ZBOR SPRE ÎNÃLȚIMI –
ÎNSPRE INIMA CITITORILOR
„După o lungă perioadă de timp, în care mă zbăteam să-nțeleg și să
descifrez arta poetică, arta care ardea-n străfundul meu, am ajuns la concluzia
că nu știam absolut nimic despre aceasta. Fiindcă sunt un caracter
perfecționist, nelăsând nimic la întâmplare, învățând de mică, faptul că nimic
nu este imposibil, am căutat soluții la problemele mele, iar în urma
dialogurilor cu anumiți autori, am decis să creez un grup în care să ne
dezvoltăm literar", sunt primele mărturisiri, sincere, ce aparțin
întru totul coordonatoarei acestui proiect literar, numit metaforic: „Zbor spre înălțimi".
În fapt, am preluat
citatul din cuvântul de început al coordonatorului de antologie Camelia Boț,
numit chiar așa: „Descrierea proiectului
literar - Zbor spre înălțimi", propus în cuprinsul volumului ANTOLOGIE
A GRUPULUI LITERAR DE POEZIE, care se va îndreapta spre lumină și tipar, în
câteva zile. În spatele acestui proiect, Camelia Boț - director editorial al
Antologiei, fondator revistă și grup literar „Zbor spre înălțimi" - are o echipă puternică și curajoasă,
formată din: Florentina Tunaru (Savu) - coordonator secțiune „Tinere
talente", Daniela Konovală - redactor, Mihaela Vaida (Avram) -
redactor-șef și tehnoredactare, Relu Popescu - administrator grup literar și
corectură text, Lorand Coc - grafică și Mirela Cocheci - redactor,
coordonator-literar artistic și grafician/pictură. Felicitări, tuturor
colaboratorilor pentru munca depusă la elaborarea acestui volum!
Citindu-le CV-ul
literar, nici nu mai încape îndoială în ceea ce privește realizarea scopului
propus. În ordinea includerii în volum, iată-i pe toți cei cuprinși:
Camelia Boț - cu un grupaj de poeme, interesante și profunde. Aș
aminti doar poemele - „Aș pleca, dar...", „Un nou început",
„Drumuri" sau „Unde să m-ascund?!".
Relu Popescu (Viorel
Poenaru), participă în acest volum cu un grupaj de cugetări și aforisme. Iată
câteva exemple: „Poezia înseamnă emoție,
restul sunt doar cuvinte" sau „Nepăsarea
prietenilor, atrage interesul adversarilor". Superbe. (Eu, chiar în
aceste zile, mă ocup, la rugămintea unui bun prieten, de un volum cu maxime,
cugetări, aforisme, pe care abia aștept să îl finalizez).
Mirela Vaida (Avram),
debutează literar, în anul 2018, în volumul colectiv - „Colț de rai literar - Antologie din scrierile poeților și prozatorilor
tecuceni". Cu o interesantă și rodnică activitate literară, Mihaela
Vaida (Avram), participă la acest proiect cu cele mai proaspete poezii. Mi-a
atras atenția, poemele „Anotimpuri", „Pomi înfloriți" și „Sărutul
lumii", poeme cu mesaje profunde, din care dau un exemplu:
„Să fugă orice gând de
semnul întrebării
Și orice îndoială să
piară din privire.
Sărutul lumii fie un
hoț adus schimbării,
Când plata o va face
întreaga omenire".
Florentina Tunaru
(Savu) - prozatoare, poetă cu vers alb și vers clasic, nuvelistă, romancieră,
cronicar prin excență, coautor în volume colective, colaborări cu ziare și
reviste (on line și tipărite), redactor la publicații importante, cu numeroase
premii și diplome la concursuri, membru L.S.R și U.Z.P.R, Filiala Olt, ne
propune, pentru acest volum, un scurt popas literar, de o sensibilitate aparte.
Este vorba despre
participanții la concursul organizat lunar, de grupul „Zbor spre
înălțimi"... premianții fiecărei luni. Sunt 12 participanți/premianți,
echivalentul celor 12 luni dintr-un an. Din mărturiile autoarei Florentina
Tunaru (Savu), aflăm cu claritate cum s-a făcut includerea lor în acest
volum... „în ordinea în care au fost premiați lunar". Eu, din iubire și
respect pentru poezie, le-am citit creațiile și îi felicit pe fiecare în parte.
