Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI.
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine !
Dar anii trec, apoi deodată
Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ.
Dar şi aşa tot sună bine
TATĂ, ...îmi este dor de tine ! ! !
Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din TATĂ, tu devii BABAC,
Şi vorba sună trist şi gol
BABACULE, mai dă-mi un... pol !
Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă...
Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numii doar ĂL BĂTRÂN,
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE,... ce-ţi mai trebuieşte ?!
Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie !
Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie
TĂTICULE, mi-e dor de tine....
(Autor necunoscut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu