantă / ivindu-te din genune la a mea rugăciune!” –
Mihaela Marilena Chițac).
Cuprinși de sentimente și emoții, scriitorii au acoperit o gamă largă din
simfonia primăverii, de la dulcele păcat la credință, confesându-se cititorilor
în mod original.
Bogată în sărbători religioase, primăvara e anotimpul postului, al bucuriei, al
reîntâlnirii cu Dumnezeu și cu „Sfinții” („din când în când sfinții / vin / pe
pământ” – Ovidiu Cristian Dinică), căutând „Izvorul dragostei” („Primăvara
totul este minunat, / Parfum pe dealuri și-n câmpie, / Natura ne îndeamnă să
viețuim curat, / O altă Cale nu-i spre Veșnicie” – Vasile Didoacă Dojană) în
„Primăvara” („M-am plimbat cu tine / prin ploaie. / Deodată, ai început / să
înfrunzești.” – Daniel Luca) în care te privești în oglindă, întrebându-te „Ce
sunt eu?” („Scânteie din Dumnezeu, / risipită-n tot felul de vise / și-n doruri
necuprinse.” – Crina Lazăr).
Iubirea, liantul care leagă oamenii este cel mai frumos dar al lui Dumnezeu
(„Sub gene porți o lacrimă de mir, / Să-nnobileze șoapta de iubire, / Învăluită
în parfum de trandafir” – Nicuță Ioan Lungu) menit să facă „toate visurile împlinite”
(Daniel Marian), o eternă „Împlinire” a omului („Se împlinește frunza-n verde
copt / Prin văi și dealuri, pe un fast tărâm / Și rapsodii, în triluri vând un
pont / Parfumului din floarea de salcâm”) și o binemeritată „Împrimăvărare”,
după cum le vede Dan Mitrache.
„Stihuri de primăvară” și o „Emoție de primăvară” ne aduce Cristian Gabriel
Moraru, atunci „când florile dorm și pot fi furate / când respiri topind
întunericul din mine și noi” (Nicolae Nistor).
Dorința iubirii e proiectată în absolut „La Judecata Ta când / sigur voi fi
găsit vinovat, / dacă acorzi dreptul / la o ultimă dorință, / o să-mi asum
insolența / de a-ți cere o armată de cupidoni / cărora să le pot ordona / să
săgeteze / femei frumoase și orgolioase” (Vis de bătrân misogin – Ică Sălișteanu)
sau devine literă de lege și trăire interioară („Nimeni nu m-a iubit mai mult
decât tine / Poate Dumnezeu când mi-a insuflat pe buze iubire // Nimeni nu m-a
îmbrățișat mai mult decât tine / Poate mama când la pieptul ei m-a hrănit //
Nimeni nu mi-a mai dat fericire ca tine / Și nimeni nu s-a mai obosit să mă
întrebe de bine” – Nicolae Toma).
Acestui „Tablou de primăvară” (Mariana Tasente) plin de strălucirea versului de
calitate, i se alătură poezia, sinonimă cu mama, iubirea, viața, Dumnezeu: „laptele
mamei este poezie / ea ne-a legat de viață cu o șoaptă / cu un sărut pe frunte
/ sângele nostru este poezie / în fiecare zi îl simțim prin trup / cum ne
înalță” (La mulți ani, iubită poezie! – Constantin Vaciu).
Gânduri înălțătoare, pornite din suflete frumoase se întrec să încânte
sufletele cititorilor în antologia „Primăvara sentimentelor”, Ioan Romeo
Roșiianu pregătindu-ne de o nouă provocare a „Emoțiilor de vară”.
Gând înălțător în lumină, cititorule!
Petronela Apopei