Imi dau seama că a fost o muncă istovitoare și laborioasă, care a necesitat
acribie și obiectivitate.
Iată-i pe premianți:
Cristina Tunsoiu, Daniela Konovală, Iancu Cătălin, Maria Poiană, Eduard Bucium,
Doina Moritz, Ica Gărgălie, Cristina Ghidar Greuruș, Elena Coca Mahalu, Nely
Vieru, Pande Ionuț și Marian Florentin Ursu, pentru ca în finalul acestui
semnal editorial, autoarea să concluzioneze, astfel: „Drumul a fost lung și deloc unul ușor dar acum, la final, putem afirma
cu certitudine că a fost unul frumos și ne putem mândri cu fiecare poet în
parte. Am învățat multe unii de la alții, am crescut și ne-am dezvoltat
împreună și consider că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase avantaje
ale noastre, concurenți și administratori".
Aduc felicitări
tuturor celor care au participat la acest proiect!
Mirela Cocheci -
„premiată la diverse concursuri, obținând mențiuni și distincții",
președinte ASCIOR - filiala Petroșani, propune câteva poeme dintre cele mai
recente. „Să plouă peste țară", „Cuvânt, apus și răsărit",
„Orpheus"... mi-au captat atenția. Mesajul poemelor este puternic
încadrat. Eul liric prezent și susținut. Poemele sunt precum o chemare... a
cuvântului spre lumină, a gândului adâncit în taină și totuși întrupat în
adevăr... în definitiv avem o exprimare liberă a gândului care-și cerne
libertatea.
„Din stările
fără de stare,
din nopțile
cu nevisare,
din semne
ce-mi urlau în minte,
din miile
de necuvinte,
Din zori
cu gene nedormite,
din mii
de pagini răsfoite,
(...)
Din toate
mi-am zidit un scut
și aripi albe
mi-au crescut,
le-am adunat
pe toate-n vers
făcând din ele
Univers", (poemul „Univers").
Te felicit pentru
ineditul poetic, pentru frumusețea și originalitatea cuvântului dăruit, nouă,
cititorilor. Meriți un mare bravo!
La secțiunea „Tinere
talente", îl avem prezent pe tânărul/copilul Paul Andrei Rîpă, cel care
avea să debuteze literar la doar 11 ani. Cu toată dragostea și sinceritatea,
pentru curajul său, acest copil merită felicitat, apreciat și susținut. De
susținere și sprijin se bucură din plin, Nicolae Toma (U.Z.P.R.), făcându-i un
meritat „Laudatio". Prima sa poezie este dedicată tatălui său și este
scrisă în limba italiană - „Il tuo
compleanno", („Ziua ta de
naștere"), cu care participă la un concurs literar, obținând locul
secund pe podiumul invingătorilor.
Poemul premiat este
cuprins și în paginile acestui volum. Emoționant. Pentru un copil, poemul este
prin excelență, unul deosebit. Am citit cu maximă atenție și celelalte două
poeme incluse în volum - „Riflessioni
d'albero vivente" - („Reflectările
copacului viu") și „Fiocchi di
neve" - („Fulgi de nea").
Minunat copil care ești... scrii mult mai matur decât mulți alții pe care i-am
întâlnit în drumul meu prin literatură. Bravo! Zboară. Visează. Fii matur, dar
rămâi la copilărie și copilărit. Urmează-ți „zborul spre înălțimi", pentru
că meriți acest lucru. Ești o lecție de emoție. Ești o lecție de poezie. Să nu
renunți la acest drum. Este unul al bucuriei și al eliberării de multe și din
multe. O să crești mare - (și în literatură, evident!) și îmi vei da dreptate.
Aleargă după vise și lasă culorile de curcubeu să-ți fie muze, precum „Fulgi de nea", dăruiți aici.
Ana Maria Petrache -
cea care „pășește cu timiditate pe drumul literaturii", (afirmație
susținută de criticul literar Nicolae Toma (U.Z.P.R.), un alt exemplu de curaj.
Bravo, celor care pun umăr la susținerea și sprijinul tinerilor. Este un moment
înălțător să ai forța necesară pentru a-ți face cunoscute opiniile literare sau
frământările de suflet. Ana Maria Petrache, în tot curajul ei, a avut norocul
de a întâlni în drumul său oameni minunați. Un astfel de om este și Camelia Boț
- cea care a inițiat-o și i-a susținut drumul literar. Surprinde în poemele
poemele și, din punctul meu de vedere, promite. Dacă este să fac o apreciere în
ceea ce privește abordarea tematică, afirm cu asumare, că aceasta are un rol
covârșitor în existența literară a poetei, deja devenită celebră. Poemul „Și îi omorâm din nou...", este un
poem-manifest... fragilitatea „câmpului de luptă", țese durerea „și-o
spaimă neîntreruptă", când liniștea auzului este atrasă de zgomotul
inconfundabil al unei puști, aflată în misiune, pentru ca în final (versul 4),
„Cad morții precum stropii din cerul de cristal".
Expresii sau cuvinte,
precum: „sânge", „groaza cea de moarte", „lupte nesfârșite", „glonțu'
atinge pieptul", „moartea cea tăcută", „umbră moartă", „suflet
pustiit", (din poemul „Și îi omorâm
din nou..."), „toamnă rece", „se leagănă agățat", „cucuvea
tăcută", (din poemul „Regrete târzii"),
„strigătul furtunii", „strigăt și durere", (din poemul „Domn în viață și-n moarte împărat"),
„crima a ajuns un ideal", „împușcate", „răul umblă
pretutindeni", „sufletele duse", (din poemul „Crima a ajuns un ideal"), din punctul meu de vedere, sunt
foarte greu să le folosești, dar poeta „jonglează", cu ele, de parcă ar fi
trăit în astfel de triste sau negre împrejurări.
Repet, văd aici o
anume maturitate înainte de termen, frământări și gânduri ce ar trebui să ne
facă să ne punem un mare semn de întrebare și să rostim cu toții un „erească
Dumnezeu!", să nu devină realitate... deși, undeva, prin lumea asta mare,
viața nu mai are nicio valoare. Aș vrea ca aceste poeme să fie citite și de
către cei care nesocotesc sinceritatea, liniștea sufletească, valorile morale
ale vieții... dar întreb, evident, retoric, ar mai avea vreun efect. Pe mine, o
astfel de „instanță poetică" mă zguduie, mă cutremură și mă fac să mă
gândesc la bunătate, fericire. Interesant stilul retoric adoptat. Sunt curios,
unde se va situa Ana Maria Petrache peste 10-15 ani? Timpul ne va răspunde! Te
felicit pentru curajul adoptării în tematica literară a unui așa registru
pretențios... asta spune multe. Multe. Bravo, Ana Maria!
Mai facem un pas în
față și ajungem la secțiunea Autori premianți ai concursului „Poezia
lunii".
„Sparge gheața", vorba românului, Cristina Tunsoiu, cu un
mănunchi de poeme, izvorâte, după mărturisirile autoarei, din „bucuria, dar și
necazul care țeseau poeme izvorâte din adâncuri tulburi ale unor ape aparent
liniștite". Pentru Cristina Tunsoiu, aparent:
„Viața pare-un CAIER
DE LUMINĂ
din care se țese
cuvântul
și apă și rugăciune
COPACI DEZGOLIȚI apar
în vremuri
care-și urmează rostul
cuvântului
iar trecerea prin
acest anotimp
al amintirilor
viitoare
te trimite la gândul
de rouă
la răsăritul unui
verde-miracol
la SĂRUTUL UNEI
CRIZANTEME...
Adierea vântului își
adună limpezimea
pe STRADA FĂRĂ NUME
acolo unde omul nu
știe
ce înseamnă cuvânt sau
bucurie,
acolo unde toți par
precum O BIATĂ PĂPUȘĂ
devenită celebră
marionetă
într-un film fără
anotimp de zâmbet.
Toți sunt triști și
resemnați
nimeni NU PLÂNGE decât
după tinerețea născută din albastru".
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor
cuprinse în acest volum).
Daniela Konovală,
debutează literar, în volum personal, în anul 2022, publicând volumul „Culoare din tăceri".
„Am chemat roua
dimineții netrezite
să îmi fie INTRUPARE
născută în alt timp
crescută în adânc de
lumină și cuvânt
să îmi fie zori aurii
și HRANĂ PENTRU
FLUTURI de zâmbet.
Luna crescută între
două amintiri virgine
țese pe ARIPA
ULTIMULUI VIS
libertate.
Am chemat izvorul de
iubire
să însoțească privirea
de curcubeu
CA O FLOARE FĂRĂ
TIMP...
culeasă din val și
vânt.
Nimic schimbat de
vremuri viitoare
un zâmbet CITADIN se
răsfață
între două veacuri de
rugăciune
și visare purtată pe o
floare de crin alb
pentru a se înveșnici
cu mine".
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor
cuprinse în acest volum).
Cătălin Iancu, cu o bogată experiență în plan literar, debutează
literar în anul 2021, în volum colectiv („Dor de infinit") și cu „Cioburi
de suflet", într-un volum personal.
„Mi-ai scris pe cer cu
bob de rouă
și albastru necălcat
de privirea
curcubeului,
încă AȘTEPT timpul meu
pentru a culege
răsărit de val
și a atinge libertatea
DINCOLO DE TINE există
un alt drum
care-și răstignește
tăcerea
zorilor
Pe-aici crește mir și
lacrimă
și ALEARGĂ CAII NOPȚII
spre adevăr mângâiat
de muze...
Am ridicat privirea
către cer
și-am adunat visarea
unui zâmbet
cu o rugăciune:
Doamne, AJUTĂ-MĂ SĂ
UIT
necuprinsul dimineții
netulburate
toate acestea pentru
un timp
dintre două
anotimpuri".
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor
cuprinse în acest volum).
Mirela Simfora Șoimaru
- membru U.S.L.R., pe lângă volumele versuri apărute și aflate în pregătire
avansată pentru tipar, se pregătește să debuteze și ca romancieră.
„Ieri, eram doi
STRĂINI care treceau
unul pe lângă celălalt
fără să ne încrusișăm
privirea.
Chemăm culorile
curcubeului
pentru povestea
următorului
miracol albastru.
NU-ȚI CER... nu îți
dau și nici
nu îți iau nimic din
clepsidra
vieții de mâine…
Poate ultima amintire
dăruită valului
poate gândul la
sărutul dimineții
pierdute prin
anotimpuri întomnate
și acolo TE-AȘ FI
GĂSIT
suflet pereche.
Am plecat pe drum de
rouă
înconjurati de
verde-miracol
primăveri rătăcite
prin veac
și strig să mă audă
muze-rugăciune
《DEPARTE SUNT DE TINE!》.
Mi-a răspuns ecoul
pierdut
printre stele și
cuvinte-cunună
《Și mie mi-este FRIG!
Mi-e FRIG și doare!》.
În rest visare
netulburată
și rouă
necălcată...".
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor
cuprinse în volum).
Maria Poiană
(Apăvăloaie), se remarcă prin eleganță și noblețe. Debutează în volum personal,
cu poeme, adunate în „Îngeri și sfinți".
Participă la concursuri literare unde obține premii sau distincții însemnate
pentru activitatea literară desfășurată.
„Am plecat în pribegia
albastră
fără să privesc
clipele trecute
prin alt veac
prin alt timp -
înveșnicit în primăveri
SUS, PE CRESTE RUINATE
vulturul culege clipe
de speranță
dintr-un zbor spre
înălțimi
pentru atunci când vor
înmuguri zăpezile...
Dintr-un cuib de rouă
netulburată
voi aduna VIS DE
PRIMĂVARĂ
pentru tine vânt din
cuvânt,
Apoi, mă voi
REÎNTOARCE
la vers și curcubeul
zorilor
și AM SĂ DEVIN, PĂDURE
de fagi
scriși în Cartea
vieții viitoare
de un zbor spre cuvânt
tăcut
răstignit între adevăr
și RUGĂCIUNE...
