Dezbatere de idei?

Când a ieşit procurorul general Augustin Lazăr în faţa presei şi şi-a expus punctele de vedere vizavi de intenţia ministrului Justiţiei de a-l supune unei evaluări, o clipă am crezut că începe o dezbatere de idei.

După discursul preşedintelui Senatului rostit în faţa corpului diplomatic, am crezut, de asemenea, că a sosit vremea ca politicienii să intre în câmpul adânc al confruntărilor de idei.

A doua zi a venit rândul altor personalităţi să iasă la rampă. Preşedintele Klaus Iohannis a avut ocazia să  vorbească în faţa aceleaşi audienţe. Mesajele au fost ca de la cer la pământ.

Ministrul Tudorel Toader a găsit de cuviinţă să-şi prezinte propria opinie faţă de opiniile procurorului general.

Avem, aşadar, două perechi de minţi luminate. Cum să nu te aştepţi la o dezbatere de idei profunde? Pot fi pescuite perle, pot fi pescuiţi peştişori purtători de idei de mare impact, şi importanţă majoră, pentru societatea românească?

Dacă admitem că personajele mai sus amintite  ocupă cele mai importate poziţii în arhitectura statului român, aşteptările noastre sunt maxime. Cine altcineva este mai recomandat să traseze calea spre viitor a României decât primii doi oameni în stat, respectiv preşedintele ţării şi preşedintele Senatului? Unul este ales prin vot direct de cetăţeni, şi are în spate cele mai multe voturi pe care le poate obţine un ales, iar celălalt conduce Senatul, cel mai înalt forum al democraţiei.

Pentru că ne află în anul Centenarului, o mică incursiune în istorie ne arată că, de pildă, după adoptarea Constituţiei din 1923, opoziţia, care nu a votat Constituţia, şi-a motivat votul negativ într-un volum de 500 de pagini, cu adnotări la articolele pe care le vedeau altfel. Găsim acolo nume de rezonanţă, printre care şi pe Nicolae Iorga.

Ce fac politicienii noştri? Fac conferinţe de presă. Atacă adversarii ca din praştie. Nu s-a văzut nicio dezbatere de idei, cu argumente şi contra-argumente. Nu avem şansa să pescuim idei nici dintr-o parte, nici din alta.

Slogane, lozinci, şabloane trase la indigo. Orice consilier mai răsărit poate scrie discursul preşedintelui fără să se observe. Orice secretară de la Senat, sau de la ALDE, îi putea scrie discursul domnului Tăriceanu.

Polarizarea politică fac previzibilă orice declaraţie de presă, orice comunicat, orice ieşire publică. Ştim dinainte ce va spune preşedintele Iohannis, ce replică va primi din partea opoziţiei. Ştim ce va spune Liviu Dragnea, liderul PSD, şi ştim în proporţie de 99% ce spune Ludovic Orban şi după el tot partidul.

Doar gafele ies din obişnuit, din rutina verbală. Limba de lemn a democraţiei este de multe ori mai plictisitoare decât fosta limbă de lemn a comuniştilor. „Vom face tot”, zice preşedintele Iohannis, pentru a continua lupta împotriva corupţiei. Un alt preşedinte spunea „vom face totul, tovarăşi…”. Diferenţele se văd şi sunt nenumărate: atunci vorbea unul singur, acum vorbeşte toată lumea.

„Perechi” de adversari sunt nenumărate. Stupefiantă a fost replica lui George Maior la scrisorea americanului Rudolph Giuliani, fost primar al New Yorkului, avocat şi apropiat al preşedintelui Donald Trump. Fostul director al SRI, provenit din PSD, i-a răspuns americanului Giuliani, care a atras atenţia că în România DNA a făcut numeroase abuzuri în acelaşi tip de discurs specific dreptei, respectiv preşedintelui Iohannis, PNL-ului, USR etc. Cum a ajuns un fost pesedist să gândească altfel decât fostul său partid, care, totuşi, l-a promovat în fruntea SRI?

De aici, de la acest caz mărunt, într-adevăr, poate demara o dezbatere de idei.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş