Suntem din nou faţă în faţă cu un nou început...

De data aceasta început atipic. Prilej de bucurie pentru unii sau de tristeţe pentru alţii; important este faptul că Dumnezeu ne-a ajutat şi până aici!

 Încătușată în realul meu tomnatic, la ceas final de soare obosit, am ajuns de linia de sosire! De azi, voi sta „pe margine”! Voi lăsa în urmă draga mea menire, iar școala nu-mi va mai fi “acasă”. Strâng pleoapele să nu curgă lacrimi, numărând toamnele în care mi-am pregătit “ghiozdanul” cu: câte un manual de profesionalism, unul cu devotament, altele cu prietenie, omenie, blândeţe, răbdare, calm, şarm şi unul mare cu dragoste împărțită în mod egal. În ele aveam și cuvinte care ceartă, dar învață și cuvinte de laudă care îndeamnă la perfecționare. Am dorit să-i cresc frumos. Pentru noi, dascălii, fiecare copil nu este doar un elev, ci o ființă umană complexă cu necesități unice.  I-am învățat cât am știut, nu numai lecții din manuale ci și cele pregătitoare pentru viață.Tot ce trece cu noi, prin noi, devine rutina vremii-temniță fără ziduri, din care doar înaripatul gând evadează. Și acum?! Am sentimentul că nu știu încotro? Foaia albă plină de potențial și sentimentul de nerăbdare care vrea un răspuns imediat! Poate că am de-a face cu o energie a sfârșitului, a renunțării și eliberarea de povara dintre presiuni externe și nevoi interne, între muncă și timpul petrecut cu cei dragi, un vertigo de energii și emoții care te pot epuiza uneori, dar este totodată și despre un nou început și ancorarea într-o nouă etapă.Poate fi vorba de o  conectare cu adâncurile nesondate ale ființei. Îmi conserv energia surâsului..am intrat în senectute și visez că mă voi tupila undeva în liniște.

Mantra mea va fi : “În mine se așază liniștea și bucuria simplității!” Ei, asta-i ca o linguriță de zahăr în amarul cafeneizat al vieții!(de cel “tras pe dreapta”)!

Voi  învăța să am încredere în curgerea firească a vieții, să am credință că înțelepciunea universului îmi va deschide alte porți și oportunități noi, îmi va reaminti să fiu generoasă, altruistă și plină de compasiune nu doar față de ceilalți, dar și față de mine. un an școlar în care noi, profesorii și părinții să le dăm copiilor cea mai frumoasă lecție - cea a creativității, a gândirii pozitive, a cooperării și a întrajutorării! Și la sfârșitul căruia să aruncăm la coșul de gunoi al istoriei toate măștile - simbol al fricilor și al resemnărilor noastre și să ZÂMBIM recunoscători, cu zâmbetul întreg și luminos!

Dragi copii și dragi colegi, vă doresc bucurii, reuşite, roade bogate şi multă putere de muncă pentru a le vedea împlinindu-se!

                                                                          Prof. pensionar Emilia POP

                                                                      Mireşu Mare, 12 septembrie 2020

BREXIT-ul, un nou început

Odată cu  punerea în practică a BREXIT-ului, atât  Uniunea Europeană cât şi Marea Britanie fac un câte un salt în necunoscut. Este adevărat că „saltul în necunoscut” este o predicţie a presei englezeşti, dar orice început presupune o continuare.

Cel mai grav lucru care s-ar putea întâmpla este ca şi alte ţări să se sature de „dictatura UE” şi să urmeze exemplul Marii Britanii. Şi nu este vorba despre ultimele intrate, fostele ţări socialiste, ci despre ţări puternice din punct de vedere economic. O Uniune Europeană fără Germania este de neimaginat, ca şi fără Franţa, Italia, Spania.

Spargerea UE, notează un mare ziar european va produce „mai multe pagube economice decât cele două războaie mondiale”. Să sperăm că nu se va ajunge atât de departe.

Deocamdată ieşirea Marii Britanii ne interesează prin prisma celor peste 600.000 de români, din care sunt cu drept de muncă vreo 450.000. Dacă s-ar întoarce acasă doar cei fără drept de muncă economia românească s-ar mai înviora puţin, piaţa muncii ar primi o gură de oxigen.

Autorităţile române s-au străduit să aranjeze lucrurile pentru românii aflaţi în Anglia, cu toate că şi acasă este nevoie de mână de lucru. Chiar dacă odată cu aplicarea BREXIT-ului românii şi-a fi pierdut dreptul de muncă, în mod sigur nu s-ar fi întors în ţară, preferând să caute alte locuri de muncă în Europa.

În ultima vreme cetăţenii români se duc la muncă şi aici mai aproape, în Ungaria. În vreme ce la noi încep să vină muncitori din Orientul Îndepărtat.

Migraţia forţei de muncă va continua atâta vreme cât afară se câştigă mai bine. Când guvernul PSD a majorat salariile spunea că face acest lucru pentru a-i aduce pe români acasă. Efectul majorărilor nu a fost cel scontat nici măcar la medici.

  Soluţiile de durată sunt investiţiile şi scăderea impozitelor pe muncă. Nu cadrează astfel de soluţii cu politicile unor guverne de stânga. 

Nouă, nu englezilor, ni s-ar potrivi expresii de genul „Un nou început” sau „Un nou răsărit”, aşa cum au titrat ziarele în ziua ieşirii din UE.

Un autentic guvern de dreapta, nemolipsit de populismul social-democrat ultrastângist, ar putea trece ţara prin reforme rapide, cu orice risc. Are PNL acest curaj? USR îl împinge de la spate, dar odată ce ar ajunge la guvernare, este posibil să dea înapoi, aşa cum a făcut guvernul Cioloş.

De exemplu, în ciuda tuturor speculaţiilor pe marginea necesităţii modificării legii electorale,  a eliminării pensiilor speciale, nu s-a mers până la capăt, guvernul fiind cu un ochi la reforma propriu-zisă şi cu altul la electorat. Să admitem că PNL şi USR îşi doresc alegeri anticipate pentru că au de gând să introducă reforme dure, să supună populaţia la o terapie de şoc care să salte România cu câteva trepte mai sus, undeva peste Ungaria, alături măcar de Polonia.

Nu se spune un cuvânt despre ce se doreşte să de facă după alegerile anticipate. Desigur, din teama că vor pierde alegerile. Iar dacă PNL şi USR tac, lasă un câmp de manevră deschis PSD-ului.   

După o perioadă în care a intrat într-un con de umbră, PSD şi-a recuperat energia şi atacă în puncte sensibile< privatizarea spitalelor, reducerile de personal, micşorarea pensiilor şi alte asemenea sperietori folosite în anii ’90 de Ion Iliescu şi PDSR.

BREXIT-ul ar trebui să dea României un nou avânt. Marea Britanie şi-a asumat un risc. România de ce nu-şi asumă niciun risc? Pentru că nu are un corp de politicieni curajoşi. Din câte ne aducem aminte, niciodată Marea Britanie nu a fost un model pentru România. Noi ne-am mărginit să imităm ţări mai moderate, precum Franţa, Belgia, în  timp ce în privinţa organizaţiilor de tip mafiot am mers pe model italian.

Să sperăm că BREXIT-ul ne va dat un impuls, fiind mai ales pentru români, un nou început.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş