Puterea secretă

Eduard Hellvig (44 ani, născut în Zalău), directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), a recunoscut că din anul 2006 există un protocol secret între SRI şi Parchetul General, punînd semne de întrebare asupra deconspirării protocolului secret semnat între cele două instituţii în 2009. Prin urmare, în 2017, cînd a denunţat protocoalele cu parchetele şi justiţia, Hellvig a spus adevărul pe jumătate, deci fie va pune urgent serviciul de informaţii în slujba statului, fie îşi dă demisia!

Democraţia şi ordinea de drept nu sînt înţelese, de aceea au apărut protocoale secrete pentru aplicarea legilor, prin care Parchetul General şi SRI au încălcat ani la rînd drepturile omului, libertăţile şi demnitatea persoanei (sub pretextul luptei anticorupţie). Protocoalele au funcţionat fără ca puterile legislativă, respectiv Parlamentul, şi executivă, respectiv Ministerul Justiţiei, să fie informate despre aceste acte abuzive.

Deconspirarea protocoalelor vine în interesul democraţiei şi al respectării cetăţeanului. Între cele trei puteri din stat trebuie să existe relaţii de colaborare, în sensul că parlamentarii au obligaţia să emită legi bune, votate după un dialog intens între partidele de la putere şi din opoziţie, prin consultarea cetăţenilor şi a societăţii civile. Miniştrii din guvern au sarcina să aplice corect aceste legi. Iar judecătorii, reprezentanţii puterii judecătoreşti, au rolul să-i pedepsească pe cei care nu respectă legile.

În cazul protocoalelor secrete, demo­craţia a fost ocolită, puterea executivă n-a conlucrat cu puterea legisla­tivă, anulînd astfel una dintre puteri şi favorizînd-o pe alta, dînd dovadă de ignoranţă. Guvernele României emit în exces ordonanţe de urgenţă (Guvernul Dăncilă să ia seama!), justificate de grăbirea ritmului reformei, ceea ce în realitate este o suprapunere a unei puteri asupra alteia. Graba de a emite OUG duce de regulă la înlocuirea unor nedreptăţi cu altele şi mai mari.

Preşedintele ţării are obligaţia să modereze conflictele apărute între puteri, nu să se pună de partea uneia. Şeful bun de stat nu se va implica în politică, pe unii politicieni să-i numească „penali”, iar pe alţii, „prieteni” (tot înainte de sentinţă). Legalitatea este principiul fundamental al statului de drept, iar legile sînt graniţele libertăţii, prin care ne înţegem locul în societate şi obligaţiile de cetăţean. Să dea Dumnezeu ca politicienii, inclusiv preşedintele, să recunoască supremaţia legii, nu a propriilor dorinţe! Că Parlamentul este voinţa ţării, iar guvernul, forţa.

Opoziţia se poate împotrivi prin metode parlamentare, caz în care ar trebui să găsească prin dialog soluţii de comun acord cu puterea, pentru a evita discriminările, privilegiile, reglările de conturi, răfuielile politice, amestecul statului în viaţa privată a oamenilor, racile care tulbură societatea noastră. Dacă politicienii sînt cinstiţi, nu dău­nează şi dau fiecăruia ce i se cuvine, atunci şi ceilalţi vor acţiona legal şi moral. (Puterile din stat au obligaţia să nu permită abuzurile şi ilegalităţile comise asupra cetăţenilor. E ca şi cînd cîinele muşcă mîna celui ce-l hrăneşte.)

Protocoalele secrete semnate de SRI cu parchetele dovedesc reaua credinţă a acestor instituţii publice faţă de cetăţenii care le finanţează. Ştiţi ce bani au primit salariaţii din servicii şi parchete pentru a ascunde protocoalele secrete faţă de cetăţeni? De la 20.000 de lei pe lună în sus, plus sporul pentru consumul neuropsihic!

Faptul ca Eduard Hellvig a declasificat protocoalele este de lăudat şi reprezintă un prim pas de revenire la normalitate, spre excluderea cooperărilor oculte. Statul de drept a fost de­stabilizat de înţelegerile secrete, iar preşedintele, ca mediator între instituţii şi cetăţean, are obligaţia să facă al doilea pas, să critice transformarea serviciilor de informaţii în ajutoare abuzive ale sistemului judiciar şi să ceară garanţii pentru separarea deplină a puterilor în stat.

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului