FIE-ȚI ȚĂRÂNA UȘOARĂ, GHIȚĂ BLIDAR!

 

„SIT TIBI, TERRA LEVIS”, (lat.) - GHIȚĂ BLIDAR!

Motto:

„Cântecul popular este cel care alină durerea sufletului și dorul de cei dragi, și de aproape și de departe, este cel care aduce pacea în suflet, armonia și iubirea".

Vasile Bele

 

O veste tristă, de bună dimineața! E zi de luni și începutul Postului pentru Marele Praznic al Învierii! Un post binecuvântat, tuturor!

Cu tristețe primesc vestea că INTERPRETUL DE MUZICĂ POPULARĂ - GHIȚĂ BLIDAR - reprezentant al Țării Codrului, și-a început Călătoria, înspre Lumina Învierii, duminică 22 februarie 2026.

 

Scriu acestea din respectul și prietenia, colaborarea și prețuirea, toate în cununa culturii, care ne-a legat de-a lungul anilor. În plus, ne-a unit și mai mult faptul că în 2017, în calitate de membru fondator al revistei „Din vatra satului", și în calitate de editor, am scris o carte biografică, cu și despre viața artistică al celui care ne-a cântat și încântat cu cântecele codrenești, vreme de câteva decenii - era, în fapt, toată activitatea cultură a bunului prieten, fie iertat!

Este vorba despre volumul: „GHIȚĂ BLIDAR - UN OM INTRE ARTIȘTI, UN ARTIST INTRE OAMENI", apărut la Editura Armonii culturale, Adjud, (VR), 2017, ISBN 978-606-746-325-5, 156 de pagini, având în colectivul de autori și pe: Ramona Ursan, Ursan Gheorghe, prof. Florica Jurasko, Cristina Bele, și evident, Vasile Bele semnatarul acestor triste însemnări sau consemnări - repet, cu toții, membrii fondatori ai revistei „Din vatra satului".

Tot ca un reper interesant este și faptul că, în Secțiunea a II-a, din prezentul volum, am avut parte de frumoase și minunate surprize, colegii de cântec și cei care l-au respectat și prețuit și-au lăsat, fiecare în felul său, un gând, un mesaj, o părere, o urare în prag de frumoasă, aleasă, onorantă și distinsă sărbătoare literară și culturală. Amintesc, în ordinea includerii în volum: Silvia Tămășan, Sergiu Rusu, Nicku Kiss, Claudiu Trif, Vasile Boiciuc Rogneanu, Cristina Petriman, Dumitru Țițerman (RIP), prof. Dumitru Iederan, Ghiță Ursan, Bot Florin Vasile, Asociația „Codrenii", Petrică Mureșan, Cristina Bele, Ana și Aurel Bele, prof. Livia Perța, poetul popular Marița Grigor, Marioara Pop, Adrian Pașca, Adriana Irimieș, Hermina Marc Iluț, Ana Holdiș Pop, Viorel Pop, prof. Maria Tripon, „Danțăușii din Cuța" - și, cu respect pentru fiecare, dacă, din cauza emoțiilor am omis pe careva, rogu-l să aibă îndurare și înțelegere sufletească, și să îmi ierte impolitețea, dar nu am făcut acest lucru voluntar. Și uitarea face parte din viața noastră.

Sunt foarte multe lucruri frumoase de rostit la ceas de rămas bun! Păcat că, artistul și-a început prea devreme Marea Călătorie înspre Lumina Învierii.

Sunt amintiri multe și frumoase, care de acum vor fi și mai prețioase. Sunt oameni cu care a colaborat și pe care i-a îndrăgit din prima clipă, oamnei care nu îl vor uita. Nu îi vom uita cântecul, nu îi vom uita dragostea pentru folclor, obiceiuri și tradiții - marea dragoste pentru lada de zestre a Țării Codrului pe care a iubit-o că pe o rugăciune.

Ghiță Blidar, pe lângă faptul că era prietenul tuturor, era înainte de toate, un om care îl avea pe Isus Hristos și pe Maica Pururea Fecioară, în inimă - era un om credincios și cu mare frică de Dumnezeu.

Ghiță Blidar, a fost un om deosebit, care a știut ce înseamnă modestia și noblețea simplității și așa va rămâne în sufletul fiecăruia dintre noi - simplu dar bogat în cultul prieteniei, modest dar nobil în același timp.

