Iubite drag, scrisoarea mea-i
De dragoste nebună,
Să dorm nu pot căci stare n-am
Și-ți scriu sub clar de lună.
Acum când luna-mi curge-n gând
Și îmi revarsă dorul
Eu trist te caut tremurând
Căci simt apus amorul.
Îți scriu cu litere de foc
Aşa cum gându-mi arde,
Pe foi de suflet îți aştern
Durerea-mi între patimi.
Cu fir de lună-oi croșeta
Cuvintele-ntre ele,
Iar dragostea am să ți-o țes
Cu dor printre zăbrele.
Căci dorul pentru tine-mi e
O rană sângerie
Ce roade-n ființă și în suflet
Și-n viața mea târzie.
Acum îți scriu cu sânge crud
Al ființe-mi, ce nălucă
O dâră de lumină cată
Spre sufletu-ți s-o ducă.
Să mă iubești nu ai putut,
De dragostea-mi fugit-ai,
Sperând, am așteptat o zi
S-aud spunând "venit-am!".
Dar nu a fost să fie aşa
Și-n așteptări deșarte
Plângând ieșeam să te găsesc
Fugind prin toi de noapte.
Aş vrea iubite să mai știi
Că eşti a mea vecie,
Iar doru-mi dor de s-o renaşte
La tine o să vie.
Tot căutându-te-n zadar
M-ai rătăcit de tine,
Să te găsesc am obosit,
Ascuns rămâi de mine.
De e târziu să mă iubești
Te-oi aştepta-n apusu-mi
Şi poate-atunci mă vei dori
O clipă înspre dusu-mi.
Visam o zi să mă iubești
Și să mă simt dorită
Și fericit-aş fi murit
De dragostea-ți rănită.
Acum e noapte și îți scriu
În versuri o scrisoare,
Poți s-o citești şi-n alte vieți
Căci e nemuritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu