Miercuri, 13 decembrie a.c. am primit prin Poșta Română (draga de ea!) un pachet trimis de scriitoarea Cornelia Chifu cu cel de-al 4 volum al antologiei ”Taina scrisului”, antologie îngrijită de către scriitorul George Roca din Australia, editura Academiei Româno-Australiene, director Daniel Ioniță, consilier editorial George-Nicolae Stroia, coperta și ilustrații interioare George Roca.
În prefața antologiei scrisă de către Mihai
Batog-Bujeniță (Iași) aflăm lucruri interesante despre scrisul de mână iar
autorul își pune, justificat întrebarea ”Scrisul este un har sau o abilitate
dobândită?”.
În antologie sunt prezenți un număr de 50 de autori
care expun eseuri de motivație literară. Nedorind să fac un ”pomelnic” am să mă
opresc la câțiva dintre ei:
Pompiliu Comșa – „Mă simt în situația celui care
trage concluzii de la început, deoarece taina este cu siguranță cuvântul. De
foarte multe ori am considerat o taină faptul că după punctul final al unei
lucrări, la recitirea celor înșiruite, intervenea profunda mirare. Nu sunt
singurul în situația asta. Deși scriu de toate. Mă refer la tematica celor
celor 19 volume apărute și a altora aflate în șantier”.
Amalia Achard (Limoges, Franța) – „Aveam un
profesor, domnul Stan Lazăr, care ne vorbea despre scriitori, poeți și operele
lor cu atâta pasiune, și ne citea fragmente din romane sau poezii cu așa talent
și emoție-n glas, că mă topeam cu totul și nu mă mai săturam ascultându-l.
Atunci am prins drag de lectură, visam și mă credeam capabilă să devin
scriitoare!”.
Lucian Dumbravă (Faro, Portugalia) – „Pe la 11 ani
făceam cărticele din file de caiet împăturite și prinse-n agrafe, în care
apăreau povestioare scrise cu stiloul. Acum le numesc povestioare, dar atunci consideram că sunt romane și încercam,
fraudulos să le vând colegilor de școală. Nu am făcut, la vremea aceea, din
aceste vânzări ilegale, mai mult decât câștig astăzi din cărțile tipărite”.
Flavia Lațcu (Freudenstadt, Germania) – „După
terminarea liceului, inima m-a îndemnat să-mi croiesc drum spre o profesie prin
care aveam șanse să aduc mângâiere și vindecare în sufletele oamenilor prin
ascultare, empatie, determinare și conștientizare descoperind că fiecare om,
indiferent de cultură, pregătire, vârstă sau etnie are nevoie să își exprime
emoțiile, stările, sentimentele și trăirile atât de acut și necesar...iar eu am
ales cu mare drag această cale”.
Marius Ghinescu (Perth, Australia) – „Taina scrisului este un subiect mai mult
decât pretențios, ce face obiectul exegeților într-ale filozofiei mai mult și
mai puțin a literaturii. De ce? Pentru că în traducere slobozită taina este asociată misterului, o minune ce nu prea poate fi explicată de mintea
omenească”.
Daniela Achim-Harabagiu – „Scrisul e o artă, și ca
orice artă, este un dar divin, și ca orice dar divin, se revelează celui ce-i
este dăruit sub forma unor avalanșe de gânduri și idei. Este ca o conectare la
Sursă”.
Ticu Leontescu – „Așadar, scrisul, omenește vorbind,
este un meșteșug dobândit, dar, dumnezeiește vorbind, este și o taină divină,
niciodată deplin revelată. Și totul e frumos, nu numai pe bolta Capelei
Sixtine, ci și în atelierul oricărui alt
creator înzestrat cu har şi truditor pasionat. Totul este desfătător,
întremător și intim, ca aroma pâinii rumenite și calde, proaspăt scoasă din
cuptor”.
Horia Ion Groza (San Diego, California, SUA) – „De
ce scriu? Cred că fiecare dintre noi ar trebui să scrie. Scrisul îți limpezește
gândul și te învață să îl exprimi mlădiindu-ți limba, te ajută să pui ordine în
tine”.
Melania Cuc – „Am fost obligată să trăiesc ceea ce scriu, să fiu credibilă, să nu deviez
de la subiect. Oarecum, jurnalismul m-a disciplinat liric. Eu am fost poet,
prozator și dramaturg încă de pe când nici nu învățasem alfabetul”.
Ion Dur – „În eseurile mele, nu am făcut braconaj de
idei sau piraterie spirituală, după cum nu am avut amnezia ghilimelelor, cum ar
spune Blaga, și nici nu am comis concesii culturii de estradă. Am recurs
totdeauna la lectura unor texte și la interpretarea lor. Atât și nimic mai
mult, dar și nimic mai puțin!”.
Ion Ionescu-Bucovu – ”Colaborez la diferite reviste
și ziare cu profil literar. Am scris peste 200 de articole publicate în reviste
și ziare. Am scris peste 15 prefețe la cărți de poezie ale unor poeți
contemporani. Sunt cofondator și editorialist la revista de cultură și artă Amprentele
sufletului condusă de Eugenia Gavrilescu. Am în lucru Scrisori de dragoste Eminescu și Veronica Micle (Adnotate și
comentate), un volum de Sonete ale
toamnei. E o muncă de o viață dedicată pasiunii mele de a scrie...”.
Gelu Dragoș - „Scrisul pentru mine este o terapie cu
gândul sincer că el, scrisul, poate deveni o altfel de aducere-aminte pentru
atunci când nu voi mai fi, poate va reprezenta un document al trecerii mele pe
acest pământ, al neuitării, fiindcă, nu-i așa, verba volant, scripta manent”.
Elena Trifan – „Pentru mine scrierile mele sunt o
modalitate de eliberare a unor energii creatoare lăuntrice, a unor idei,
gânduri și sentimente, a unei dorințe de a mediatiza partea frumoasă, pozitivă
a vieții, de a aduce măcar un licăr de lumină în sufletele oamenilor”.
Vasilica Grigoraș, trage o concluzie la acest al
4-lea volum al antologiei „Taina scrisului” afirmând: „Ca într-o horă
românească își dau mâna autori din România și români din: Australia, Noua
Zeelandă, SUA, Canada, Israel, Spania, Italia, Franța, Anglia, Germania,
Grecia, Cipru, Liban, Republica Moldova, într-un act literar de excepție. (...)
Fiecare semnatar este propriul său reper – are identitate proprie, este o
aventură ființială, interioară, cu o constanță spirituală proprie. Fiecare
autor cu aspirația sa, cu inspirația și muzele proprii, cu manifestarea și exteriorizarea
în stil personal, cu misterul lui. Fiecare visează desenând pe șevaletul inimii
vise împlinite, în curs de realizare ori ratate, însă acestea din urmă fiind
trepte de unde își pot lua startul spre un nou vis zburat spre alt orizont
literar, mai adecvat locului, timpului și eului său lăuntric. Fiecare eseu este
o vorbire monologă, susținută de plăcerea de-a expune și etala sensibilitatea.(...) Fiecare eseu este o celulă vie
a organismului antologiei; maeștri și discipoli își dau mâna într-o sinceră
mărturisire aprinzând focul imaginației și dând putere expresiei, bunului gust
prin mulțimea și diversitatea ideilor, curățenia și calitatea limbii.(...) Prezență
trează, George Roca prin inițierea proiectului Taina scrisului și promovarea
operei autorilor de literatură încă mai crede că societatea trebuie și chiar
poate să recupereze forțele creatoare, gândirea vie, trăirea profundă, cu alte
cuvinte, ființa reală”.
Gelu Dragoș, U.Z.P.R