Sunt foarte multe lucruri frumoase de rostit, și cu siguranță ele fi-vor rostite de fiecare în parte, pentru că sunt convins că Interpretul Ghiță Blidar, vă rămâne în sufletul nostru, vom aprinde lumina gândului și a lumânării la ceas de aducere-aminte și dor, îl vom aminti în rugăciunile noastre, la ceas de amintire și pomenire.

Nu îmi cereți să vorbesc puțin despre cel care s-a dăruit folclorului românesc și promovării acestuia în forma care a înțeles-o, pentru că mi-ar fi cu neputință. I-am cunoscut, în calitate de editor familia - soția Doina, fie iertată, spre care se îndreaptă, și ea la rândul ei, bolnavă și îndurerată multă vreme. I-am cunoscut copiii - pe Liviu și pe Dana, pe care i-a iubit că pe lumina ochilor, cei care de azi rămân mai săraci, mereu cu tristețe și amar în suflet, pentru această mare și grea pierdere. Să fiți puternici și mereu să îi cinstiți memoria celui care vă este tată - Ghiță Blidar.

Colaborând în realizarea volumului: „Ghiță Blidar - un Om între artiști, un Artist între Oameni", mi-am dat seama cât de mult vă iubește și vă prețuiește.

În multe privințe, pe omul de scenă Ghiță Blidar, l-am putut da drept exemplu de simplitate și eleganță sufletească....

Iar mă întorc la volumul biografic, pe care Ghiță Blidar, l-a ținut la piept precum o carte de rugăciuni, considerând toate acestea că fiind și o lansare-prezentare, IN MEMORIAM - GHIȚĂ BLIDAR, deși el a fost prezentat în cadrul ceremonial, și la Satu Mare, la Baia Mare, la Cluj-Napoca, în Zalău - locuri prin care, Ghiță Blidar, a trecut și a cântat, locuri pe care le-a avut în suflet și mereu le-a cinstit și prețuit, pentru că asta știa să facă cel mai bine - să aibă respect pentru tradițiile și obiceiurile noastre strămoșești, pentru oamenii care l-au respectat, cunoscut, susținut, apreciat și prețuit.

(citez din volum):

„Într-o altă întâlnire de-a noastră, îmi mărturisește despre alți oameni și alte locuri pe unde l-au purtat pașii cântecului popular, rugându-mă să nu uit să scriu despre ei. Cum să uiți, când toate acestea fac parte din sufletul și emoțiile celui despre care scriu, gânduri închinate celor dragi, pentru că Ghiță Blidar, nu știa ce înseamnă fățărnicia și el era prieten cu toată lumea", (p. 22).

Aș îndrăzni, făcând abuz și încălcarea unor cutume morale, rugându-vă să îi mai acordați câteva clipe, să amintesc că Ghiță Blidar, a fost un om al scenei, a cântat la zilele comunelor și orașelor din multe județe, deci, a fost cunoscut nu doar pe plan local, cu și pe plan național, a fost invitat la multe emisiuni TV în plan local dar și în plan național. Întotdeauna, Ghiță Blidar, s-a identificat cu Țara Codrului, cea pe care a reprezentat-o, cu cinste și onoare, cu bucurie și lumină, cu dragoste și prețuire, cu pasiune și sinceritate.

Ghiță Blidar a avut un respect deosebit pentru cei care cânta, pentru cei lângă care cânta și cu care umpleau, spre bucurie, scena artistică - pentru cei care l-au respectat și l-au răsplătit cu aplauzele lor - publicul larg și iubitor de frumos - evident, lucruri consemnate în volum.

Ghiță Blidar, a avut o bogată activitate culturală, artistică, având în repertoriul său, pe lângă frumusețea cântecului popular, și colinde, și pricesne - cântări bisericești, înregistrări video și audio, filmări care dovedesc trecerea artistului prin această lume.

Lumea presei locale și naționale, a fost interesată de activitatea artistică, despre activitatea culturală a interpretului Ghiță Blidar, i-a acordat respect, i-a arătat prețuire, marcând diverse momente din viața acestuia, cu interviuri personale, articole sau eseuri legate de întreaga activitate pusă în slujba cântecului popular, multe din ele, devenite pagini importante din istoria noastră, adevărate repere ale valorii tradiționale.