Te-am ascultat muză și
răsărit
asa mi-am câștigat
dreptul la iluzii
cernute...
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor din
volumul antologic).
Flori Cristea, debutează în revista „Cafeneaua Băniei",
(2015), cu poezia „Negustorul de iubire"
și are publicate două volume de versuri.
(„Dorm măceșii
desculți pe dealuri, osteniți de-atâta floare,
Când eu cioburile orei
le lipesc c-un simplu vers,
Pe-o străduță-n stânga
vieții, dincolo de Univers,
Două stele, meteoric,
noaptea învață să zboare").
Am întrebat umbra de
rouă
și boabele de ECOU din
clepsidra albastră
unde au plecat
cuvintele?
Nu mi-au răspuns decât
zorile
netulburate și
neîncălzite
„În EXIL!"... au
chemat
primăverile să le fie
cunună
într-un palat de
rouă...
Va trece o altă VARĂ
DESCULȚĂ
din alt anotimp de
vise
INGONGRUENT.
Va răsări curcubeul în
pribegia
cuvântului
pentru tine libertate
croită
cu praf de stele
chemate să culeagă
mir.
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor
incluse în volum).
Pentru Eduard Bucium, „dorința
de a scrie a avut-o dintotdeauna, dar acest lucru s-a concretizat abia
acum".
„Voi scrie pe cer
libertate
pentru cuvinte
albastre
și CHEMĂRI DE CAI
printre ninsori de
vise
și maci înfloriți
azi, zborul de rouă
NE SCRIE INC-O CARTE...
Florile de crin
chemate la izvor
de vise vor țese
CULORI PE SUFLET
pentru că azi ninge în
amintiri
iar tu EȘTI... umbră
de rouă
albastră
cunună de smarald în
clepsidră".
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor
incluse în volum).
Doina Moritz,
recunoaște că scrie „cu sufletul, de drag și dor, scriu pentru mine, dar și
pentru cei dragi, cunoscuți sau necunoscuți". Debutează cu volumul „Vis de floare albastră", dar mai
are în lucru, pregătit pentru tipar, volumul care se va numi „Stele căzătoare".
„Curcubeul
culegând flori de
busuioc
zicea către cuvântul
nerostit:
《Am să vă fac o
mărturisire
începând de mâine
O SĂ ÎNCEP SĂ MĂ
IUBESC PE MINE...》...
L-a auzit vântul și
lacrima!
Erato din
CALEAȘCA FERICIRII
TRECÂND
peste vârfuri de stele
așternea vise și aduna
albastru
pentru o tăcere
răstignită.
DIN DEPĂRTARE, O
CETINĂ DE BRAD,
cernea refrenul unui
sărut de rouă
iar clopotul bisericii
dădea dimineților
trezirea…
Deși umbra gândului
rătăcit în visare
striga spre apus
《EU AM TRĂDAT
COPILĂRIA..."
doar ecoul cuvântului
libertate
cu sinceritate i-a
scris pe o filă
《TE ASTEPTAM CU TRENUL
MEU,
să-ți sărut adevărul
și să zidim liniște
DINCOLO DE INFINIT!》.
Așa și-au anunțat
zorii trezirea!".
(N.A. Ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din
acest volum).
Ica Gărgălie - cu o
activitate literară intensă, materializată în volume personale, în volume
volume colective, în dicționare prestigioase, colaborări cu ziare și reviste
importante - o justifică la premiile , și diplomele din palmares. Felicitări,
pentru întreaga activitate literară. Pentru acest volum antologic, „Zbor spre
înălțimi - antologie a grupului literar de poezie", a ales poeme din cele
mai proaspete, profunde și valoroase.
„Va veni un SEPTEMBRIE
în care
roua și lacrima vor
culege albastru
iar dintr-o clipă de
TĂCERE
va apune alt anotimp
de vise
Așa se face că
PRIETENIA
dintre două priviri
se va numi adevăr și
libertate.
Ii voi scrie LUI
EMINESCU două cuvinte
unul pe o frunză de
mălin
și altul pe un răsărit
de soare.
