Udrea, sedusă şi abandonată. De ce tace Traian Băsescu?

       de Marian SULTĂNOIU

Întrucât, după sute de ore de justiţie televizată, am învăţat cu toţii limba codului penal, voi spune că n-am să abordez, pe fond, problema dosarelor Elenei Udrea – dacă este vinovată, cât este de vinovată -, ci am să învederez aspectul ciudat, straniu, surprinzător chiar, legat de faptul că protectorul său, „tataia Băse”, s-a dat pe mute. „De ce tace Traian Băsescu?!”, se întreabă ţara cu sufletul la gură, în timp ce Doamna, sedusă şi abandonată, pe de o parte le dă capace lui Coldea şi lui Ghiţă, iar pe de alta, trage picioare, pe sub mese, înalţilor cheflii politici.

Povestea nu e foarte complicată. Traian Băsescu, atâta cât a fost el „Traian Băsescu-jucător”, a verticalizat corect cu serviciile, în sensul că acestea i-au dat câte pase au vrut ele şi cum au vrut. Povestea cu „Băsescu-tata şi mama serviciilor” e o prostie. Nu s-a născut omul care să verifice şi stăpânească, de afară, o astfel de structură, indiferent câte cunoştinţe - fizice sau teoretice – ar avea în sistem.

Unde s-au întâlnit cele două părţi a fost axa străfulgerată de licurici. În rest, fiecare cu a lui. Fireşte că serviciile n-au vrut-o pe Udrea-preşedintă, dintr-un milion de motive, indiferent de insistenţa preşedintelui. Toţi băieţii trimişi azi spre DNA au constituit masa de manevră a banilor în teren, despre care serviciile aveau analizele la zi. Indiferent de relaţiile de colaborare ale acestora cu aceia – sau mai ales pentru asta -, spusele Doamnei nu sunt chiar lipsite de logică.

Dacă, extrem de ofensată, astăzi, pentru că a fost abandonată - indiferent care ar fi fost poziţia ei în sistem -, şi-a dat drumul la gură, iar ceea ce spune nu este doar un bluf, atunci este extrem de grav.

Pentru că Udrea spune cam aşa: oameni din servicii au lăsat cocoşeii la şmen, liberi de contract, ca să-i poată chema la raport doar când e nevoie de câte un „serviciu”: fie pentru un şef de-al tău, de la comisia parlamentară care, chipurile, te controlează, fie pentru un institut de sondare, care să te facă mai chiparos, fie, poate, pentru o informaţie sau alta.

Dacă ne gândim câtă libertate de mişcare au avut cocoşeii, trăind bine mersi sub nasul serviciilor, până când au început să se toarne între ei, loviţi de buzduganul Microsoft, putem privi cu mai puţină debusolare povestea lui „Cocoşanel”.

De unde Băsescu se aştepta ca serviciile să joace cu el, în campanie, împotriva „acoperitului” Ponta, s-a trezit că joacă împotriva lui, „descoperindu-le” pe Bica şi pe Udrea la Paris.

Îngrozit, jucătorul nostru a înţeles că jucăria lui se stricase şi că serviciile nu se mai prefac că-l ştiu de jupân. Înfruntat pe faţă, a declanşat un atac general la structuri, fapt care i-a montat bomboana pe colivă.

De atunci, preşedintele se joacă cu nepoţii.

Doamna, nu. Aflată cu sula-n coaste, a declanşat scandalul împotriva omului numărul unu al serviciilor, pe frontul deschis de fostul ei protector, convinsă fiind că acesta îi va ţine spatele.

A calculat greşit. Implicat în scandal, abrupt, în vechiul stil, Băsescu s-ar fi expus periculos. Şi n-ar fi fost doar el.

Udrea a simţit, în cele din urmă, că, după ani de tandem neabătut, cu mentorul Băsescu, a fost abandonată. Sedusă şi abandonată.

Şi a reacţionat ca orice Doamnă tradusă în „amor” politic: a dat cu vitriol. E limpede că înalţii bărbaţi politici, care se ascund pe sub mese... e Traian Băsescu. Că alţi meseni înalţi, care s-o apere, nu există. Afară de Boc.