Multe dintre ele sunt păstrate în arhiva personală a familiei Blidar - lucruri, mărunte, sensibile dar importante pentru istorie, căci, așa cum a fost, Ghiță Blidar, a fost și este o pagină din istoria Țării Codrului, cu care se identifică în permanența continuitate a timpului prin care trecem.

Vor fi clipe de aducere aminte, momente în care vom depăna amintiri de suflet, lucruri ce ne-au unit, ne-au bucurat, ne-au întărit și ne-au fost rugăciune, dar și clipe de tristețe, clipe în care ochii gândului vor dori să-și spele cu lacrima sincerității, dorul de Ghiță Blidar.

Personal, aici, public, în calitate de membru fondator al revistei, în calitate de editor, cer permisiunea familiei de a accepta propunerea în numele colectivului redacțional, de a institui premiul „IN MEMORIAM - GHIȚĂ BLIDAR - interpret al Țării Codrului", premiul care ne va face cinste și onoare, și pe care îl vom acorda celor care promovează cântecul popular, autenticitatea și originalitatea, momente la care vom invita și familia pentru a participa la festivitățile publice, marcate și marcante ale vieții noastre.

Prin aceste proiecte, nu vom face altceva decât să cinstim memoria lui Ghiță Blidar, să îi aratăm neuitare și nemurire. Este un prim pas pe care îl vom avea de analizat, dezbătut și de stabilit concret... Indiferent care ar fi reacția familie, noi vă asigurăm de prețuire adâncă, de prietenie sinceră, de deschidere întru colaborare și cooperare de acum înainte... Vă mulțumesc!

 De azi, Ghiță Blidar și glasul cântecului său îl vor asculta și îngerii din cer, împreună cu cei grăbiți să plece, înaintașii noștri, promotori importanți ai folclorului - Titiana Mihali, Nicolae Sabău, Veronica Crăciun Perșe, Vasile Petrușan, frații Petreuș, poetul Ioan Voicu, Benone Sinulescu, Valeria Peter Predescu, proaspăt pornit pe drumul stelelor Gheorge Chindriș din Ieudul Maramureșului, și mulți mulți mulți alți oameni care au făcut cinste locului respectând folclorul și tradițiile locului.

Condoleanțe familiei și rugăciune către Bunul și Dreptul Dumnezeu, să-i așeze sufletul în loc cu lumină, „în loc luminat, în loc cu verdeață”, acolo, în Grădina Raiului și să-I ierte, precum rostim în rugăciune… „Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”.

Ghiță Blidar a fost un om care a iertat și a uitat! Noi, să nu-i uităm cântecul, să nu uită artistul, dar să-l iertăm, dacă ne-a greșit, cumva, prin trecerea prin viață. Amin!

 

GHIȚĂ BLIDAR - SĂ ÎȚI FIE ȚĂRÂNA UȘOARĂ!

 

Vasile Bele,

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România,

Filiala „Mihai Eminescu", Timișoara.

 

Cântăreaţa Marioara Pop din Ţara Lăpuşului

Cântecul popular este precum binecuvântarea părinţilor primită la vreme de călătorie pentru copilul născut şi crescut în ogradă.

Cântecul popular înseamnă sănătate pentru omul aflat în patul suferinţei.

Cântecul popular este roua unei dimineţi minunate.

 Mărioara Pop –

lucrurile prioritare îi sunt cultura, promovarea folclorului și a tradițiilor

 Țara Lăpușului prin Mărioara Pop poate fi numită, fără a fi acuzați de superficialitate – Țara Cântecului Popular, iar satul sau comuna Suciu de Sus, atâta de dragă Mărioarei Pop, poate fi ridicată la rang de capitală – Capitala cântecului popular.

                                                                 ,,Dragu mi-i unde-am venit,

Cu cine ne-am întâlnit!

Dragu mi-i unde-am intrat,

Cu cine ne-am adunat!”.

este unul din cântecele ce aparține tezaurului folcloric din Țara Maramureșului, dar arhicunoscut în lumea satului tradițional, ce se potrivește, precum o mănușă, și Mărioarei Pop. Dar, cine știe, pentru că nu are studiată rădăcina folclorică, dacă nu cumva, acest cântec, motto, nu a pornit din Țara Lăpușului, trecând munții și apoi, împământenindu-se în Maramureșul Istoric?!

Uite, un vrednic motiv de a depune efort pentru a-ți cunoaște rădăcina și apartenența, folclorică, de această dată, spre a ști, și-a spune lumii cine ești, și de unde vii? Că, încotro ne îndreptăm, vom vedea și, desigur, dacă va merita, vor vorbi alții despre noi.                    

Mărioara Pop este Omul care știe să păstreze tradiția, știe să respecte credința populară a moșilor și strămoșilor, și, mai presus de orice, este omul, care, știe să privească cu speranță și zâmbet, cu încredere și evlavie, către cer, pentru a-i cere, acestuia ajutor și sprijin.

Mărioara Pop, este Omul care și-a cunoscut dintotdeauna apartenența lui la un neam și pentru ca acesta să nu se piardă a făcut ceea ce cere sfânta rugăciune. Cu prețul sudorii frunții a plecat capul, punându-și familia, inima, credința în mâna Creatorului Suprem. Atunci a spus, plină de credință, evlavie și supunere: ,,Doamne ai grijă de mine și de familia mea. Dar, și de neamul meu!”.

Ce am fi noi, fără rădăcină și apartenență la un neam? Nimic! Gândiți-vă logic ... și dau un exemplu, cred eu, foarte concludent, câtă suferință încape în sufletul celui care spune, umil, mereu în căutarea cuiva:

,,Toată lumea are-un neam,

Numai eu pe nimeni n-am!”.

 Ar mai fi de rostit și altceva? Gândiți-vă și contraziceți-mă, cât de fălos este cel cu neamul mare, și cum e suflet unuia care nu are pe nimeni. Nu doresc nimănui să cunoască singurătatea! Personal, mie mi-e frică de singurătate. Eu, îl rog pe bunul și dreptul Dumnezeu, să nu mă pedepsească cu singurătate.

Oricât aș fi de călit, este singurul lucru de care fug, și nu cred că aș rezista psihic, să-l ,,duc”, tocmai pentru că am un neam și-o rădăcină sănătoasă, acolo unde-mi este vatra străbunilor – o știți, și dumneavoastră, acasă la Chiuzbaia. Mă mândresc cu ,,dița și seminția” din care mă trag! Și cu cele bune și cu cele rele! Sunt ale noastre și nimeni nu va da socoteală în locul nostru!

Pentru Mărioara Pop, cântecul popular, înseamnă o clipă din viața neamului românesc. Este foarte important să ne cunoaștem și mai presus de orice să nu ne uităm neamul unde sau în care avem rădăcina căci, fiecare suntem aparținători unui neam. Și, cum, neam cu neam se adună, și la bine și la rău, pentru a petrece sau a sărbători, și în prag de sărbătoare, dar și la muncă – Mărioara Pop, știe să adune în jurul ei oameni adevărați, prieteni adevărați, mari iubitori de cântec popular, pentru a sărbători ... pentru a sărbători prin joc și voie bună,  cântecul popular și pentru a sfinți tradiția poporului român.

Prin toată munca și osteneala depusă până în prezent de către Mărioara Pop, pentru ieșirea pe piața muzical folclorică cu cele 3 C.D., ce-i poartă glasul și inima pe cărările cântecului poplar, Mărioara Pop înfăptuiește, de-adevăratelea, un act de cultură, așteptat și binevenit oricând – ce satisface, aș zice, DORINȚA și IUBIREA de frumos a multora dintre noi.

Pentru interesul fața de valorile spirituale – trecute și prezente - ale poporului român - un cuvânt de mulțumire trebuie să-i fie adresat Mărioarei Pop  cea care și-a adus un aport extrem de important pentru păstrarea și valorificarea acestora. Și, vă asigur că nu sunt mulți, precum Mărioara Pop, de-aceia, pe cei care trudesc pe ogorul cântecului popular sau pentru valorificarea acestor comori, ar fi bine să-i iubim și să-i respectăm până-i avem contemporanii noștri. Mă bucură acest fapt și mă face să rostesc, fără a greși, cuvinte lăudabile la adresa dumneaiei  – pentru că – acest cântec popular, AZI, NU ARE VÂRSTĂ. Și, n-a avut niciodată! 

Această ,,dulce povară”, cum i-au spus înaintașii, cântecului nostru popular, a fost și este gestul suprem, asumat de Mărioara Pop tocmai pentru ca aceea ce este frumos aici, în frumoasa Țară a Lăpușului, pe valea Suciurilor, să nu moară, ba mai mult, să-l facă și altora cunoscut.

Poporul român – indiferent de timp și anotimp – indiferent de viața zbuciumată ori tihnită, dusă de-a lungul istoriei, dar și-a definirii sale, a creat valori, pentru a-și mângâia, uneori, durerea sau aleanul, alteori, a-și veseli sau răcori – a se înțelege A-ȘI STÂMPĂRA - inima și sufletul.

Atunci când sufletul i-a fost încărcat de necaz, amar sau supărare – crezând în viață dar și în ziua de mâine, românul – a creat – cântec. Asta a înțeles el, că poate să-i fie o răbufnire ori descătușare. Așa a înțeles să treacă peste acestea, prin cântec – căci acesta i-a fost alinare și mângâiere.

La vreme de bucurie și veselie – a răsunat șura de chiote, de strigături – care mai de care mai haioase, mai ironice – pentru a veseli, ori corecta, viața tradițională a satului. Câți dintre noi nu ne-am dori să avem această putere – căci doar, despre o putere putem vorbi, înaintea talentului și-a harului trimis de divinitate.

Cu glas dulce, uneori molcom, alteori săltăreț și vioi – totul, rămâne în vatra satului. Aici se păstrează tradiția și folclorul. Aici, la Suciu de Sus – sunt convins, că vom găsi mereu talent, valoare și mai presus de orice, vom găsi autenticitate – IATĂ, doar trei din caracteristicile despre care vorbim, și cu care ne putem, oricând, mândri.

Cântecul popular trebuie să cucerească inima ascultătorului, căci doar el  rămâne peste veacuri. Cântecul popular poate dăinui în lume fără frica alterității, atunci când ,,pică pe mâna” unor oameni precum Mărioara Pop.

Personal, mie, Mărioara Pop, ,,fiică a comunei Suciu de Sus”, mi-a demonstrat de fiecare dată valoarea - și acest fapt m-a bucurat. Personal, m-a convins, că aici, la granița dintre frumos și dumnezeiesc, aici,  apărați de munții Țibleșului, tradiția și folclorul, dar și cântecul popular este ridicat la rang de virtute morală și spirituală.

Aici, la dumneavoastră, acestea își găsesc, numele și renumele, iar acestea vor dăinui peste veacuri, pentru a arăta și altor trăitori din alte veacuri viitoare – că am fost și suntem.  Iată, pentru a câta oară, aici, la Suciu de Sus, înfăptuindu-se un act de cultură – extrem de important.

Personajul principal ... nimeni altul decât Mărioara Pop, și prin ea, dumneavoastră, toți cei care o iubiți – mari iubitori de folclor. Cuvintele de laudă i se cuvin din plin și sunt binemeritate. Laudă și respect se cuvine și celor care au susținut-o în drumul ei – începând cu familia care i-a înțeles rolul și rostul venirii ei pe acest binecuvântat pământ, pentru că știm în ce lume trăim – a sacrificiului și a unei crize permanente. Mă bucur enorm de mult, că aici la dumneavoastră, că aici la Suciu de Sus acest cuvânt – criză! – nu este cunoscut. Orice lucru - și mai ales dacă vorbim despre actul de cultură al unei comunități tradiționale – cere și se înfăptuiește cu sacrificiu. Cu atât mai mult, îi crește valoarea și prețiozitatea. Mărioara Pop ne demonstrează din plin toate acestea.

Mă bucură faptul că pe lângă celelalte sacrificii, în primul rând, Mărioara Pop, este exigentă cu ea. Au fost ore, zile, săptămâni, luni, ba aș zice chiar ani ... de zile, în care Mărioara Pop nu a făcut altceva decât să-și sacrifice timp, din timpul ei prețios, pentru a repeta și iar repeta, pentru a se antrena, și iar a se antrena, pentru a se căli și pregăti pentru a ieși pe piață cu efortul muncii împlinite, dar și cu fruntea sus – MÂNDRĂ și MĂREAȚĂ, de realizarea ce și-o asumă. Cuvintele, azi, sunt prea sărace în raport cu valoarea realizărilor dumneavoastră, distinsă doamnă Mărioara Pop.

Recunosc, v-am urmărit, de multe ori, ascensiunea. V-am urmărit aparițiile numeroase, de altfel, la posturile locale sau interjudețene, de televiziune. V-am urmărit pentru a vă putea găsi ceva ,,nod în păpură” – din punct de vedere etnologic, desigur, și-apoi, să vă pot, la modul cel mai frumos de exprimare, ,,critica”. SINCER ...  ați fost mereu la înălțime! Ținuta dumneavoastră morală a fost și poate fi dată oricând exemplu. Nu am găsit nimic nelalocul său.

Repertoriul original, costumul popular valoros, vă definesc și vă departajează mult în fața altora care-și spun promotori culturali – promotori de cântec popular. Verticalitatea dumneavoastră ... ținuta scenică ... vă urcă pe scara valorilor și în ierarhia prețiozității. Terenul pe care vă aflați este unul în ascensiune ... pentru că încă nu ați dat tot din ceea ce aveți frumos. Cunoscându-vă sunt sigur că veți lupta cu orice sacrificiu, cu orice neajuns, lipsă ori efort – pentru a ajunge în vârful unei ierarhii, greu definite.  Dar, ajunsă acolo sus, CINSTEA, LAUDA, VIRTUTEA MORALĂ, AUTENTICITATEA și VALOAREA, RESPECTUL și STIMA vor fi cuvintele ce vă vor caracteriza.

Felicitări tuturor celor care îngrijesc și ocrotesc acest cântec popular. Sunt sigur că moșii și strămoșii dumneavoastră, văzându-vă, sunt mândri, sunt fericiți acolo în lumea în care sunt, în lumea fără dor, sunt liniștiți, și mai presus de orice, sunt împăcați sufletește. Au crescut fii și fiice, prunci și fete, nepoți și nepoate cu cinste, spre lauda tuturor. Și, cât de frumos este pentru un părinte, atunci când, își aude odrasla lăudată!  

            Prin actul cultural ce l-ați înfăptuit – nu s-a făcut altceva decât să se pună o piatră de temelie pentru TRĂINICIE, pentru PERENITATE, pentru DĂINUIRE, dar și pentru FOLCLOR TRADIȚIONAL, pentru TEZAURIZAREA cântecului popular, pentru PĂSTRAREA în timp, a valorii noastre spirituale. Suntem datori cu astfel de acte de culturale. Pentru că și noi, la rândul nostru, suntem, sau ar trebui să fim, exemplele, cuiva.

Dacă distrugem, alterăm, ucidem cultura, trădăm istoria – ce exemplu mai putem fi? Nu pot avea decât cuvinte de laudă, de stimă și respect, celor care iubesc cultura, cântecul popular, tradiția, folclorul.

Metaforic, interpretului de cântec popular, i se spune, fără a greși, ,,mesager”, sau ,,ambasador” – o definiție minunată, o exprimare frumoasă. Sunteți, în fața noastră, ambasadorul cântecului popular autentic. Aici, în Țara Lăpușului, capitala cântecului popular, capitala folclorului și a tradițiilor autentice păstrate cu sfințenie, este comuna Suciu de Sus, numai și numai prin dumneavoastră, Mărioara Pop. 

Aici, avem oameni harnici, iscusiți, isteți, frumoși, primitori, valorificatori și păstrători de comori spirituale. Aici, la Suciu de Sus, ,,omul sfințește locul!”. Aici, omul ,,nu face umbră pământului pe care-l calcă!”. Și, mai presus de orice, aici, ,,omul potrivit este la locul potrivit!”. Cultura este înțeleasă așa cum se cuvine – ca o icoană, ca o comoară. Este comoara cea mai de preț sau ,,fără de preț”, a dumneavoastră.

Dovadă că ceea ce spun eu sunt certe, reale și adevărate, sunt valorile sau comorile ridicate sau ,,pornite” în timp, de aici, din Suciu de Sus.

            Tot de aici, interpreta Mărioara Pop, a pornit spre a duce mesajul său în lumea cântecului popular. A purtat, s-a prezentat și va reprezentat cu cinste și mândrie, dar și cu frica de a nu face ceva ce-ar putea dăuna satului. Nu ar fi dorit niciodată acest lucru, pentru că, pentru Mărioara Pop – Țara Lăpușului, ori comuna Suciu de Sus reprezintă mult. Cuvintele sunt sărace la câtă dragoste este adunată în inima acestui ,,ambasador cultural” - Mărioara Pop. Provocați-o la o discuție despre satul tradițional și-o să-i observați zvâcnirea dar și sclipirea din priviri. Uneori, din atâta drag, ochii i se umezesc de lacrimi ... și acesta fiind un gest de dragoste, pentru satul unde a crescut și de unde a plecat ducându-și dorul și cântecul popular.

