Sfântul Vasile cel Mare – episcop de Cezareea este
unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii Ortodoxe și, în același
timp, primul ierarh care a întemeiat, pe lânga biserici, spitale și aziluri
pentru săraci https://www.youtube.com/embed/wS3541khz74?wmode=transparent&rel=0&feature=oembed
Textele de mai jos (extras din Nicolae Paulescu și
alte surse), publicate pe manastirea.petru-voda.ro, se dedică „generației care
a dat cu pietre în biserica Sfinților Trei Ierarhi din Iași”, singura biserică
din România care adăpostește moaște ale Sfîntului Ierarh Vasilie cel Mare –
primul om din istoria omenirii care, sub îndemnarea Duhului Sfînt, a ridicat un
spital:„Ce este un spital?Să lămurim și noțiunea de spital.Un spital este un
așezământ, – fundat de o persoană sau de o asociație de persoane, – în care
bolnavii săraci găsesc, gratis, îngrijirile medicale de care au trebuință,
precum și tot ce le este necesar pentru întreținerea vieții, în timpul bolii
lor.Este evident că orice spital trebuie să aibă o clădire care să
îndeplinească anumite condiții de dispoziție generală și interioară, de
aerisire, de încălzit etc., – să posede un mobilier convenabil, să dispună de
venituri suficiente pentru a putea face față, în mod larg, la toate
necesitățile bolnavilor, să aibă un personal medical și infirmier instruit și
devotat.Dar de când există spitalele?Instituția spitalelor este de dată relativ
recentă. Numeroase cercetări istorice și arheologice arată că în vechime n-au
existat spitale.Într-adevăr, iată ce zice în această privință, într-o lucrare
bine documentată, un autor a cărei competență este incontestabilă:„Nici un
stabiliment public, destinat în mod special și unic bolnavilor, nu pare să fi
existat în anticul Egipt”.„De asemenea, nu se găsește nici o urmă de instituții
ospitaliere la evrei… Bolnavii și infirmii se adunau sau erau transportați în
piețele publice, lângă piscine, la răspântii sau sub portice, pentru a primi
sfaturi de la trecători – care au suferit ei înșiși sau au văzut pe alții
suferind de o asemenea boală”.Aceleași lucruri se petreceau și la alte popoare
vechi, bunăoară la Mezi, la Perși…”„În India, spitalele erau cu totul
necunoscute…”„În China, nu numai că în secolele trecute n-au existat spitale,
dar nu se găsesc încă nici astăzi”.„Orașele Greciei posedau mai toate, sub
numele de Geroniae, de Gerusiae, edificii publice unde bătrânii care aduseseră
servicii eminente patriei, erau întreținuți pe socoteala Statului. Cynosargul
era locul unde erau adunați copii abandonați; iar Xenodochul, deschis tuturor
străinilor, nu primea decât oameni sănătoși. Dar nicăieri nu este făcută vreo
mențiune despre edificii destinate în mod special bolnavilor”.„Până în primele
secole ale Erei creștine, romanii, ca și grecii, n-au avut spitale”.Mai târziu,
„atunci când religia lui Hristos veni să spună omului că o ființă omenească ce
suferă este un frate ce trebuie alinat, numai atunci, fu posibil să se creeze
adevărate spitale”.„Spitalele sunt o inspirație a carității creștine”.Încă de
pe la jumătatea secolului al III-lea și mai ales în secolul al IV-lea,
începură, atât în Orient cât și în Occident, să se ridice azile unde erau
adăpostiți și nutriți infirmii săraci.Dar, primul spital pentru bolnavi din Roma
a fost fondat în anul 380 sau 381, de o pioasă femeie creștină, Fabiola, ale
cărei fapte bune ne-au fost transmise prin scrierile Sfântului Ieronim.[Cel
dintîi ctitor de spitale], pe la aceeași epocă (anul 372), Sfântul Vasile,
Episcopul Cesareei Cappadociei, zidi la porțile acestei cetăți un azil celebru
unde se primeau și se îngrijeau bolnavii, „îndată ce ieși din cetate, – zice
Sfântul Grigore din Nazianz,[5] – vezi un oraș nou, care este sanctuarul
pietății. Acolo boala, îndurată fără murmur, pare a fi o încercare
binecuvântată; acolo dragostea strălucește în lucrările sale”.Mai târziu, sub
împăratul Justinian și sub urmașii săi, asemenea azile se înmulțiră în Orient,
– și tocmai pe la sfârșitul secolului al Vl-lea apărură spitale și în Occident.
Mai întâi ca anexe ale bisericilor și mănăstirilor, apoi ca stabilimente de
sine stătătoare.Din aceste fapte istorice rezultă că:Spitalele n-au existat în
antichitate; ele au apărut în primele secole ale erei creștine și sunt efectele
carității [dragostei].”
Sursa:
ActiveNews
