Ea va fi un loc unde supușii au auzit rostindu-se cu voce tare adevărul pe care îl știau sau cel puțin îl simțeau, dar era interzis să se spună: regele este gol! Cu alte cuvinte, America nu este „orașul de pe munte”, Noul Ierusalim, gardianul valorilor universale care fac din om măsura tuturor lucrurilor, Mântuitorul suferințelor lumii. Ea este ghetoul unui popor mințit căzut sub puterea oligarhică a corporațiilor globale; un popor care de mult nu mai conduce, dintr-o țară redevenită colonie în imperiul plutocrației supranaționale. Punct.
Manifestările electorale la care am asistat, precum și expresiile nemulțumirii populare care au avut loc în marja acestora, au transmis, în pofida pudrei mediatice, că americanii vor să își recâștige independența și suveranitatea ca națiune, să își recupereze țara și libertățile. Asta nu înseamnă nici un nou izolaționism nici un nou imperialism, nici retragerea din lume nici americanizarea lumii, ci renașterea visului american într-o lume în care fiecare are voie să aibă propriul vis și în care visul american poate trăi tocmai pentru că nu pretinde să fie global. Americanul de rând nu mai vrea să fie exploatat social acasă și repudiat strategic în străinătate. Asta am auzit și văzut.
Rostirea unui adevăr esențial nu transformă imediat esența realității. Ea declanșează, însă, un proces transformator care este ireversibil.
Transformarea nu va fi nici lină, nici ușoară și probabil, nici rapidă. Avem însă toate temeiurile să o salutăm. Pe drumul ei – care este și acela către o nouă ordine mondială – vom putea afla temeiul renașterii parteneriatului de suflet cu poporul american. Singurul parteneriat cu adevărat strategic.
Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrian Severin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu