Ciprian Deac - jucătorul emblematic al CFR Cluj s-a retras din activitatea sportivă. Poate exagerez, dar impresia mea este că CFR nu a mai câștigat titluri de campioană de când Ciprian Deac nu a mai fost determinant în jocul echipei, pe fondul diminuării capacității de joc odată cu vârsta. Practic, din acel moment s-a intrat într-o perioadă post-Deac, în care echipa se află și acum, una a căutărilor și experimentelor legate de formule de joc, antrenori și, evident, a căutării decarului lucid, creativ și decisiv care a fost acest fotbalist. Ultimele titluri aduse în Gruia sunt rezultatul unor ediții de campionat în care, meci de meci, Ciprian Deac fie a marcat, fie a dat pase de gol, fie a fost prezent în tranziția mingii spre gol. Iar dacă s-a întâmplat să nu fie niciuna din astea, atunci a fost remarcabilul său angajament fizic, care îi făcea pe colegii mai tineri să se rușineze și să "rupă iarba" pentru a nu suporta privirea grea a "bătrânului". Deac a jucat și la alte cluburi, în alte campionate, dar singurul loc în care la valoarea fotbalistică a adăugat tot sufletul a fost CFR Cluj și asta s-a văzut. A fost determinant inclusiv prin calmul și încrederea pe care o transmitea celorlalți jucători. Să amintesc doar de finala campionatului jucată în 2020 la Craiova, când din postura de lider Universitatea anunța, prin oficialii clubului, ce spectacol urmează după ce câștigă titlul la ea acasă. Deac a avertizat că oltenii se precipită cu declarațiile și că "au pus cam repede șampania la rece". A fost o partidă controlată de clujeni care au câștigat cu 3-1, ultimul gol al CFR fiind marcat de Deac, iar primele două, atenție, din centrările lui. Practic, omul "le-a suflat" titlul celor din Craiova și cred că în nemilosul 5-0 pe care aceștia l-au administrat, recent, tot într-o finală de campionat, celeilalte echipe a Clujului (încă pufoasă și imatură competițional), a contat și furia înmagazinată de olteni după lecția încasată atunci de la CFR.
Dincolo de calitățile sportive ale lui Cipri Deac, cum i se spune, se află caracterul acestui om, care a trebuit să gestioneze de-a lungul timpului, din postura de căpitan al echipei, momente critice generate din nimic de o presă sportivă interesată și senzaționalistă. Încercărilor de compromitere a relației dintre liderul din teren și antrenor ori de fisurare a vestiarului destul de eteroclit al CFR-ului, Ciprian Deac le-a răspuns de fiecare dată calm, asumat, separând minciuna de adevăr și demonstrând principii morale solide cu care mulți trepăduși care populează lumea fotbalului autohton nu sunt obișnuiți.
Sigur, momentul retragerii din activitatea competițională trebuia să vină. A fost unul cu adevărat emoționant, dar, cum e firesc, Deac rămâne la clubul care îi datorează cele mai bune pagini din istoria sa recentă.
Mulțumim, Cipri!
Ioan GHERGHEL