Am să mai adaug
CUVÂNTUL TĂU
cules dintre flori de
iasomie
care va înveșnici în
frumos
fiecare clipă de
libertate.
Se vor trezi pietrele
dintr-o iertare
și vor culege albastru
dintre
timp și anotimp
Va asfinți libertatea
zborului
spre înălțimi de
visare
iar zorile vor aprinde
stele și
cuvinte...".
(N.A. - ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme
cuprinse în volum).
Cristina Ghidar
Greuruș, promite și confirmă. Poemele alese pentru acest volum stârnesc
interesul și curiozitatea... interesului pentru cine este în plan literar
Cristina și curiozitatea de a o descoperi în profunzime.
„Lumina cuvântului
călătorește
prin iluzii și clipe
umbrite
iar speranța pierduse
curajul
să devină amintire.
A MAI RĂMAS flacăra să
cearnă
tăcere și patimi
uitate
între două amieze
apuse...
Clipele torc dimineți
iar VIAȚA MERGE MAI
DEPARTE
fără a privi înapoi.
Frunzele DE
SINGURĂTATE
au adunat șoapte
au prins poveste
au rămas zidire...
Viața a mai scris un
cântec
fără refren în
amintire
cu zâmbet și lacrimă
cu suferință care mai
doare.
De pe o stâncă
albastră
fericirea striga:
《IA-O DE LA-NCEPUT,
încă nu-i nimic
pierdut!》...
Nu renunța la
vis!".
(N.A. - ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme
cuprinse în volum).
Pentru Elena Coca
Mahalu, motto-ul vieții este „Trăiesc, deci exist!". A cochetat cu poezia
încă din copilărie. Dacă „din motive medicale", își întrerupe activitatea
profesională (2015), în plan eu o văd o puternică și o învingătoare. Mai
lucrează pentru volumul de versuri, din care ne trimite câteva frământări. Te
felicit și îți doresc succes.
„Îți las în dar
cuvântul
să fie temelie de
sinceritate
zidire și zbatere
iar pământul să
trezească rădăcini
până în clipa de
libertate
CÂND PLOAIA ȘI VÂNTUL
vor trezi inimi de
curcubeu...
Povestea abia a
început
și deja îmi doresc
SĂ FIU COPIL, PENTRU
ÎNC-O ZI
iar izvorul să-mi fie
frate.
Rugăciunea și
mirul-cuvânt
se scriu cu aripi de
lumină
din cer ecoul naște
primăvară
TE BUCURĂ, POETE,
crede în zborul spre
înălțimi
culege visare purtată
pe aripi de dor...
Zorile trezite de
picurii de rouă
mai îngâna curcubeul
răsăritul unui sărut
încă mai strigă
《COLINDĂ-MĂ, DOAMNE!》...
Dimineața își anunța
sosirea
iar stânca își sărută
țărmul".
(N.A. - ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme
cuprinse în volum).
Teodor Dume -
coordonator volum, jurnalist, editor, scriitor, poet, fondator revistă,
colaborator la ziare și reviste importante - ne surprinde cu originalitatea
stilului. Demn exemplu în plan literar, Teodor Dume, excelează și de această
dată. Un scriitor respectat și apreciat, își lasă amprenta asupra acestui
volum. Mereu surprinde. Felicitări!
„acolo unde se împreunează cerul cu pământul
și noaptea se târăște ca cel ce nu și-a învățat mersul
se naște lumina și visul
visul copilului
topit după ochii mamei", (poemul „Durerea din lacrimi").
Azi, voi vorbi cu
răsăritul de lumină
să adune în cuvânt dor
- nu orice fel de dor,
ci
dor de dor și
IARĂȘI DOR DE MAMA...
fiindcă și-a făcut
deja cărare
în Marea Călătorie...
Zbaterea mă macină
drumul
mă tulbură
iar DUREREA DIN
LACRIMI curge
înspre rugăciune și
adevăr.
Of, Doamne!
UNEORI, MAMA ne chema
în vis
și ne dăruia lumină și
sfat
aprindeam o lumânare
să-i fie
Dincolo lumină și
călăuză
atâta mai putem... în
rest așteptare...
Altădată GÂNDIND LA
TATA
visam câmp și coasă
lumină și lemne taiate
pentru iarna
ce își creștea
rădăcini.
Alergam după tata să
mă îmbrățișeze
să mă ocrotească
să mă învețe rugăciuni
să bat coasa și să crap
lemne...
Acuma, îmi dau seama
cât de sărac sunt
și cât de bogat este
cerul cu sfinți și îngeri!
(N.A. - ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme
din volum).
Pentru Ionuț Pande -
gândurile, visele, soarele, stele, regii sau lumina sunt motive tematice
evidente:
„Cu poezia visuri îmi hrănesc
Și în proverbe rosturi împlinesc.
Când mă așez la umbra unui brad,
Doar mii de stele-n brațe,-n ochi îmi cad", din poezia „Îs!".
Mă duce gândul la
eroii neamului
la pasul de defilare
din Ziua Jurământului,
la albastrul cerului
și bucuria de a striga
în fața seninului de
lumină
de azi sunt bărbat!
SETĂRILE FIINȚEI și
ecoul dintr-un
izvor de libertate nu
mă lasă
azi, doar azi,
m-am născut GEAMĂN cu
roua dimineții
cu zborul spre
înălțimi și visare
cu vântul netrezit și
cu păcatul,
Eu, sunt NEBUNUL care
aleargă după iluzii netulburate
și după speranțe
hrănite cu umbră.
…
Cine mai sunt? Nu
știu, dar știu că ÎS!
- pruncul părinților
mei
care au luat LUMINĂ
DIN LUMINĂ
din fiecare rugăciune
rostită!
(N.A. - ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme
cuprinse în volum)
Marian Florentin Ursu
- se trage dintr-o familie de cărturari, din ficatul Bucovinei, predă studii
sociale și sculptează, iar când îi mai rămâne timp, scrie poezie. Debutează cu
volumul „Când luminile lumii se sting",
în anul 2020. Cine este Marian Florentin Ursu? Iată, cum se prezintă chiar
Domnia Sa:
„Sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
Când mă rogi să te mângâi pe coapse puțin
Și prin umbra înaltă-a pădurii de tei
Suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei", din poemul „Între azi și demult".
Sunt mai tânăr, azi,
decât mâine,
sunt mai sărac, azi,
decât ieri,
sunt mai bătrân, azi,
decât mâine
sunt ÎNTRE AZI ȘI
DEMULT.
Am fost și voi fi
mereu
între timp și anotimp,
între un ieri trecut
și un mâine neștiut...
Azi, pentru mâine
CÂND LUMINILE LUMII SE
STING
să răsară libertatea
și versul
printre clipe și
amintiri,
Iar zborul de cuvinte
peste vârfuri de ecouri
să stingă flăcările
suferinței
să crească adevăr și
cunună peste stâncă
verdele-miracol să
crească în rouă
clepsidra să cearnă
ARIPI DE ECOU...
Fântâna cu iluzii
albastre
să toarcă rătăciri de
rouă netrezită
PĂDUREA DE CUCI să
culeagă vise
vântul să cheme umbre
țesute
la CAPĂT DE DEPARTARE
deschisă
amintirea să nască
iubire înveșnicită în frumos
...
Așa, zborul spre
înălțimi de cuvinte
va crește în adevăr și
libertate
vor înflori flori de
crin alb
și poetului i se țese
neuitare".
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme
cuprinse în volum)
Felicit această
minunată apariție editorială, dimpreună cu distinșii truditori ai acestei „Faceri
literare", de excepție. Recomand și susțin, prin excelență, volumul și mă
bucur să trăiesc în contemporaneitate cu aceste voci ale literaturii care confirmă și promit. Cititori pe
măsură și prețuire tuturor. Doamne ajută!
Vasile Bele, Chiuzbaia (MM), septembrie 2022
- președinte ASCIOR - Filiala Baia Mare;
- membru L.S.R. - Filiala Cluj-Napoca;
- membru U.Z.P.R. - filiala Vâlcea;
- Asociația Scriitorilor din Maramureș;