Sunt exemple ce ni le dă contemporaneitatea ... dar dacă deschidem cartea de onoare a acestui sat, oare, câte lucruri frumoase vom mai găsi?! Pregătirea profesională și culturală desăvârșită și-a pus-o în slujba și pentru promovarea valorii din acest colț de rai – Suciu de Sus. Fin observator, dur și strict pentru a nu altera valoarea și autenticitatea folclorului, pe care l-ar sluji până la sacrificiul suprem, acest dascăl, luptă cu vitregia vieții. Dacă în viață n-a avut parte de mult noroc, iat-o depășind această barieră, și dăruindu-se întru totul folclorului. Este, fără a greși, o ,,slugă fără de simbrie”. Duce mai departe, promovează și susține tradiția. Parc-o văd în următoarele luni, ieșind pe piața muzical-folclorică, cu un nou album – semnat Mărioara Pop (deși se mândrește cu câteva, deja!). Am găsit în acest om – ce nu am găsit la mulți alții. Pentru ea, folclor, tradiție, obicei, înseamnă casă și familie, înseamnă viață, suflet, mângâiere.

Mulțumesc pentru cinstea și onoarea ce mi-ați făcut-o, doamnă Mărioara Pop, de-a-mi permite în aceste zile, sau în aceste clipe, de mare bucurie spirituală, când, cântecul popular, este ridicat la rang de virtute, să notez gând din gândul dumneavoastră. Azi, satul tradițional, răsună de cântec și joc – căci la  ,,pupitru”, este vocea Mărioarei Pop. Sper că aceste rânduri să fie la înălțimea muncii și-a valorii ce-o dați dumneavoastră. Dacă așa nu va fi, iertare, doamnă Mărioara Pop!

Mă aflu aici, din cel puțin două motive – unul sentimental și altul moral. Sentimental - mă simt, de multă vreme, legat de acest colț din raiul numit Suciu de Sus. Bucuriile dumneavoastră sunt și bucuriile noastre, și mai ales ale mele. Vin cu drag aici, și m-aș bucura dacă aș găsi timp îndeajuns pentru a petrece și mai mult timp, aici, la Suciu de Sus, căci de prieteni sau gazde nici nu cred că ar mai fi vorba! Spun toate astea cunoscându-vă ca și gazde. 

Am găsit și sunt convins că oricare ar fi anotimpul trecerii mele prin vatra acestui sat, voi găsi valoare la orice pas. Vom găsi oameni dornici de-a spune întregii lumi despre această lume binecuvântată, despre această oază de liniște și de spiritualitate.

Cu dragostea cu care voi păși în satul natal, cu aceiași dragoste mă voi îndrepta, de fiecare dată, și spre dumneavoastră. Nu cred în sintagma ochilor ce nu se văd și se uită! Undeva, într-un sertăraș al inimii vă voi purta mereu mereu, indiferent care ar fi următorul pas din viață. Am colaborat împreună, e drept puțin, pentru că așa au fost vremurile. Am pus baza și temelia unor întâlniri de suflet, care vor rămâne pentru noi amintire, dar pentru alții vor fi prețioase documente, ce le vor arăta altora, că ceea ce se află aici, la Suciu de Sus, este adevăr, valoare, autenticitate!

Nu putem schimba nimic din ceea ce este trecut, dar, poate avem ocazia să vorbim despre un viitor sănătos, în folosul nostru, al tuturor. De pierdut, nu văd cine ar avea de pierdut! De câștigat ... sau, de câștigători, dacă tot veni vorba, cred că am fi toți ... și cei tineri, și cei bătrâni. Și cei de azi, dar mai presus de orice, și cei de mâine.

Așa ar trebui privit lucrul atunci când îl începi ... să vezi ce este azi și care sunt oportunitățile de mâine, căci viitorul nostru ... este cum este! Iertare pentru această sinceritate.

 Înspre final, în dorința întâlnirii cu dumneavoastră și cu cântecul popular atât de drag, nu pot decât să aduc, atâta cât îmi stă în putință, mulțumiri. Cu un cuvânt de mulțumire permiteți-mi să mă adresez mamei dumneavoastră, cea care va născut și crescut în acest spirit al iubirii spirituale - și ea un talent desăvârșit. Poate, dacă în viața n-a prea avut parte de susținerea celor de lângă dumneaiei, văzându-vă, iubindu-vă, a făcut orice efort pentru ca dumneavoastră, Mărioara Pop, să-i urmați, dar și să-i împliniți visul, neîmplinit.  

            Mulțumesc Mărioara Pop pentru cinstea făcută de-a fi azi alături. Mulțumesc Mărioara Pop pentru bucuria și căldura cu care ne primești și îți  înconjuri musafirii (oaspeții!), dar, eu, credeți-mă, nu mă simt, aici, oaspete, ci, mai degrabă, sunt unul de-al locului, de-al casei. Și mă bucur că e așa!

            Iubitorii de cântec popular autentic se pot bucura din plin de realizările dumneavoastră. Cred în puterea cuvântului rostit și-a timpului ce va fi în favoarea tuturor. Doamne dă! Să nu lăsăm ziua, ceasul, clipa acestei minunate sărbători să treacă, fără a profita de toate bunătățile pregătite. Vrem, cu adevărat, să arătăm lumii, că știm să petrecem așa cum se cuvine, în astfel de ocazii.

Mărioara Pop a fost și este mereu un om plin de energie. Ne-a demonstrat că are puterea muntelui Țibleș și acuratețea apei curgătoare din vârful acestui mândru și semeț munte. Doar uitându-te împrejur poți să-ți dai seama cine este Mărioara Pop! Văzând vecinătatea muntelui, văzând apa ce duce la ,,vale” răul și necazul, vezi locuitorul acestui ținut fără de apus. Îl vezi – curat, semeț, isteț, sincer, primitor, ospitalier. Rar te întâlnești cu astfel de ocazii, în schimb aici, în Țara Lăpușului, le întâlnești la fiecare pas.

Rugându-l pe Dumnezeu să vă dea putere și sănătate mă apropiu și eu de-un final, mulțumind, a câta oară, cerului pentru această binecuvântare. Încă nici n-am plecat de pe meleagul dumneavoastră și deja, mă gândesc la următoarea întâlnire care aș vrea să fie cât de curând. Doamne ajută!

Să ne vedem frumoși  și  sănătoși!  Mărioara Pop – a iubit, iubește și va iubi cântecul popular așa cum iubește rugăciunea. A iubit, iubește și va iubi cântecul popular așa cum își iubește familia și neamul. A iubit, iubește și va iubi cântecul popular așa cum își iubește un părinte copilul. Mărioara Pop – este promotoarea autenticității și-a valorilor naturale ale satului tradițional.

Mărioara Pop este un Prieten și un Om care știe să-și iubească prietenii. Mărioara Pop știe să definească prietenia și omenia foarte bine. Mărioara Pop  nu știe ce înseamnă ură, dispreț, neîncredere, minciună sau fățărnicie. Sinceritatea sufletului ei este de admirat, fapt ce te face s-o îndrăgești chiar din prima clipă. Apoi, auzindu-i glasul și cântecul, îți dai seama ce frumoasă este viața. Și cât ai de pierdut dacă trece degeaba prin ea!

Talentul nu-i este deloc străin, ba dimpotrivă, Dumnezeu, în marea Lui iubire i-a dăruit mult prea multe – o voce frumoasă și lină, un suflet bland, o inimă de aur, o prietenie fără de margini. Mărioara Pop este Omul care își recunoaște darul și harul lui Dumnezeu, și face tot ce îi stat în putință, pentru a-l arăta sau a-l dărui și altora. Ea a primit un talant și știe ce să facă cu el, nu la irosit, dimpotrivă, la înmulțit, și din el, a dat tuturor. Și-ar da viața și sufletul pentru un prieten adevărat sau pentru familie.

Văzând-o pe Mărioara Pop, cunoscând-o pe Mărioara Pop, am mai învățat ceva: să fiu sincer și să-mi iubesc familia și prietenii. Am învățat (dar nu știu dacă voi reuși), să fiu sincer în fața prietenilor, să fiu deschis și să-mi apăr adevăratele prietenii.

            Iar în final, pentru că tot am început cu cântec, haideți să terminăm tot cu cântec, dar de această dată, unul cules de pe proaspătul C.D. – într-o interpretare de excepție. Vocea minunată, cântecul vechi și valoros, desigur vă vor încânta încă de la prima ascultare.

                                                                                   de  VASILE BELE