Acasă
de atâta privit
claude monet a orbit
beethoven a surzit
de-atât auzit
de-atâta dor
pot să-mi iau zbor
spre altundeva
unde-i casa mea
cu silabe de miere
mă cheamă-n tăcere
un loc ce-nseamnă acasă
aştept să m-ademenească
o cameră cu busuioc la grindă
şi cu gutuie în fereastră
să mi se zăvorască şi culisele
să nu mi se fure cumva visele
dar oriunde umblând
adorm în casa mea din gând
iar dacă iau mai bine seama
în glasul cu care mă chema mama
iar uneori pe vreme grea
în răsuflarea-ţi cu suspin
amărâta mea
claude monet a orbit
beethoven a surzit
iar eu de cât mă tângui şi oftez
mă-nnoptez.
Alunii
Alunii, chiar de n-au alune,
Au şoapte din copilărie,
Au umbre moi cu amintire
Şi-un lunecuş spre ghiduşie…
De ai de gând să mă aduni
Din lumi de vise, din genuni –
Mă caută-n poteci suinde
Prin verde crângul de aluni…
Aşa te-am întâlnit în lume –
Cu rouă fragedă-n privire…
Şi te-am iubit, cum eu iubesc anume
Alunii, chiar de n-au alune.
Lucacesti – Octombrie - 2010
Aniversare prima
David al nostru vine in florar
Din mila Domnului – un splendid dar !
Căci l-au dorit parinţii, numindu-l în secret,
Pătrunşi de psalmii împăratului-poet…
Să fie prunc destoinic şi stâlp la bătrâneţe
Şi să clădească zâmbet pe trudite feţe…
În cumpănă cu David,(cutuma de-mplinit),
Adaugă pe Paul – un alt bărbat vestit…
Şi-al nostru David-Paul, unduit ca lanul,
Păşeşte zâmbitor spre noi( în mai, a douăzecea)
Şi nici nu ştie că-mplineşte anul !
Cu gând la Dumnezeu să-l ţină-n sănătate,
Alături de sorucă, de-ai lui şi de tot neamul,
Se îngrijesc părinţii cu trudă şi răbdare…
Iar ca să completeze familia un pic,
Mai vine şi-un bunic !
Baden / 19 mai 2011
Cărarea cu umbre
pe unde trece frumoasa
lipeşte etichete de senin
pe smalţul privirii
în inima iubitului
sunt dumbrăvi semănate
cu numele ei
ca şi călător te lasă să treci
dar nu să te- abaţi pe la pomi
sau crengi să le-apleci
între un el şi o ea anume
ca între două străzi cu renume
o cărare cu umbre
în viaţă treci şi petreci
pe-atâtea cărări cu chemare
pentru cine oare
iubitei mele-i citeam în priviri
cum îi treceau pe cărări musafiri
nepoftindu-i să şeadă
sa iei aminte să se ştie
în preajmă găseşti cel mai adesea
un creion care nu scrie
dar frumoasa să nu te miri
lipeşte etichete de senin
în priviri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu